Culorile curcubeului

 

Pradă stărilor, emoțiilor, trăirilor  țâșnesc

stoluri, stoluri de cuvinte,

ca într-o călătorie în necunoscut,

pulsează în noi continente,

purtate în buzunarul gândurilor,

se  eliberează, apoi,

rostite sau scrise,

tălmăcite sau neînțelese,

pure sau încărcate,

liniștite sau impulsive,

nuanțate, vulnerabile, fragile,

când simple, provocatoare,

vii, vibrante,

de o frumusețe seducătoare,

pline de lumină, calde, muzicale,

jucăușe, temerare,

când triste, reci, stângace, încercănate,

grele, discrete, însingurate,

uitate, pierdute

sau regăsite-n noapte,

alină, vindecă ori rănesc,

din durere sau frică,

într-un vârtej de gânduri

ne ating, ne înalță

sau ne coboară până

la marea sărbătoare a inimilor.

 

Pe cer un curcubeu.

Adresa inimii tale este în inima mea.

 

 În miezul lor

 

Cu ochii ei hărăziți din diamante negre

a venit de niciunde și de peste tot,

din visul tău de-o viață

întrupat în ființa ei.

Aproape ești.

Treci de zidul de ceață.

 

Enigma dragostei, dulce și amar.

 În cădere liberă te lași,

tot ce trăiește

și tot ce moare

se extinde

și se restrânge.

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Poesis” →