Jane CRIȘAN: Și poate…

ȘI POATE…

 

Haide, caută-ți prin suflet,
Scotocește-i prin unghere,
Omule, sărac în cuget,
Ce plutești prin alte sfere…

 

Văd doar haine umblătoare…
Văd doar zâmbete parșive…
Din minciuni se-ntind covoare…
Boli mintale-s depresive…

 

Aș umbla cu ochii-nchiși,
Cu urechile-astupate…
Suntem un popor de-nvinși,
Trăind strâmb, în nedreptate…

 

Dar mai sper…Mai sper, naiv,
Că-ntr-o zi aleasă-anume,
Din culori de rogvaiv
Se va naște-o nouă lume…

 

Și, de-atunci n-am să mai fiu,
Voi străbate-n zboru-mi spații
Ca un nor plâns, sidefiu…
Versuri voi ploua, cu grații…

–––––––––––––-

Jane CRIȘAN

Seattle,Wa, USA
12 iunie, 2018

Marta-Polixenia MATEI & Marin BEȘCUCĂ: Șipote clipa

ȘIPOTE CLIPA

                          Ciclul: Răspântii

 

…stăteam aci, îngâtuit de emoția
de a mă ști în fiece semn de mișcare
al fiecărei fibre din ființa ta …
nici nu mi-i de mirare
credeam că sunt atoate-știutorul,
dar nu …
chiar nu eram !
viul tău era o mișcare-n neoprind
și toate ale timpului și faptului
ți se altuiau în fibra-ți mustindă de viață,
fiecare și-ar vrea cineva să-l mustească …
toți uităm de viață !
o trecem cu atâtea trepte în jos …
eu !
Continue reading „Marta-Polixenia MATEI & Marin BEȘCUCĂ: Șipote clipa”

Emma POENARIU SERAFIN: Poesis

Iubirea mută

 

Peste vechile cuvinte
Ce-au intrat uitate-n sac
Altele-nfloresc fierbinte,
De fierbinți ce sunt, ne zac.

 

Printre şoapte de iubire
Prinse-n sârmele ghimpate
Stinse prin compătimire
Sau uitate-n nopți, crăpate.

 

Limba mea, demult iubită
Cu vocale, luminată,
O văd astăzi schilodită
Pestriță și colorată.

 

Un discurs de o secundă
Nici cât ceasul tica-tac,
O idee mai profundă
Face crampe, la stomac.

 

Am uitat să ne-nțelegem
C-am uitat să mai vorbim,
Prescurtați ne mai alegem
Prescurtării ce ne-o ştim.

 

Prin suflete prescurtate
Și-n gândirea mult mai scurtă,
Vieți seduse şi furate
Pe iubirea noastră, mută.

 

Tablou din viața mea

 

În clipa ce se zbate, mai pustie
Doar clopotele-n dungă încă bat,
Aștern un vers pe colțul de hârtie,
Prin scârțâitul penei, de-l străbat.

 

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Poesis”

Victor COBZAC: Dacă Ana-i un vis, se-împlinește

DACĂ ANA-I UN VIS, SE-ÎMPLINEȘTE

Motto: …

,,brațele tale/ chingi ce mă ard/ mă mistui odată cu tine…”
(Din poezia „suprarealism” de Ana PODARU)

 

Un Om
Cum e Ana,
Mai rar întâlnești,
Femeie iubită, Mamă,
Poetă… Jos pălăria!
Trecută…
Numai prin ce n-a trecut?
Nu mai știu:
Prin apă-a trecut
Și prin foc… a trecut
Prin lama cuțitului,
Zis bisturiu.
Doamne,
Secure nu alta.
Și-a știut să reziste
Și basta!
A știut să înfrunte durerea,
Cât firul de iarbă,
O mână de Om
A știut să asculte tăcerea,
A știut să pășească
Prin colbul… din drum
La fel și prin praful de stele,
A știut să coboare,
Mii de trepte,
Din cer.
A dorit să sărute țărâna,
Să cinstească izvorul,
Cu apă,
Ca lacrima ei
Netezind cu o palmă fântâna,
Apa, oglindă să-i fie,
Din care zilnic se-adapă.
A știut să nu doarmă,
Lumânări să aprindă
Și astăzi mai ard prin altare,
A știut să-și descânte
Rănile care
I-au rămas cicatrici,
Pe vecie.
A știut să adune cuvinte
Cu sens,
Să provoace discuții aprinse.
A știut să zâmbească,
Să plângă încet,
Pe nimeni din somn
Să trezească.
C-am ajuns să mă-întreb:
– Cam de ce,
– Și de ce?
Tot vorbim despre ea
La trecut.
Dacă Ana respiră, vorbește
Dacă Ana vorbește – trăiește,
Dacă Ana trăiește – iubește,
Dacă Ana iubește, ea scrie
Dacă Ana-i un vis,
Se-împlinește,
Pentru că Ana
E vie!
––––––––-
Victor COBZAC (VicCo)

Chișinău

13 iunie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Cireşe amare

Cireşe amare

 

În Pomul Vietii îţi fac cu ochiul,
Atârnate de un fir de iluzii,
Fructele născute din zilele
În care niciun soare,
Nicio ploaie,
Niciun nor
Nu le va îndulci….
Rodul inimii s-a pârguit!
Rubine amare pe braţele uscate
Ieşite din Trupul Făgăduinţei
Atârnă cu obrajii rumeniţi
Şi cu roua din ei….
Gustând, în timpul rămas,
Cu dinţii înfipţi în obrazul plâns
De roua din promisiuni
Vom omorî iulziile
Şi vom exulta în taină…
Ne-am hrănit încă o zi,
Încă odată,
Dacă mai era nevoie,
Orgoliul nestăpânit….
Noi suntem păsări de pradă!

…………………………………….

În Pomul Vieţii
Ne facem cuib
Pentru a prăda
Obrazul de rubin….
Prada e aşa de amară
Şi nevinovată
Ca şi ziua în care
Am muşcat lacomi
Scoarţa cu braţele întinse…
Amare cireşe atârnă de iluzii!

–––––––

Dan-Obogeanu Gheorghe

13 iunie, 2018

 

Jane CRIȘAN: Dulcele păcat

DULCELE PĂCAT

 

Mă dori cu fiecare clipă
Când nu te văd, când nu te-aud…
Și brațu-n vis mi-l fac aripă,
Pe care-n lacrimi, trist, mi-o ud…

 

Și mi-e păcatu-așa de dulce!
Și mi-e dorința ghimpi ce-nțeapă…
Trecut ce nu vrea să se culce,
Sfârșit ce-ar vrea să reînceapă…

 

Mă-ntreb de-ai fost, și chiar de-ai fost,
Prin noi s-a strecurat tăcerea…
Tăciuni s-au stins… Foc fără rost
Ardea în spuză-n timp durerea…

 

Așteaptă-mă, de-acum, în cartea
Cu versu-n care-am sângerat…
Doar ea mai poate-nvinge moartea,
Și-ai să-nțelegi că n-am plecat…

–––––––––––––

Jane CRIȘAN
Seattle,WA, USA
11 iunie, 2018

Lavinia BUD: Răsfrânge-te în vise

RĂSFRÂNGE-TE ÎN VISE

 

Voi dispărea… apoi mă vei vedea întâia oară
În haina albă a florilor de câmp,
Cu vântul voi zburda în primăvară,
Mireasmă și descântec în orice anotimp.

 

Dar până atunci, înfruptă-te din mine,
Copil al meu, răsfrânge-te în vise,
Ca-n nopțile de veghe, cu duioșie pline,
Când te duceam de mână pe culmile promise.

 

Încă mai cred că poți să-mi vezi lumina
Ce-am revărsat-o în prima dimineață,
Când brațele ți s-au întins să-mi spele vina
De-a fi iubit, așa cum e sortit în viață.

 

Să mă privești când nu mă poți vedea,
În noaptea mea de rugăciune sfântă,
Din lacrimă, fierbinte dorul va cădea
Ca un ecou ce din genuni îți cântă.

–––––––––––-

Lavinia BUD

Timișoara

12 iunie, 2018

Nicolae MATEI: Lirice

RONDELUL VÂNTULUI

 

Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce
Dar nu și-a ținut cuvântul,
S-a oprit la o răscruce.

 

E smerit, face pe sfântul,
Stă la umbră să se culce,
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce.

 

Înspre mine-ar vrea s-apuce,
Își încalcă jurământul,
Derutat își face cruce,
Pe pustii încet se duce,
Nu se știe ca pământul
Când vine la mine vântul.

 

RONDELUL DIMINEȚII DE VARĂ

 

Ard zările mocnite în focuri vineții,
Noaptea e învinsă, de sulițe-i răpusă,
Potirele adună broboane străvezii,
Se stinge bolta-ncet, de răsărit apusă.

 

Răsună deșteptarea-n pădure și-n câmpii,
În cânt de păsărele e-o dragoste nespusă,
Ard zările mocnite în focuri vineții,
Noaptea e învinsă, de sulițe-i răpusă.

 

Mireasma teiului de-un vânticel e-adusă,
În zările înalte un stol de ciocârlii
Se pierde-n rotocoale prin razele-aurii,
Grădina veselă în drepturi e repusă,
Ard zările mocnite în focuri vineții.

 

Liniștea câmpiei

 

E liniște și pace în câmpie,
În lanuri se sfințește bunăstarea,
Macul aprinde-a candelei făclie,
Grâul primește binecuvântarea.

 

Continue reading „Nicolae MATEI: Lirice”

Adrian BOTEZ: În genunchi să veniți

ÎN GENUNCHI SĂ VENIŢI

 

                                            la Mărăşeşti

 

orgìi – parfumuri de tei princiare

lărgesc arhitrave în templele lumii

dar câte-elixire de sânge – barbare

pământul eroic le dăruie Mumii…

 

pământul eroic filtrează-şi eroii

şi-i trece prin regnuri – şi-i trece prin magme

încât teii sacri să-nşire – sintagme

ce-au fost temelia şi oastea nevoii

 

în genunchi să veniţi – pe sub bolţi de miresme

sărutaţi roua florii Hristoşilor ţării

sărutaţi sacre răni – catapetesme…

 

…în genunchi! – de la Porţi – pân’ la negura Mării…

…da – e pământ de extaze şi sânge :

înger sfios – în cântare de vis – flautu-şi frânge…

***

 

MEMORIE DACO-VALAHĂ

   

                la Mărăşeşti

 

pământ de sfinţi şi de martiri

de voievozi cu patrafiri

spre ceruri  – toţi – sprijoană SCARA

…câmpul de luptă – câmp de miri:

i-a distilat  – blând – vara!

 

ei n-au murit cuminecaţi

dar fapta-i liturghie !

iar aştrii noştri – morţii fraţi

desculţi curaţi să fie!

 

au fost ţărani cu vatra-n sân

ţărani smulşi vara de la fân…

ţăranul – fulgerând brăzdarul de la plug

aprinde-n ceruri ruguri după Rug…

ţăranii de la corn de plug

de coasa Morţii ei nu fug :

zvârliţi în iad – l-au pârjolit

tot calendaru-au înnoit…!

 

pline de fulger – lungi tranşee

vin după noi – Tainică Cheie :

ei vin furtuni – vin ca să facă

o Patrie DACO-VALAHĂ!

cu rane de piron ei scriu

pe Hristul nostru – Cald şi Viu

toţi răstigniţii noşt’i s-au strâns :

rugaţi-vă – nu-i timp de plâns…

luptaţi cu draci – pe câmpu-ncins!

 

striviţi cu roată şi tăiaţi

sunt crăişorii – sfinţi puşcaţi:

din sânge de martiri zbucneşte

Soarele Nou – pe româneşte !

 

…dar de nu ţineţi minte harul

şi nu schimbaţi nici calendarul

blestem v-aşteaptă şi urgie

când JUDECATA  va să fie!

***

     

…ŞI NOI PE VOI  – SECAŢI PRIBEGI – VĂ VOM SCHIMBA LA FIRI

 

să nu veniţi la geamul meu – să nu-mi huhurezaţi

căci eu – prin geam – văd Neamul meu – de veşnic acuzaţi!

aduşi de vânt” şi criminali – toţi vor să mă convingă

în mine bezne să primesc – şi Iuda să învingă…!

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: În genunchi să veniți”

Maria HOTEA: Doar gândul

Doar gândul

 

Privesc în zare cum lumina
Cuprinde orizontul-n depărtare,
Iar raze calde de la soare
Vestesc o nouă zi senină .

 

Sunt singură și gându-mi zboară
La tine parcă ar vrea să-ți spună,
Cât dor am strâns și din mâhnire
Îmi pare ca și florile suspină .

 

Doar vântul a-început s-adie
Foșnesc și frunzele pe ram,
Plecat- îmi ești și cine știe
De-ai să te-ntorci..speranță n-am!

 

Vor trece zilele încet ,pe rând
Dar amintirile cu noi,
Vor reveni mereu în gând
Cu acele clipe petrecute-n doi.

 

Dar cine oare le va șterge
Din gândul meu, din gândul tău?
Când fără voie lăcrimând vor plânge
Doar ochii noștri cu păreri de rău.

 

Destinul a vrut să ne unească
Dar soarta totuși ne desparte,
Căci nu e om să nu greșească
Când viata-i poată pașii-n altă parte…

————————————–

Maria HOTEA

12 iunie 2018