Vavila Popovici – I raise this cup to love / Închin acest pahar iubirii (volum biling, română-engleză, publicat independent): „Închin acest pahar iubirii” – se confesează scriitoarea Vavila Popovici în titlul acestei noi cărţi de poezie bilingve (română-engleză). Este, de fapt, o indirectă invitaţie lansată elegant către cititori, aceştia fiind părţi importante în rotundul iubirilor autoarei. Ea însăşi argumentându-şi această sublimă stare: „Dar am fost un biet poet / şi am vrut să amintesc oamenilor / că cel mai frumos dar lăsat / sunt gândurile celor ce în cuvinte / lumea o străbat”. Şi din poeziile cuprinse în această carte cititorul poate înţelege un lucru esenţial în definirea personalităţii unui creator. Nu doar apartenenţa prin naştere, ci şi cultura asimilată de-a lungul unei vieţi rodnice, dar mai ales comuniunea de gând şi de simţire – toate acestea întruchipând harul şi darul scriitorului, ofrandă generoasă către iubitorii de carte. (…) Pentru că nu vreau să fiu bănuit că urmăresc ducerea în ispită a cititorilor, lăudând această carte, care merită toate laudele, remarc doar faptul că poeziile dintre tartajele ei sunt suficientă ispită. Închei cu atenţionarea pe care o veţi putea găsi în una din aceste poezii: „Suferinţa se sprijină pe gardul iubirii / (…) n-o lăsa să treacă de gard, / să intre în ograda fiinţei tale”. Eu unul fac acest lucru de mai multă vreme. Şi, slavă Domnului!… (extrase din cronica semnată de scriitorul Vasile Filip)
Închin acest pahar iubirii!
Bucuriile iubirii – semne ale sănătății –
avute cândva,
nu le-am gravat „pe stânci”,
să dăinuie precum un trainic vers,
ci pe nisipuri aspre le-am desenat candid
și valuri de mare cu ușurință le-au șters.
Crengi dure, cu trecerea vremii
barbar chipurile au scrijilit,
gânduri negre trupurile au îmbolnăvit.
Bolnavă rămas-a lumea fără de iubire,
bolnav pământul, trist și abătut …
Un simțământ straniu ca de sfârșit de lume,
astăzi, sufletele-apasă …
Închin acest pahar iubirii și-o chem
să vină – „acasă”!
I raise this glass to love!
The joys of the heart – signs of the health
of the soul – sometime had,
I did not etch them „on the rocks”,
to endure such a secret verse,
but I foolishly, candidly drew them on rough sand
and the high waves easily erased them.
Tough branches, with the passage of time,
scratched cruelly faces,
with dark thoughts sickened bodies.
The world remained ill remained without love,
The earth sick, sad and dejected …
A strange feeling that the end of the world,
today, pressing on souls …
I raise this glass to love and call it
to come – „home”!
Unda de lumină
I-am spus florii din glastră: Continue reading „Vavila POPOVICI: Închin acest pahar iubirii”
