Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU: Răspunsul este în noi

RĂSPUNSUL E ÎN NOI…

Motto:
Puterea e în tine, tu, caută să o găsești,
Ți-a dăruit-o Domnul, văpaia să-i-ntețești…

Ce răspuns oare s-aștept tu să-mi dai,
Când te prefaci că n-auzi ce ți-am spus ?
Când minciunile cu măiestrie le brodai,
Adevărurile le-ascundeai sau le fardai ?
Nici să te-acuz, părerile nu ți-am impus,
Încrederea doar mi-ai răpus…

Să caut, mi-ai zis adevărurile în zodii,
Să-ntreb pe la cărturărese și profeți…
Dar, parcă îmi vorbeau cu toții-n dodii,
Într-o altă limbă, ca lătratul de jigodii,
Vorbe-uscate, seci, cai verzi pe pereți,
Despre karmă și-altele vieți…

Ce să mai zic, când loc n-am nicăieri ?
Cum să cred, că-n stele citi-voi viitorul ?
Și-asa, fiecare zi se-ngroapă într-un ieri,
Prezentul mi-i deja trecut, fără-nvieri,
Putere-n mâini nu am, nu vru Creatorul,
Doar să le-ntind, ca cerșetorul…

Ce să cred văzând în jur paragini,
Durere, lacrimi, sânge curgând pârâu ?
Plâns în hohote, tristețe fără margini,
Colorând în negru și-n purpuriu imagini
Și nimenea să poată să le pună frâu,
Păcătoșilor, în mocirlă pân’ la brâu ?

Nu mai întreb că nu voi găsi răspuns,
Voi căuta în spuză lăuntricul meu foc…
Acolo-i poate suflul Domnului ascuns,
În palme, cât de mic o fi, îmi e deajuns,
L-oi înteți mai mult și-afla-voi de noroc,
Că n-am nevoie eu de ghioc…

—————————–

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU

Atena, Grecia

26 noiembrie, 2018

Mariana POPAN: Gândurile lunii

Gândurile lunii

Dintre stele iese luna,
Peste locul liniştit,
Însă ca-ntotdeauna,
O privim necontenit.

Dintre frunze se înalţă
Vântul, adiind spre noi,
Cu răcoarea-i din nuanţă
Ruginie printer ploi.

Peste vârfurile toate
S-a ivit ca din senin
Îngerul cu a lui carte,
Cu alaiu-i carpatin.

Ne-a zâmbit şi ne şopteşte
Basemele, nocturne file,
Răsuflându-se, vorbeşte
Despre liniştea-i din zile.

Ce-nţeleg, ori nu-nţeleg,
Din povestea-i infinită,
Ce pot face, să îi dreg
Inima-i, aşa… rănită?

Să-l lăsăm să povestească
Despre armii multe-n ceruri?
Ori etern, să se jelească,
Respirând cu greu, eteruri?

Cum ar fi, cum nu ar fi,
Peste vârfuri, iarăşi luna,
Pe-al nost-cer a răsărit,
Cum răsare-ntotdeauna.

Noapte bună, pretutindeni!
Somn lin, armonios,
Nu cumva, din cei din nimeni,
Să perinde zgomotos!

Noapte lină, pace-n suflet,
Iar soborul adormind
Să îl caute în cuget
Pe-al lor înger, lor veghind!

Mâine, pe la răsărit,
Alte zori să se reverse
Peste chipul obosit,
Unic printer alte feţe!

Cerul fie mai senin!
Calea…Mult mai dreaptă şi,
Cugetul, mereu divin
Să-i dea glasul său, în zi.

Din nimic, nimicul pare
O uriaşă lume-n jur,
Cum uriaşu-i arătare
Dintr-un suflet din conjur.

Despre vorbele deşarte
Ale multora, din cer
Se aude-n miez de noapte
Iadul lor, ca-ntr-un mister.

Somnul lin şi noapte bună,
Peste suflet obosit,
Inima din clar de lună,
Să vă dea ce v-a lipsit!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare

25 noiembrie, 2018

Silvia URLIH: Audiență vieții

AUDIENȚĂ VIEȚII

I-am cerut o audinență…vieții
mi-a acordat doar
două secunde…
ce să-i spun eu vieții mele
în două secunde ?
ce să-i cer ?
sau,
ce să-i ofer?

I-am cerut o pauză,
nu mi-a dat,
m-a refuzat,
i-am cerut un răgaz de câteva clipe,
m-a refuzat politicos.

Nu i-am mai cerut nimic
și atunci
mi-a spus răspicat:
Trăiește-ți viața !

Am vrut să-i ofer ceva în dar,
m-a refuzat
politicos…
nu vrea să-mi dea
nu vrea să-mi ia.

Am înțeles,
trebuie să-mi trăiesc viața,
cu bunele și relele ei.

Mulțumesc, viață, pentru audiență!

—————————

Silvia URLIH

25 noiembrie, 2018

Doina PANĂ: Iubesc iarna

IUBESC IARNA!

Iubesc iarna
Cu albul ei imaculat şi pur
Cu lumina sa rece.
În adierea vântului
Fulgii dănţuie obraznic.
Frigul devine dens
Iarna e stăpână
Pe tot cuprinsul.
Mi-e dor să mă plimb
Prin pădurea îmbrăcată
În mantia ei nouă
Să ascult şoaptele ei
Şi şoapta ta de iubire,
Vise şi speranţe.
Iubesc iarna
Pentru că-i înţeleg
Poezia, visele, vorbele
Chiar şi suspinele
Iubesc iarna…

———————————
Doina PANĂ

25 noiembrie, 2018

Florin-Cezar CĂLIN: Rătăcirea orgoliilor noastre…

Rătăcirea orgoliilor noastre…

Te-am pierdut pentru o clipă, în al norilor decor,
… pe un cer brăzdat de zile, ce mi-a persiflat căință.
vine vremea amintirii … de al nopților amor!,
… ruga noastră cunoscută, într-a clipei biruință.

Nuferi albi pe luciul apei leagănă parfumul tău,
… deghizând singurătatea … în al ochilor contur.
buzele înfierbântate, de amoru-ți … mătcălău,
m-au oprit din a mea cale, dânselor să mă alătur.

– Mi te lasă amețită … de al vieții mele scrum!,
(ce a amorțit în tine, zecile de mii de doruri).
… noaptea asta nu-i a noastră, ci a tainicului drum,
care își rostește-n gând, ruga viselor … spre ceruri.

Am păzit mult timp trecutul de năpasta unui dor,
(crezând că însingurarea este ultimul remediu).
… de a alunga iubirea … în pustiul clipelor,
obligând, astfel pe-aceasta, să își ia zilnic concediu.

Te văd îmbrăcată-n negru, nu cred că mă porți ca doliu,
… și că nu-s simplă himeră în al norilor decor.
vreau să cred că rătăcirea e de fapt doar un orgoliu,
… care simt c-a expirat … la apusul zilelor.

Te-am pierdut pentru o clipă, în al norilor decor,
(pe un cer brăzdat de zile, ce mi-a persiflat căință).
vine vremea amintirii … de al nopților amor!,
… ruga noastră cunoscută, într-a clipei biruință.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

25 noiembrie, 2018

Anatol COVALI: Origine

Origine

M-am născut în ţara
sfântă România
ce îşi avea glia
în fireşti hotare,

n-o muşcase fiara-n
care lăcomia,
ura, duşmănia
erau seculare.

Dar pe buletinul
de identitate,
pe certificate,
nu a scris vecinul

că-mi încep destinul
în străinătate,
ci românul frate,
slugărind străinul.

Patria-i latină,
limba de asemeni,
însă ai mei semeni
spun că-am rădăcină

în ţară străină,
când ei sunt fraţi gemeni
cu cei lor asemeni,
ce-ntre hoţi suspină.

Inima din mine
bate româneşte,
mintea mea gândeşte-n
armonii latine,

sângele din vine
nu cântă, doineşte,
sufletu-ndrăgeşte
plaiuri carpatine.

————————————–

Anatol COVALI

București

25 noiembrie, 2018

Vasile COMAN: Atât de singuri…

Atât de singuri…

Privește, copile, la poza păstrată
Cum plouă cu lacrimi o mamă și un tată,
Și întreabă-i discret ce dor îi desparte
De ai săi copii aflați prea departe…

Numărați anii plecați de acasă
Și-ntreabă -ți părinții să vezi că le pasă,
Icoane tăcute vă poartă în gânduri,
Pocindu-și vederea de lacrimi, tot singuri.

Ascultă, copile, ce grea le este povara,
Degeaba…în zadar se roagă și seara,
Se rup de durere trăind în prezent
Și tac… păstrându-și un calm aparent.

Vreo cincișpe ani trecut-au… și-o vară
De când ați plecat departe de țară,
Dar azi…ne rugăm Domnului Bun
Să fim împreună de Sfântul Crăciun.

Știm că aici este greu -n-avem bine,
Dar ești copile acasă la tine,
Departe ne sunteți într-o lume uitată,
Vino copile… cât mai ai… mamă și tată…

11 decembrie 2016 Ploiești

——————————–

Vasile COMAN

Florentina SAVU: Rugă și speranță

RUGĂ ȘI SPERANȚĂ

Mai ieri iarna a sosit,
Ninge-ntruna ca-n povești,
Mult m-am încotoșmănit,
Gerul mi-a scris pe ferești:

– Ieși fetițo la zăpadă
Și te joacă fericită,
Fă om de nea prin ogradă,
Rogu-te, nu mai fi tristă!

– Gerule, tu îmi vorbești?
Nu știi că vine Crăciunul?
Stai pe geam și te hlizești,
Eu, sunt singură cu bunul,

Mama, tata, sunt departe,
Nici în acest an nu vin,
Doar în vis îi am aproape,
Realul îmi e un chin!

Uite, am ieșit afară
Însă doar ca să mă rog,
Pentru-a nu știu câta oară
Doru-n piept îmi e milog.

Dumnezeu nu mă aude,
Moșul iarăși m-o uita,
Dorințele mele-s surde…
Până când voi suporta?

– Mamă, fiica ta e tristă,
Dorul o înnebunește,
Strânge lacrimi în batistă
Și oftaturi la ferestre!

– Tată, zidul dintre noi
Parcă zi de zi se-ngroașă.
La masa de Crăciun voi
Moșul să ne reunească!

Stau cu bunul la fereastră
Și privim în depărtare:
Unde-i bucuria noastră?
Cin’ ne-a furat sărbătoare?

Mulți copii sunt triști ca mine,
Mulți părinți lipsesc de-acasă,
Goale sunt multe cămine,
N-au nici brad, nici pusă masă.

– Moșule, te rog din suflet,
Adu-mi părinții aproape,
În sufletul meu e urlet,
Cine vrea să ne îngroape?

Dă-le răilor tu minte,
Dă-le milă, bunătate
C-au uitat de cele sfinte
Și-s prea plini de răutate,

Ei mi-au luat dragii părinți
Și mi i-au gonit prin lume,
Moșule, trimite sfinți
Pe părinți să ni-i adune!

– Gerule, te văd plângând,
Îți este milă de mine?
Te zăresc pe geam curgând
În șiroaie cristaline,

O fi semn că vin ai mei?
Că mi i-o aduce Moșul?
Că s-or îndupleca zei
Să îmi umple din piept, coșul?

———————————–

Florentina SAVU

25 noiembrie, 2018

Imagine internet

Nicu GAVRILOVICI: Radiografia clipei

Ultima rugă

Dacă tot vrei să-mi dăruiești ceva,
nu îți cer, Doamne
șir lung precum marfarele cu brazi, de toamne…
S-or termina cândva.
Nici sănătate nu îți cer plângând,
îmi este, crede-mă, perfect egal
de voi muri bolnav ori sănătos,
acasă ori într-un infect spital;
ce ar mai fi? Frumos
n-am fost nicicând,
aș fi nebun
cărunt, admiratoare să adun…
Comori nu vreau, mi-ajunge-un colț de pâine,
nu sunt fițos, răbdare ai, Stăpâne!
Nevastă am… copii așijderi…(zece!)
Te rog, până oferta Ta nu trece,
cu stăruință, Doamne, ca Ilie,
eu, păcătos, risipitorul fiu,
dă-mi harul ca orice cuvânt ori scriu
instant, să se prefacă-n poezie!

Radiografia clipei

Se nasc peste noapte imperii de zgură,
Bat clopote triste, se minte, se fură,
Se cântă Osana, curg râuri de ceară,
E moarte-n cetate, Hristos e afară…

Odăjdii-aurite și inimi murdare
Ard jertfe betege pe-ncinse altare,
Speranțe deșarte în albe-oseminte,
Râd dracii în barbă sub măștile ,,sfinte”.

Trăim o beție… e vremea din urmă…
Păstori cu simbrie se-nfruptă din turmă,
Mai marii-n calești își vântură nudul…
Se leapădă Nordul de teamă, iar Sudul

Se vinde pe-o ciorbă de linte, roșcată,
Nimic nu mai este cum fost-a odată…
Tâlharii fac legea si sceptrul îl poartă,
Păcatu-nflorește la rangul de artă,

Triumfă cel tare, dreptatea-i în lanțuri,
Bețivii planetei duc lipsă de șanțuri;
Imperii de zgură se nasc, anarhiste…
Planeta-i ruină… bat clopote triste…

Se cântă Osana, curg râuri de ceară,
E boală în suflet… Hristos e afară…

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

26 noiembrie, 2018

Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Radiografia clipei” →

Anca-Maria DAVID: Se clatină timpul

Se clatină timpul

Se clatină timpul și moare,
Se clatină pământul din temelii,
Se clatină viața fără bucurii,
E tristețe în lume și doare.

Sunt multe dezastre în lume,
Multe guri de hrănit,
Omul așteaptă o minune,
Un ecou răstignit.

L-am pierdut pe Dumnezeu în mulțime,
Credința se clatină în neștire,
Omul s-a îndepărtat de mântuire,
Nu mai crede în iubire.

———————————-

Anca-Maria DAVID

25 noiembrie, 2018