Cireşe amare
În Pomul Vietii îţi fac cu ochiul,
Atârnate de un fir de iluzii,
Fructele născute din zilele
În care niciun soare,
Nicio ploaie,
Niciun nor
Nu le va îndulci….
Rodul inimii s-a pârguit!
Rubine amare pe braţele uscate
Ieşite din Trupul Făgăduinţei
Atârnă cu obrajii rumeniţi
Şi cu roua din ei….
Gustând, în timpul rămas,
Cu dinţii înfipţi în obrazul plâns
De roua din promisiuni
Vom omorî iulziile
Şi vom exulta în taină…
Ne-am hrănit încă o zi,
Încă odată,
Dacă mai era nevoie,
Orgoliul nestăpânit….
Noi suntem păsări de pradă!
…………………………………….
În Pomul Vieţii
Ne facem cuib
Pentru a prăda
Obrazul de rubin….
Prada e aşa de amară
Şi nevinovată
Ca şi ziua în care
Am muşcat lacomi
Scoarţa cu braţele întinse…
Amare cireşe atârnă de iluzii!
–––––––
Dan-Obogeanu Gheorghe
13 iunie, 2018