ȘI-ATÂTA LUMINĂ DE LUMINĂ-N CONJUR
… atâta larmă de lumină Doamne,
Iar dimin eața strânge la pieptu-i Lumina Ta,
și-n ea strânge pe noi !
sufletele, legate fedeleș, în raze,
se scaldă-n Sărbătoare – e-atâta lumină Doamne,
de somnul a dat în bâlbâi întâmpinând trezia,
gândurile s-ar mai fi lăsat defileze-n noapte,
dar și noaptea se era-n Lumină,
cocoșii și-au înghițit cântatul și și-l suspină printre zori,
stalele,
cu degetul pe întrerupător !
se hlizeau la soare de nu se mai vedeau,
uimitul își adusese cea mai nouă hlamidă
și înveșmânta cu ea alcovul,
genunche,
visele își strepezeau dinții
mușcând din tremur ce –mburzuluia femur,
și-atâta lumină de Lumină-n conjur …
șoaptele rosteau numele Lui
și-n șoapte Lumina se deroba de fiori,
crepusculi stânjeniți că primiseră nume,
dădeau cu cotul frunzelor de hibiscus,
ah Tu, Iisus !!
atâta zbatere din mine mi te cheamă,
IUBIREA e dezlănțuită peste tot
și-n toate limbile lumilor te cheamă,
că cerul pare ostenit,
dar cine-l lasă doarmă ?
IUBIREA este Azi catapeteasmă
și se împrăștie cu totul în Lumină …
și noi ieșim în prag,
eu și LACRIMĂ NĂSCUTĂ DIN IUBIRE PENTRU POEM,
ținându-ne de mână,
fermecat !
sărutul e un clește de Lumină,
sărutul !
și cât tandru s-a descălecat Poem,
veniți și voi, pe toți vă vrem !!
din adormite, stelele căddeau de vrajă,
da-n toate câte se întâmplă Azi,
nu se-ntreabă !
… frunte-mi plecată-mi numai ție, Cititiorule !
——————————————
Marin BEȘCUCĂ
8 aprilie, 2018