Adrian BOTEZ: Hristos a Înviat !

HRISTOS A ÎNVIAT ! – ADEVĂRAT A ÎNVIAT !…și NUMAI PRIN EL, NOI, TOȚI, VOM  ÎNVIA !!!” – spunea Părintele DUMITRU STĂNILOAE (cf. Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939 – urmându-l, astfel, în Revelație, pe Sfântul Apostol PAVEL – Învierea şi arătările lui Hristos – 1 Corinteni 15).

…În primăvara anului 2020, HRISTOS-DUMNEZEU-UNU ne-a încercat, pe toți, într-o Strălucit-Minunată Făptuire, a  Duhului Său de Foc! Și, poate, unii (chiar mulți…!) dintre trădătorii Lui HRISTOS-DUMNEZEU măcar și-au conștientizat ipocrizia lor trădătoare, prin care-și NEAGĂ ÎNVIEREA ÎNTRU DUH – și, astfel, își re-neagă DUMNEZEUL UNIC :  pe CEL ÎNVIAT!! Acum, abia, spusele Lui HRISTOS-DUMNEZEU :  „Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie”  (Matei, 10/34) vor fi fost înțelese de mult mai mulți, decât în restul anilor noștri, de ”stagiu” pe acest Pământ-Vale a Plângerii – ani de viață adormită, văicărită (cu lacrimi de crocodil) și teribil de ipocrită și degenerată spiritual.

Grăiește, despre aceste Vorbe Sfinte ale HRISTOSULUI, Sfântul NICOLAE VELIMIROVICI : ”A se citi: <<NU AM VENIT SĂ ÎMPAC ADEVĂRUL ŞI MINCIUNA, ÎNŢELEPCIUNEA ŞI PROSTIA, BINELE ŞI RĂUL, DREPTATEA ŞI SILNICIA, DOBITOCIA ŞI OMENIA, NEVINOVĂŢIA ŞI DESFRÂNAREA, PE DUMNEZEU ŞI PE MAMONA, CI AM ADUS SABIE CA SĂ TAI ŞI SĂ LE DESPART, ÎNCÂT SĂ NU SE AMESTECE>>. Cu ce să le tai şi să le desparţi, Doamne? Cu SABIA ADEVĂRULUI. Ori cu SABIA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU, ceea ce e totuna. Fiindcă ADEVĂRUL ESTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU, ŞI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ESTE ADEVĂRUL.

Apostolul Pavel sfătuieşte: <<LUAŢI SABIA DUHOVNICEASCĂ, CEA CARE ESTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU>>. Iar Sfântul Ioan a văzut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu, în mijlocul a şapte sfeşnice, iar din gura Lui ieşea o sabie, ascuţită de amândouă părţile. Sabia care iese din gură ce altceva poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul adevărului? ACEASTĂ SABIE ESTE MÂNTUITOARE PENTRU LUME, NU PACEA BINELUI CU RĂUL. Şi atunci, şi acum, şi din veac şi până în veac”.  (Sfântul Nicolae Velimirovici, Întrebări ale lumii de azi, Editura Sofia, p. 39).

Iată și zicerile înțelepte ale Părintelui ILIE CLEOPA (armonizate, perfect, cu predicarea Sfântului NICOLAE VELIMIROVICI !), despre LUPTA PENTRU ÎNVIEREA DUHULUI NOSTRU:

”(…) Astăzi prăznuim praznicul praznicelor şi sărbătoarea sărbătorilor. Astăzi este bucurie duhovnicească pretutindeni în lumea creştină. Astăzi Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin Învierea Sa. Cerul şi pământul, după cuviinţă, să se veselească, căci lumina Învierii Domnului a umplut de lumină cerul şi pământul şi iadul şi pe toţi cei ţinuţi în legăturile morţii cu nădejdea învierii, la veşnică veselie i-au adus prin coborârea Mântuitorului în iad. Astăzi Hristos, viaţa noastră a pus temelie nouă neamului omenesc prin Învierea Sa şi a încununat toate minunile preaslăvite făcute de El pe pământ. (…) Astăzi este ziua Învierii Domnului, biruinţa împăcării, surparea războiului, stricarea morţii şi înfrângerea diavolului. Astăzi, după dreptate, ni se cade să repetăm cuvintele profetului Isaia: <<UNDE-ŢI ESTE, MOARTE, BIRUINŢA TA? UNDE-ŢI ESTE, MOARTE, BOLDUL TĂU?>> (Osea XIII, 14; I Corinteni XV, 55).

În cele ce urmează, dorim să arătăm, pe scurt, cu ce fel de trup vor învia sfinţii şi drepţii lui Dumnezeu, precum şi păcătoşii, în ziua învierii cea de obşte, de la sfârşitul lumii. Despre acestea vorbind, aducem în mijloc cuvântul Sfintei Scripturi, care arată că patru vor fi însuşirile şi darurile sfinţilor şi ale drepţilor la învierea cea de apoi. Acest adevăr îl arată prealuminat marele Apostol Pavel, care zice: <<SE SEAMĂNĂ TRUPUL ÎNTRU STRICĂCIUNE, ÎNVIAZĂ ÎNTRU NESTRICĂCIUNE. Iată darul nestricăciunii! SE SEAMĂNĂ ÎNTRU NECINSTE, ÎNVIAZĂ ÎNTRU SLAVĂ. Iată darul strălucirii! Despre acest dar al strălucirii, şi Domnul a zis: Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor>> (Matei XIII, 43). <<SE SEAMĂNĂ ÎNTRU SLĂBICIUNE, ÎNVIAZĂ ÎNTRU PUTERE>>. Iată darul puterii! SE SEAMĂNĂ TRUP FIRESC, ÎNVIAZĂ TRUP DUHOVNICESC. Iată darul subţirătăţii! Cei înviaţi vor avea trupuri uşoare, duhovniceşti, nestricăcioase, adică nemuritoare, asemenea îngerilor” (I Corinteni XV, 42-44).

Și continuă :                       

”Însă, dacă dorim să avem fericire veşnică la învierea de apoi, să nu fim fără de grijă, ci cu frică şi cutremur să slujim Preabunului nostru Dumnezeu până la ultima noastră suflare. Chiar dacă cineva ar fi împodobit cu toate faptele bune, nu poate fi fără grijă în veacul de acum. Mântuitorul ne spune că: „Cine va răbda până la sfârşit, acela se va mântui” (Matei X, 22). Să luăm pildă de la corăbierii care vin cu corăbiile pline de multe bogăţii şi bunătăţi. Ei priveghează pururea, chiar când ajung la liman sunt cu mare grijă ca nu cumva să se lovească cu corabia de vreo stâncă şi să li se întâmple primejdie şi pagubă mare.

Continue reading „Adrian BOTEZ: Hristos a Înviat !”

George PETROVAI: Hristos a Înviat (poeme)

HRISTOS A ÎNVIAT!

 

Cui, Doamne, am fi fost acum

de nu veneai să ne îndrumi

și nu ne dăruiai lumină

din candela acestei lumi,

 

când mii de ani n-au fost de-ajuns

din oameni negura s-alunge

și-atâtea inimi mai ezită

renașterea să și-o câștige?!…

 

Dar Dumnezeu e Adevăr

azi ca și ieri și-n veci de veci;

de-aceea Lui Îi mulțumim

că nu suntem niște zevzeci

 

și-n marea Lui milostivire

de preaputernic Făcător,

ne dă prilejul să-L cinstim

pe Fiul Său mult iubitor,

 

care-a murit în grele chinuri

și-apoi pe moarte a călcat,

ca oamenii model să-L aibă

când spun Hristos a înviat!

 

 

RUGĂCIUNEA CRUCIFICATULUI

 

De mii de ani stau răstignit

pe crucea dăltuită

din jertfa mântuirii

și-nfiptă-adânc

în Căpățâna omenirii,

 

dar bieții muritori refuză

să ia lumina nemuririi

din candela eternului Cuvânt,

ci-și făuresc cu opinteli de moarte

enorme cruci din fală și-amăgire,

ce-ntreg Pământul-l fac să pară

colecție de-ntinse cimitire.

 

Continue reading „George PETROVAI: Hristos a Înviat (poeme)”

Mircea Dorin ISTRATE: Poezii pentru Sfintele Sărbători de Paște

SUB PATRAFIR DE STELE

 

În timp tot rânduit-am biserici în Ardeal,

Să privegheze lumea din vârful unui deal,

Și de acolo  Doamne în preaspășită rugă

Iertări cerut-am încă, necazuri nu ne-ajungă.

 

Mereu cu gând la Tine, în timpuri grele-a stat

Sub umbra Ta  norodul  să-mi fie câștigat,

Că  Tu ne-ai fost nădejdea, c-om trece astă lume

Feriți de rău și poate, trăi-vom vremi mai  bune.

 

La vechile-ți altare mereu s-au închinat,

Strămoși, moșii noștri și eu cu al meu leat,

Și-așa vor face încă urmașii mei de-acuma,

C-așa de prunci ne-nvață învrednicita, muma.

 

La sfânta liturghie, cucernicii părinți

Cu drag mereu ne-ndeamnă să îi urmăm pe sfinți,

Ca ei să fim de vrednici în viața ce-o trăim

De vrem ca-n cele raiuri, acol’ să veșnicim.

 

Păcătuim  în viață, că cel păcat ne-mbie

Ca să-i gustăm plăcerea din lumea lui dulcie,

Uitând că doar iertarea și veșnica iubire

Ne sunt de-ajuns ca viața, ne treacă-n fericire.

 

De-aveți în al vost suflet biserica din deal

Și încă jertfitorii cinstitului Ardeal,

Nimic în astă lume  n-o să vă fie greu

C-aveți de partea vostră pe Domnul , tot mereu.

 

Din huma cea cu moșii luați mereu putere,

S-aveți, când greu vă este, îndestulată vrere,

Să-mi țineți veșnicită biserica din deal,

Cu voi pe lângă dânsa, în bunul meu Ardeal.

 

Din lacrima durerii vă faceți bucurie,

Iar urgisita vreme istorie vă fie,

Să știe și nepoții pe-aicea cum a fost,

Că țara și cu Domnul pe-aicea au un rost.

 

*

Sub patrafir de stele, biserica din deal

Veghează pace-mi fie aicea în Ardeal,

Că la sfârșitul lumii, aici va fi  să-mi fie

Grădina Maicii noastre, cucernica Maria.

 

 

AICI, LA MINE-N SFÂNTUL MEU ARDEAL

 

Motto: 

„Ascunsă-i veșnicia în Ardeal,

Prin văi umbroase, câmpuri, sus pe deal,

Și  din cuibarul astui  dulce plai

Tu ne-ai făcut chiar tinda unui rai”

 

Aicea-s frumuseți cum nu-s pe lume

Aici pământu-i unt de-ntins pe pâine,

Aicea stâna-i cuib de veșnicie

Și câmpu-ntreg cusut îmi e pe-o ie.

 

Aicea vorba-i lungă și domoală,

Aicea dorul țării-i dulce boală,

Aicea moșu-i sfântul din pomelnic

Și-n țintirim mormânt de om jertfelnic.

 

Aici noi ținem datina străbună

Și sfinții din altarne țin de mână

Să nu lăsăm credința veștejească

Și-n ceia tineri veșnic să renască.

 

Aici izvoru-i leac de lecui,

Iar cea codană bună-i de iubit,

Aici dacă mă-njuri de biata mamă,

La săptămână ți-oi mânca pomamă.

 

Aici trăim smerelnic și frumos

Îndestulați puțin, dar sănătos,

Aici suntem de când ne știm acasă

Trăind sub umbra Maicii cea Miloasă.

 

Aicea  râul, codrul, ne e frate,

Aicea depărtarea ni-i aproape,

Aici ni-i somnul veșnic în țărână

La cap cu-n prun, ca umbră să ne țână.

 

Aicea bolta nopți-i înstelată,

Iar pe cărarea strâmtă-nrourată

Sub pași ușori se tăinuiesc iubiri

Ce-or lăcrima cândva, în amintiri.

 

Aici voi fi mereu ce-mi place mie

Cât îmi sunt viu jertfelnic, mort, vecie,

Acum, un trăitor aici pe-un deal,

Iar mîine huma, bunului Ardeal.

 

 

VEȘNICIA ÎN ARDEAL

 

Sui, cobor și sui din nou

prin Ardealul meu în rouă,

Dealuri  îmi ajung la nori,

văi prin câmpuri îmi coboară,

 

Pe coline mărgelate

cu biserici mici, bătrâne,

Stău din timpuri vechi, uitate

ici și colo, târle, stâne,

 

Veșnicia și credința,

amândouă-n gemănate,

Întăritu-ne-au voința

să-i fim locului cetate.

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Poezii pentru Sfintele Sărbători de Paște”

Stelian PLATON: Poeme de Paști

NOAPTEA BUNEI VESTIRI

 

Palpit înfrânt de alte timpuri în bucuria lui Hristos,
Venea atunci călcând pe ape, cu ramuri mici de sălcii verzi,
Ne mângâia cu Bună Vestire iar cuvântu-i luminos
Nălța părinții de sub bezne, ca pe pomii din livezi.

Este astăzi o pură dovadă că exiști și ne vorbești,
Momentul ăsta e-al sosirii sfinției tale printre noi,
Tu spală-ne de neputință și vechi păcate românești,
Iar când plânge o icoană visele îți vom da înapoi.

Lasă-ți crucea în grădină vin toți strămoșii și se-nchină,
Ușa noastră-n ram de salcii împodobită-i a Vestire,
Iar cu brațe tremurânde mama îți cere bob de lumină
Pentru noi, și pentru tata ea îți cere adăpostire.

Vântul împinge domoale spații printre flori de pe pământ,
Curcubee aromate reverberează în nostalgii
Și ne reproduc versete sfinte din al bibliei cuvânt,
Iar cu ochii ascunși în palme noi ne rugăm în nopți târzii.

 

ÎN ZI DE PAȘTI

Revine azi Iisus cu trupul de ceață,
Din moartea lui grea o lume se dezgheață,
Cu gest măreț re-nvie credinței parfumul
Spre cei plecați un gând recunoaște drumul

Lumină-i casa-n ale vremii adâncimi
Unde-nvățam să zbor cu îngeri anonimi.
Uzi ochii mi-i ascund să nu-i tulbure vântul,
De creasta unui gând îmi spânzur azi cuvântul.

Negre ciori planând ca-ntr-o ebrietate,
În glas funebru poartă anxietate,
Bat fără direcții din aripile ude
Și în bătaia lor tristețea mea se-aude.

Aceiași arbori ca într-un vademecum
Pun alături umbre pavând un drum postum,
Sub cerul de april mă mișc ca-ntr- un vast mormânt,
Judecata rece e-n cămara sub pământ.

Stropesc cu busuioc clanța de la ușă
Să vină astăzi cu-mpărțit vreo mătușă
Când Iisus se-ntoarce într-un obicei creștin,
Iar în biată casa noastră măcar eu nu vin.

RECVIEM DE PAȘTI

În sinea mea trăiți și vorbim tată și mamă
Și cât trăiesc știu, că n-o să îmbătrâniți curând.
Anii ce-am strâns în cont, fiul vostru mă proclamă
Și-n greu tunel de umbră voi mă așteptați plângând.

Continue reading „Stelian PLATON: Poeme de Paști”

Alexandru NEMOIANU: Gând la Învierea Domnului

În noaptea Învierii Domnului din 2020, Bine Credincioșii Români au fost obligați să stea în casele lor. Au fost obligați să facă asta de o administrație a cărei rea credință ar trebui să fie ținute minte de alegători. Această administrație a impus ca Bisericile să fie închise. Nu molima a obligat la închiderea Bisericilor, molima a fost pretextul folosit de această sinistră administrație de a pune în practică ideologia anti-creștină a imperiului globalist-sodomit, căruia actuala administrație românească îi este slujitor. Repet, această administrație, s-a dovedit jurat dușman al Credinței și duhului românesc; să nu uităm asta!

Dar dincolo de asta, faptul că Învierea Domnului, am petrecut-o în case ne obliga la o privire mai atentă a propriilor conștiințe și inimi.

Cu durere am văzut cum, tot soiul de exaltați și răscolnici limfatici, au aflat de bine să acuze Ierarhia Ortodoxă de faptul că Bisericile au fost închise și că oamenii au fost împiedicați să iasă pe străzi. Este o acuză iresponsabilă și nedreaptă.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Gând la Învierea Domnului”

Anatol COVALI: Hristos a Înviat !


*

Hristos a înviat! E ziua sfântă
în care-al nostru blând izbăvitor
calcă-n picioare moartea-n veci înfrântă
cu viaţa Lui dând viaţă tuturor.
*
Hristos a înviat! S-a dat de-o parte
piatra de pe mormânt şi luminos
s-a ridicat biruitor din moarte
Mântuitorul drag, Iisus Hristos.
*
Hristos a înviat! Inima-mi plină
de fericire, cântă fremătând
în sfânta şi mirabila lumină
ce mângâie a mea credinţă blând.
*
Hristos a înviat! E sărbătoare
şi praznic cum nu-i altul pe pământ
pentru-ndelunga noastră înfrânare
care pe cel viclean şi rău l-a-nfrânt.
*
Hristos a înviat! O viaţă nouă
parcă începe în această zi,
când El, zâmbind, ne spune: Pace vouă!
şi ne adună pentru-a ne iubi.

———————————–

Anatol COVALI

București

19 aprilie 2020

George ROCA prezintă: LIRICĂ PASCALĂ ROMÂNEASCĂ 2020

VASILE ALECSANDRI

FLORIILE

Iată zile-ncălzitoare
După aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Primăvara-ncantătoare
Scoate iarba pe campii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocarlii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.
Păcat, zău, de cine moare
Şi ferice de cei vii!
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.

Copiliţă, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine să vii
Când Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii?
Să culegem la răcoare
Viorele albăstrii?
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.

Eu ţi-oi da de orice floare
Mii de sărutări şi mii.
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.
Iar tu, dulce zambitoare,
Te-i face că te manii …
Hai! Floriile-s cu soare
Şi soarele cu Florii.

 

 

MIHAI EMINESCU

– ÎNVIEREA

 

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecura-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.

C-un muc în mani moşneagul cu barba ca zăpada,
Din cărţi cu file unse norodul îl învaţa,
Că moartea e în lupta cu veșnica viaţă,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.

O muzică adâncă şi plină de blândeţe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolți:
Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,
Înveninând pre însuşi izvorul de viețe,

Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
Ș-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg”.

Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte…
Douăsprezece păsuri răsună… miez de noapte…
Deodată-n negre ziduri lumina da navală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…
Colo-n altar se uita şi preoţi şi popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:

Cântări şi laude-nălțăm
Noi, Ţie unuia,
Primindu-l cu psalme şi ramuri,
Plecaţi-vă neamuri,
Cântând Aleluia!

Christos au înviat din morţi,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lunina ducând-o
Celor din morminte!”

 

 

VALERIU GAFENCU

– IMN ÎNVIERII

 

Va cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veșnicii,
Fortificați biserica creștină
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Să crească-n inimile voastre
Un om născut din nou armonios,
Pe sufletele voastre să se-mplânte
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopții bate
Și Iisus coboară pe pământ;
Din piepturile noastre-nsângerate
Rasună Imnul Invierii sfânt.

Veniți creștini, luați lumină
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cină,
E nunta Fiului de Împarat.

 

 

GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

– ÎN INVIEREA DOMNULUI

 

În Învierea Domnulu, reculegem, însetarea noastră  după lumina  Cuvântul Său.

În Învierea Domnului, reculegem, flămânzirea noastră după Harul lui Dumnezeu.

În Învierea Domnului, reculegem, răbdarea noastră în credinţa lui Dumnezeu.

În Învierea Domnului, reculegem, nădejdea noastră întru Smerenia cea Sfântă.

În Învierea Domnului, reculegem, blândeţea noastră din dulceaţa Duhului Sfânt.

În Învierea Domnului, reculegem, suferinţa noastră pentru cei prigoniţi întru Hristos.

În Învierea Domnului, reculegem, primul suspin al sufletului de a se întoarce la Iisus.

În Învierea Domnului,reculegem, primul fior al inimii pentru dragostea lui Dumnezeu.

În Învierea Domnului, reculegem, primul surâs al sfintei minuni a Naşterii Domnului.

În Învierea Domnului, reculegem, dorul întru mărturia prea-dăruirii dumnezeieşti.

În Învierea Domnului, reculegem, Crucea noastră întru îmbrăţişarea Sfintei Cruci.

În Învierea Domnului, culegem frumuseţea, slava şi cinstea  Fecioarei-Maici Maria.

În Învierea Domnului, culegem bucuria deplină a mult râvnitei noastre învieri.

 

 

CLAUDIA BOTA

– PREA DIVINĂ ŞI MILOSTIVĂ ÎNVIERE

 

Dintr-un crâmpei de cer,

lumina s-a răspândit,

Un înger coboară lin, dinspre zenit,

Şi din  înaltul cer,

acum prea neîmblânzit,

Dureri perpetuum s-au împânzit,

Şi glasul Blândului Păstor,

pe Cruce pentru noi  grăind:

Continue reading „George ROCA prezintă: LIRICĂ PASCALĂ ROMÂNEASCĂ 2020”

Lia RUSE: Învierea Domnului

 

E liniște,-n matca nopții peste tot cuprinsul, lină

Dintr-o dată, son de clopot tot auzul ni-l alină,

Nu putem ieși din casă și biserica e goală

Virusul pândește-n noapte cu privirea lui de smoală…

Grav, rapid, se prinde-n viață o războinică chemare,

Dă semnalul, ca un trăsnet, virusul ce doar în soare

Se mai stinge cu lămâie și cu sare și cu apă,

Nu știm ce medicamente dar, plămânul îl tot sapă…

Furișați, cactușii vremii se apropie ingerând!

Cu mănuși, mască și plastic corpul nostru împachetând…

Dor și așteptare-n toate zilele de stat în casă

Și,.. vremea trece-atât de lent în tăcere credincioasă

……………………………………………………

Preoți cântă-n vechi biserici,..ne cheamă să luăm lumină,

(Noi cu amintirea-n suflet, gândim la viața senină)

Izolați, mimând, în noapte, slujba sfântă, respectată,

Din trecut, în lungi ecouri, i-auzim și de-astă dată…

Se înclină noaptea sfântă spre graiurile de cristal,

O,.. amintiri de altă dată  se  revarsă val cu val …

Cucernicii, în noaptea clară, spun: CRISTOS A ÎNVIAT!”

Și primăvara dospește prin văzduhul înmiresmat…

Armonia primăverii e-n murmurul Învierii

Să aprindem lumânarea de la icoana vegherii…

În singurătate, -cântecul de slavă–azi-, e-nchinat,

Într-un gând -de-acas`- răspundem: -ADEVĂRAT A ÎNVIAT!-

……………………………………………

LIA RUSE

Laval-Montreal, Canada

19 Aprilie 2020

 

Adrian BOTEZ: Hristos a înviat !

HRISTOS A ÎNVIAT ! – ADEVĂRAT A ÎNVIAT !…și NUMAI PRIN EL, NOI, TOȚI, VOM  ÎNVIA !!! – spunea Părintele DUMITRU STĂNILOAE (cf. Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939 – urmându-l, astfel, în Revelație, pe Sfântul Apostol PAVEL – Învierea şi arătările lui Hristos – 1 Corinteni 15).

…În primăvara anului 2020, HRISTOS-DUMNEZEU-UNU ne-a încercat, pe toți, într-o Strălucit-Minunată Făptuire, a  Duhului Său de Foc !

Și, poate, unii (chiar mulți…!) dintre trădătorii Lui HRISTOS-DUMNEZEU măcar și-au conștientizat ipocrizia lor trădătoare, prin care-și NEAGĂ ÎNVIEREA ÎNTRU DUH – și, astfel, își re-neagă DUMNEZEUL UNIC :  pe CEL ÎNVIAT ! !

Acum, abia, spusele Lui HRISTOS-DUMNEZEU :  „Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie”  (Matei, 10/34) vor fi fost înțelese de mult mai mulți, decât în restul anilor noștri, de ”stagiu” pe acest Pământ-Vale a Plângerii – ani de viață adormită, văicărită (cu lacrimi de crocodil) și teribil de ipocrită și degenerată spiritual.

Grăiește, despre aceste Vorbe Sfinte ale HRISTOSULUI, Sfântul NICOLAE VELIMIROVICI : ”A se citi: <<NU AM VENIT SĂ ÎMPAC ADEVĂRUL ŞI MINCIUNA, ÎNŢELEPCIUNEA ŞI PROSTIA, BINELE ŞI RĂUL, DREPTATEA ŞI SILNICIA, DOBITOCIA ŞI OMENIA, NEVINOVĂŢIA ŞI DESFRÂNAREA, PE DUMNEZEU ŞI PE MAMONA, CI AM ADUS SABIE CA SĂ TAI ŞI SĂ LE DESPART, ÎNCÂT SĂ NU SE AMESTECE>>. Cu ce să le tai şi să le desparţi, Doamne? Cu SABIA ADEVĂRULUI. Ori cu SABIA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU, ceea ce e totuna. Fiindcă ADEVĂRUL ESTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU, ŞI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ESTE ADEVĂRUL.

Apostolul Pavel sfătuieşte: <<LUAŢI SABIA DUHOVNICEASCĂ, CEA CARE ESTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU>>. Iar Sfântul Ioan a văzut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu, în mijlocul a şapte sfeşnice, iar din gura Lui ieşea o sabie, ascuţită de amândouă părţile. Sabia care iese din gură ce altceva poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul adevărului? ACEASTĂ SABIE ESTE MÂNTUITOARE PENTRU LUME, NU PACEA BINELUI CU RĂUL. Şi atunci, şi acum, şi din veac şi până în veac”.  (Sfântul Nicolae VelimiroviciÎntrebări ale lumii de azi, Editura Sofia, p. 39).

Iată și zicerile înțelepte ale Părintelui ILIE CLEOPA (armonizate, perfect, cu predicarea Sfântului NICOLAE VELIMIROVICI !), despre LUPTA PENTRU ÎNVIEREA DUHULUI NOSTRU :

”(…) Astăzi prăznuim praznicul praznicelor şi sărbătoarea sărbătorilor. Astăzi este bucurie duhovnicească pretutindeni în lumea creştină. Astăzi Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin Învierea Sa. Cerul şi pământul, după cuviinţă, să se veselească, căci lumina Învierii Domnului a umplut de lumină cerul şi pământul şi iadul şi pe toţi cei ţinuţi în legăturile morţii cu nădejdea învierii, la veşnică veselie i-au adus prin coborârea Mântuitorului în iad. Astăzi Hristos, viaţa noastră a pus temelie nouă neamului omenesc prin Învierea Sa şi a încununat toate minunile preaslăvite făcute de El pe pământ. (…) Astăzi este ziua Învierii Domnului, biruinţa împăcării, surparea războiului, stricarea morţii şi înfrângerea diavolului. Astăzi, după dreptate, ni se cade să repetăm cuvintele profetului Isaia: <<UNDE-ŢI ESTE, MOARTE, BIRUINŢA TA? UNDE-ŢI ESTE, MOARTE, BOLDUL TĂU?>> (Osea XIII, 14; I Corinteni XV, 55).

În cele ce urmează, dorim să arătăm, pe scurt, cu ce fel de trup vor învia sfinţii şi drepţii lui Dumnezeu, precum şi păcătoşii, în ziua învierii cea de obşte, de la sfârşitul lumii. Despre acestea vorbind, aducem în mijloc cuvântul Sfintei Scripturi, care arată că patru vor fi însuşirile şi darurile sfinţilor şi ale drepţilor la învierea cea de apoi. Acest adevăr îl arată prealuminat marele Apostol Pavel, care zice: <<SE SEAMĂNĂ TRUPUL ÎNTRU STRICĂCIUNE, ÎNVIAZĂ ÎNTRU NESTRICĂCIUNE. Iată darul nestricăciunii! SE SEAMĂNĂ ÎNTRU NECINSTE, ÎNVIAZĂ ÎNTRU SLAVĂ. Iată darul strălucirii! Despre acest dar al strălucirii, şi Domnul a zis: Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor>> (Matei XIII, 43). <<SE SEAMĂNĂ ÎNTRU SLĂBICIUNE, ÎNVIAZĂ ÎNTRU PUTERE>>. Iată darul puterii! SE SEAMĂNĂ TRUP FIRESC, ÎNVIAZĂ TRUP DUHOVNICESC. Iată darul subţirătăţii! Cei înviaţi vor avea trupuri uşoare, duhovniceşti, nestricăcioase, adică nemuritoare, asemenea îngerilor” (I Corinteni XV, 42-44). Continue reading „Adrian BOTEZ: Hristos a înviat !”

Eleonora SCHIPOR: Sărbătoarea Sfintei Învierii să ne aducă lumină și sănătate

        

           Sărbătoarea Învierii Domnului sau a Paștilor cum îi spunem noi a fost întotdeauna mult așteptată nu numai în casele noastre, dar și în instituțiile de învățământ din întreaga țară.

          La CIE Cupca avem o întreagă galerie de de gazete de perete și desene, aplicații pe această temă. Anual pregătim mai multe compoziții dotate cu coșuri pascale, crenguțe de salcie, flori, ouă încondeiate, păscuțe, cozonaci etc.

         Un loc aparte îl ocupă în aceste zile încondeerea ouălor, meșteșug păstrat cu sfințenie de veacuri, aici la Cupca, sat cu bogate tradiții. Făcând o paranteză vom menționa că printre puținele sate bucovinene unde s-0a păstrat obiceiul așa numit Toacă, când în marțea Paștilor mari și mici se adună în curtea bisericii pentu a ciocni ouă,  a se felicita. Acest obicei a rezistat la Cupca chiar și în perioada ateismului sovietic.

          În muzeul istoric al satului Cupca, avem un frumos copac de Paști, împodobit cu ouă, flori, panglici…

          Anual participăm la toate expozițiile raionale dedicate sărbătorii celei mai importante din viața creștinilor ortodocși.

          Anul acesta nu avem posibilitatea să facem toate acestea pe viu, dar de la distanță vom admira frumoasele coșuri , și mai ales ouăle încondeiate și arta nespus de frumoasă a pregătirii lor.

          Sperăm că bunul Dumnezeu se va îndura de noi toți și vom reveni la normal.

         Tuturor vă dorim un Paște fericit, sănătate, pace, liniște sufletească, credință, bunătate, înțelegere, speranță, lumină, încredere în ziua de mâine, voie bună…

———————————————

Eleonora SCHIPOR

Cupca, Ucraina

14 aprilie 2020