VARA
Vara, un anotimp magic
Odată, demult
M-am scăldat
Într-o mare de spice,
Macii râdeau visători
Îmi mângâiau bărbia.
Albinele harnice
Culegeau polenul de pe buzele mele fierbinţi
Zâmbeam,
Gura mea semăna cu roşul florilor de mac…
–––––––––
Doina PANĂ
17 iulie, 2018
Cuvântul
Azi m-am întâlnit cu vântul
zbura puful păpădie înspre răsărit.
De ce ești singur l-am întrebat curioasă?
-Nu sunt singur, am plecat la plimbare cu păpădia.
-Cum cu păpădia, aceasta a rămas acolo, acolo departe. ..
Ai zburat doar cu o parte din ea , dar cealaltă, cealaltă parte ?
-Cealaltă parte nu-mi este de trebuință , am plecat doar cu sufletul ei.
Ieri, m-am întâlnit cu vântul,
era cuibărit la mine, în suflet.
Şi sufla
și sufla cu putere,
Întorcănd pe după inima mea,
Stoluri de vise.
Și sufla
și sufla cu putere,
Încercând să ducă la plimbare
Toate speranțele.
Am închis ușa sufletului meu
Și l-am pironit.
De ieri merg la plimbare
Doar eu, cu vântul….
Cu pana mea
Cu pana mea tocită scriu furtuna
Și tot cu ea întorc în vale vântul,
În noapte peste boltă scri-voi Luna
Și tot cu ea îngenunchez cuvântul.
Cu pană mea tocită scriu natura
Mai desenez pe munte ce-i sublim,
Și tot cu ea, subliniez scriptura
Când o aşez pe suflet, pe senin.
Cu pană mea tocită-nvolbur marea
Și redescopăr valul ce se cerne,
Redesenez și norii, dar şi zarea
Și noaptea tristă când pe noi se-aşterne.
Cu pană mea rescriu știute fapte
Și trandafiri aleşi, cu flori pestrițe,
Cireşii-n care dorm cireșe coapte
Și jocuri de copii prin veri desculțe.
Spre mine, în tine
Nu mai vreau să merg cu tine!
Mi s-au lipit tăpile de nisip,
De pământul putrezit şi reavăn
Mi s-au ancorat urmele.
Afla acum despre mine,
Că nu mai vreau să merg cu tine.
În rest, sunt bine!
Cu glonţul îndreptat dinspre rana ta
Spre tâmpla mea, trăiesc, sunt bine.
Aşează-ţi portarma pe catafalc,
Acoperă-ţi rana cu rouă
Şi-mpuşcă-mă acum, cât se cuvine.
Mi-s urmele lăsate pe nisip,
Reţine!
Glonțul îndreptat spre mine,
De astăzi, se-ntoarce în tine.
––––––––––––
Simina PĂUN-MOISE
16 iulie, 2018
În viață
În viață doar credința îți poate da speranța,
Când simți că-ți este greu în ea să te încrezi
Nu dispera de ai în minte numai cutezanța,
Ea îți arată drumul drept ,tu trebuie să-l vezi!
Învață să-i dai vieții tale în tot ce faci un rost,
Dar niciodată nu renunța că poți să intuiești
Pune din sufletu-ți doar dăruire în orice gest,
Prin zâmbet cald arată celor dragi cât îi iubești.
Ascultă-ți inima din piept când bate cu putere,
Privind pe cel sărman din ochi ce lăcrimează
Tu să-l ajuți când e căzut ca el să nu dispere,
Aprinde-i prin cuvinte cu blândețe-n glas o rază.
Ești dincolo de vis
Ești mai rău decât
Un uragan
Ce-mi fura sentimentele.
Esti mai rău decât
O ploaie de vară
Ce revarsă stropi de bucurie
În suflet.
Ești mai rău decât
Briza mării
Ce m-alintă-n adierea
Cuvintelor de iubire.
Ești Apus și Răsărit.
Ești Alfa și Omega
Inimii mele,
Dincolo de orice vis.
––––––––-
Sorina IVAN
16 iulie, 2017
Corabia cu poeți
În lumea lipsită de-ntinsele maluri,
Cu boare de taină, cu lacrimi de-absint,
Corabia se-ndreaptă spre albe portaluri
Sub bolta dospită în sori de argint.
Mi-o leagănă, mare, în balta de sânge,
În jarul și furia din larguri țipând,
Iar urmele coapte, cu galben atinge,
Ca sfinte recolte să văd adunând!
Poetu-i odrasla pieirii și-a ceții!
În fir de bumbac, tu, poartà-l în larg!
Vibrații de valuri, sub cer, dimineții,
Îngeri și aștri sà-ntinzi în catarg!
–––––––––––
Simona ȘERBAN
Mediaș
14 iulie, 2018
uneori, flămânzi de ego
fiinţă senină
omul înveşmântat în râuri line
buimăcit uneori
de curenţi învolburaţi
alunecă în beznă
devenind inexplicabil
extraterestru în căutătură
flămând de ego
dornic de răsplată
şi de-o statuie preţioasă
îşi lasă chipul brăzdat
de nefericirea hâdă
secătuit de-aşteptările
din amalgamul de experienţe
respiraţia-i artificială
îl înfofoli fără milă
în aerul acru dur şi rece
din peştera izvorului de cuvinte
apă vie din oala de lut
meştegiută cu migală
acum sfărâmată în cioburi
în propria oglindă
după o boală îndărătnică
mijeşte molcom
covalescenţa timidă
alcătuită cu har
din fibre de smerenie
o brumă de răbdare
şi firavă nădejde
alăptare fierbinte
cu abundenţă de iscusinţă
la sânu-i cald şi generos
al clepsidrei milenare
care cântăreşte lucid
nisipul fin şi roz
al vieţii
cordonul ombilical
al ego-ului
care îl sugruma
se retrage blând
printre pâlcurile răsfirate
din filele lirice
ale eului interior
––––––––––
Vasile GRIGORAȘ
16 iulie, 2018
Clipele…
Clipele betege au fost iar pansate,
În mir și aloe tainic îmbrăcate,
Peste ele-un înger a turnat și apă
Chiar din coasta Ta să fiu împăcată…
Clipele sărace au primit Lumină,
Ochii cei legați au fost unși cu tină,
Orbul s-a proptit de-o rază de soare,
Mâna Ta cea sfântă îi dă vindecare!
Uneori în cârje aleargă frumosul,
Strigă-n gura mare parcă somnorosul,
Clipele-n risipă tăinuiesc dureri,
Tu dai vindecare și mă- ajuți să sper!
Clipe efemere îmi clădesc un soclu
Mă scutur de mine, eu cel mediocru
Și-Ți dau slavă Doamne prin Cuvânt și faptă
Te rog să-mi întinzi mâna Ta cea dreaptă!
Clipele bogate ți le-aduc în dar,
Am trecut de mult, de al meu hotar
Mă dezbrac de scoarțe, una câte una
Și vin către Tine să-Ți sărut și mâna!
În genunchiul rugii am să fac popas,
Sufletul smerit parcă a prins și glas
Scapă-mă de Mine și de tot ce-i rău
Pune strajă minții un înger de-al Tău!
Și alungă noaptea care mă tot strânge,
Ochiul fă-l să vadă inima cum plânge,
Odă bucurie vreau mereu să-Ți cânt,
Slavă pentru toate, jertfa din Cuvânt!
––––––––––-
Camelia CRISTEA
16 iulie, 2018
ÎNSPRE NOI(ME)
brațele mele –
deschideri necontrolate
în lumea ta cu mize
perfect calculate.
ochii mei –
răni deschise spre curcubeul tău
cu tămăduitoare pasteluri
închise mie mereu.
zâmbetul meu –
semn jenant, atât de banal
pierdut în
hohotul tău triumfal.
cuvintele mele –
păsări cu aripile îngenuncheate
sub greutatea iubirii
necuvântate.
inima mea –
mânăstire cu ferestrele deschise-n uitări
ale cărei geamuri opace mărturisesc
înghețurile din prea multele așteptări.
întâlnirea noastră –
(pre)scrisă partitură de zbor
purtată pe tâmple de stele
înspre
întâiul pas al (dez)mărginirii mele.
––––––––––
Carmen CIORNEA
15 iulie, 2018
Țărm binecuvântat
Popas la Balcic-
parfumul chiparoșilor
trepte ademenitoare
măsurând voluptoasa clipă
extaz,cuib al regăsirilor,
țărm binecuvântat
port îndrăgostit
drum sculptat în sidef,
suflet dumicat în poeme
răscolind zarea nepătrunsă
cu umbra năframei.
–––––––––
Dunia PĂLĂNGEANU
Balcic, 2018
(Din volumul de poezie în lucru POEME LA BALCIC , volum dedicat memoriei Reginei Maria a României)
***
Filmare video DONARIS Giurgiu, la Balcic 2018 în lectura autoarei.
POEMUL SERII LA GIURGIU ȚĂRM BINECUVÂNTAT,autoare poeta Dunia Pălăngeanu,Giurgiu,România.Dunia PălăngeanuȚărm binecuvântatPopas la Balcic-parfumul chiparoșilortrepte ademenitoaremăsurând voluptoasa clipăextaz,cuib al regăsirilor,țărm binecuvântatport îndrăgostitdrum sculptat în sidef,suflet dumicat în poemerăscolind zarea nepătrunsăcu umbra năframei.Balcic ,2018Din volumul de poezie în lucru POEME LA BALCIC ,volum dedicat memoriei Reginei Maria a României .Filmare video DONARIS Giurgiu,la Balcic 2018 în lectura autoarei.
Posted by Dunia Palangeanu on Monday, July 16, 2018