DACĂ ANA-I UN VIS, SE-ÎMPLINEȘTE
Motto: …
,,brațele tale/ chingi ce mă ard/ mă mistui odată cu tine…”
(Din poezia „suprarealism” de Ana PODARU)
Un Om
Cum e Ana,
Mai rar întâlnești,
Femeie iubită, Mamă,
Poetă… Jos pălăria!
Trecută…
Numai prin ce n-a trecut?
Nu mai știu:
Prin apă-a trecut
Și prin foc… a trecut
Prin lama cuțitului,
Zis bisturiu.
Doamne,
Secure nu alta.
Și-a știut să reziste
Și basta!
A știut să înfrunte durerea,
Cât firul de iarbă,
O mână de Om
A știut să asculte tăcerea,
A știut să pășească
Prin colbul… din drum
La fel și prin praful de stele,
A știut să coboare,
Mii de trepte,
Din cer.
A dorit să sărute țărâna,
Să cinstească izvorul,
Cu apă,
Ca lacrima ei
Netezind cu o palmă fântâna,
Apa, oglindă să-i fie,
Din care zilnic se-adapă.
A știut să nu doarmă,
Lumânări să aprindă
Și astăzi mai ard prin altare,
A știut să-și descânte
Rănile care
I-au rămas cicatrici,
Pe vecie.
A știut să adune cuvinte
Cu sens,
Să provoace discuții aprinse.
A știut să zâmbească,
Să plângă încet,
Pe nimeni din somn
Să trezească.
C-am ajuns să mă-întreb:
– Cam de ce,
– Și de ce?
Tot vorbim despre ea
La trecut.
Dacă Ana respiră, vorbește
Dacă Ana vorbește – trăiește,
Dacă Ana trăiește – iubește,
Dacă Ana iubește, ea scrie
Dacă Ana-i un vis,
Se-împlinește,
Pentru că Ana
E vie!
––––––––-
Victor COBZAC (VicCo)
Chișinău
13 iunie, 2018