Hristos a înviat!
Hristos a înviat! Dar unde?…
Urarea e așa sublimă…
Îns-o-ntrebare mă animă,
La care, prietene, răspunde!
A înviat doar în Iudeea
În urmă cu două milenii?
N-au fost povești! N-au fost vedenii?
E astăzi inima-ți, aceea
Ce cântă înspre ceruri slavă
Și e-mbrăcată-n sărbătoare?
A înviat! Ne este Soare,
Iar moartea… este doar o sclavă.
S-au scris atâtea cărți si suluri…
Iisus e viu, trăieste-n noi
Și știm că-n ziua de apoi
Cu El în cer vom fi de-a pururi.
Lumină
Lumină deplină
pe bolta senină…
Un fulger, un tunet,
cutremur… submină
orice-autoritate…ostașii leșină…
E moartea imperiu
căzut în ruină,
sunt îngerii stele,
sunt zorii cortină
ce-ncet se ridică
pe vechea colină…
Sucombă o lege,
se naște-o doctrină,
învie-Osânditul
Cel fără de vină,
nu poate să-L țină
rob moartea haină…
De vechea rugină
a firii, de tină,
ne spală cu sânge,
ne cheamă la cină,
cu palma-I rănită
oferă lumină…
Lumină!
Vestea învierii
O rază-n străluciri de curcubeu
Pe ochi gingașă-n zori m-a sărutat
Și mi-a șoptit: ,,Fii vesel, dragul meu
Iisus Hristos din morți a înviat!”
Apoi, o rândunică-n al său zbor
Vijelios, așa m-a salutat:
,,Copile, azi îmi spuse un cocor,
Iisus Hristos, din morți a înviat!”
Iar când stăteam nostalgic sub cais,
Petale roz în păr mi-a scuturat
Și am văzut pe fiecare scris:
Iisus Hristos, din morți a înviat!
Chiar vântul, care la amiaz adie
Jucându-mi-se-n părul răsfirat
Îmi cântă lin aceeași melodie:
,,Iisus Hristos din morți a înviat!”
Plin de această veste minunată
Pe care-am auzit-o-n lung și-n lat
Șoptesc, privind la bolta înstelată:
,,Iisus Hristos în mine a-nviat!”
—————————
Nicu GAVRILOVICI
8 aprilie, 2018