RONDELUL VÂNTULUI
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce
Dar nu și-a ținut cuvântul,
S-a oprit la o răscruce.
E smerit, face pe sfântul,
Stă la umbră să se culce,
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce.
Înspre mine-ar vrea s-apuce,
Își încalcă jurământul,
Derutat își face cruce,
Pe pustii încet se duce,
Nu se știe ca pământul
Când vine la mine vântul.
RONDELUL DIMINEȚII DE VARĂ
Ard zările mocnite în focuri vineții,
Noaptea e învinsă, de sulițe-i răpusă,
Potirele adună broboane străvezii,
Se stinge bolta-ncet, de răsărit apusă.
Răsună deșteptarea-n pădure și-n câmpii,
În cânt de păsărele e-o dragoste nespusă,
Ard zările mocnite în focuri vineții,
Noaptea e învinsă, de sulițe-i răpusă.
Mireasma teiului de-un vânticel e-adusă,
În zările înalte un stol de ciocârlii
Se pierde-n rotocoale prin razele-aurii,
Grădina veselă în drepturi e repusă,
Ard zările mocnite în focuri vineții.
Liniștea câmpiei
E liniște și pace în câmpie,
În lanuri se sfințește bunăstarea,
Macul aprinde-a candelei făclie,
Grâul primește binecuvântarea.
Se săvârșește slujba de-împlinire,
De plămădire a bobului plăpând,
Se duce-n patru zări bunăvestire,
Urcată-n ceruri de-al ciocârliei cânt.
Greierii spun în cor o rugăciune,
O prepeliță-îşi cheamă puișorii,
Spicele-n vânt, în semn de plecăciune
Se roagă soarelui s-aducă norii.
RUSALIILE
(rondel)
Cireșu-aprins e încărcat de poame roșii,
Crenguțe pline, grele, se-apleacă la pământ,
Am prăznuit cu drag, în prag de vară, moșii,
Din liniștea din ceruri pogoară duhul sfânt.
În jocul ielelor se prind în zori cocoșii,
Le e furată mintea, nu se opresc din cânt,
Cireșu-aprins e încărcat de poame roșii,
Crenguțe pline, grele, se-apleacă la pământ.
Frunze de nuc leagă-n icoane jurământ,
Așa ni-i datina, ne prețuim strămoșii,
Codițele își țin cercei-în legământ,
Ne respectăm în dragoste și crezământ,
Cireșu-aprins e încărcat de poame roșii.
O zi binecuvântată!
ÎNCEPUT DE VARĂ
(pastel)
Soarele în vâlvătaie
Dogorind pe boltă trece
Uscând urmele de ploaie,
Încălzind pământul rece.
Râu-învolburată apă
Spumegă în al său val,
Lăstunii cuminți își sapă
Cuiburi trainice în mal.
Prigoria stă pitită
Cu aripile-i încete,
Nu mai țipă-i liniștită
C-a plouat și nu-i e sete.
Într-o adiere blândă
Trece vântul vlăguit,
Grauri lacomi stau la pândă
În vișinul pârguit.
Înspicat, lanul de grâu
Bucuria și-o revarsă,
Jos, în margine de râu
Plânge-o salcie pletoasă.
Ciocârlia pe răzoare
După datina străveche
Se tot roagă către soare
Să-i găsească o pereche.
Sus, în cuibul unei berze,
În copacul de pe luncă
Puii stau pe metereze
Mama hrană să le-aducă.
Cucul fără de opreliști
Cântă,-mi umple sufletul,
Cu asemenea priveliști
Zău, îmi pierd și cumpătul.
––––––––––––
Nicolae MATEI
12 iunie, 2018