Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU: Ce-i memoria?

CE-I MEMORIA ?

 

Nu-nţeleg bine ce-nseamnă cuvântul Memorie,
Oricât să fi-ncercat vreo definiţie să-i găsesc…
O punte spre trecut sau peste timpuri o victorie ?
Putem să mergem înapoi, să ne-amintim de glorie,
În seifurile minţii deschizând, acolo unde se dosesc,
Amintirile se regăsesc…

Nu ştiu de-are gust dulce d-elixir sau de venin,
De-i hrub-adâncă, plină de cadavrele zilelor trecute…
De-s în cromozomi înscrise memoriile unui Destin,
Cu cele rele, cele bune, cu toate bucuriile sau chin,
Din vremi uitate, prin mărăcinii istoriei nerăzbătute,
Vremi… ascunse şi tăcute…

Memoria e carja, în care se sprijină ologul Timp,
La care apelez, dacă Prezentu-i crud şi doare ?
Când clipele îmi trec năvală, zile, luni şi anotimp,
Să pot să mă întorc, să gust câte ceva-n răstimp,
Din adolescentina vreme, c-o iubire chiar ce moare,
Chiar, vise false în vâltoare ?

Cumva nu-i oglindă scorojită, ce-n mreje mă atrage
Fascinant, prin ea să trec, ca vremi să pot învinge ?
Să retrăiesc din amintiri sau-n altă lume să mă bage,
Necunoscută nouă, închipuită, citită prin hârţoage,
Cu mistere şi-adevăruri pe care nu le poţi atinge ?
De ne-am putea-ntr-un fel convinge…

De câte ori, rănită, simt să mă strângă dura realitate,
Mă-ntorc la dânsa, la Memorie, in mine să se inculce,
Ducându-mă spre înapoi, pe cărări de imensitate,
La întâlnire cu Necunoscutul sau cunoscutele uitate,
Pe patul amintirilor, ca liniştea cu-ncetul să mă culce,
În somnu-i lin şi dulce…

—————————–

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU

Atena, Grecia

28 noiembrie, 2018

Vasile COMAN: Iubește-mă încă o dată

Iubește-mă încă o dată

 

Iubește-mă mereu, iubito, cu senin
Chiar dacă marea este tulburată,
La umbra stâncii tale mă închin
Și pașii ți-i sărut ce calea îmi arată.

Mai luminează-mi seara de aramă
Și gândul cel pustiu se ducă -n val,
Iubește-mă, iubito, că mi-e teamă
Să nu ne piară urmele pe mal.

Sărută -mi buzele în taină cu fior,
Să simt mirosul tău de piele de femeie
Genunchiul stâng să-l pui încetișor
Să-ți mângâi coapsele de lapte Galatee.

Iubește-mă mereu, iubito, și-n furtună,
În toamna vieții mele nu mi-e frig,
În brațe ce-ai cuprins pare să spună:
-Șoptește de iubire și numele să strig.

Și dacă valul ce săruta o stâncă ..
În spume de lumină va fi înfrânt
Tu iar să mă iubești, iubito- luptă,
Ca doar o viață avem pe pământ.

 

27 noiembrie 2016 Ploiești

——————————–

Vasile COMAN

Valeriu CÎMPEANU: Ursitorile

Ursitorile

 

Au venit ursitorile, Iubito
să-mi ceară viața înapoi
ce n-am trăit-o amândoi
așa cum ele m-au ursit
că în zadar ne-am irosit
și n-am trăit cum ar fi trebuit
Au venit să-mi ceară viața înapoi
dar viața mea e – amândoi
așa cum este și a fost
cu rostul ei chiar fără rost
cum să le-o dau eu înapoi
nu pot că prea mă doare
poate găsești tu altă cale.

–––––––––-

Valeriu CÎMPEANU

28 noiembrie, 2018

 

Anatol COVALI: Poruncă

Poruncă

 

Am visat că-n astă lume
eram prinţul din poveste
pus să fie ce nu este
şi ce nu vrea să-şi asume,

viaţa se ţinea de glume,
îmi punea în drum tempeste,
mă forţa să urc pe creste
cât mai şui, pline de brume.

Împăratu-îmi poruncise
să-i aduc fata răpită,
ce fusese fericită
şi mereu plină de vise.

Trebuiau jivini ucise
după ce era găsită,
lupta se-anunţa cumplită
şi dădeam de căi închise.

Caut de atunci întruna,
însă n-am găsit castelul.
Am uitat scopul şi ţelul,
cornu-i spart şi nu mai sună.

Zilnic dau de o furtună,
tot mai slab îmi este zelul
şi a ruginit oţelul
spadei doar de joacă bună.

Poate fata are-o droaie
de copii şi nu-i mai pasă
de-mpăratul ce acasă
arde-n dor ca o văpaie.

Şi eu merg prin frig, prin ploaie,
prin pădurea tot mai deasă
cu-o poruncă ce m-apasă
şi-o simt jar în măruntaie.

————————————–

Anatol COVALI

București

27 noiembrie, 2018

Daniela PÂRVU DORIN: Inima cui n-are chip?

Inima cui n-are chip?

 

îmi vine atât de greu/să-ți recompun chipul
tu care exiști în a doua mea tăcere…
și stai ascuns în carnea morții mele
și-n sângele meu/ca nisipul…

tu care ești și dincolo de mine
numai ca poate n-am meritat
sau n-a fost sortit
sărutului meu cu pas șoptit
să fie legat de tine/cu-adevărat

mi-s întrebările mereu zidite
mărginite-ntre ACUM și ALTADAT”
ai fost pentru mine un D-zeu
de la mine la tine un hău
nu știu din ce limpezimi/-ntrupat…

viata mea e-ntre tine și tot
încrâncenarea de-a mai iubi mă-nvie
un chip de ceata, uite! se-nfiripă…
iubesc eternitatea de o clipa
cu tine mort/și eu…aproape vie…

nici nu mai știu ce e aievea, ce nu e amăgire
poate EU nu trăiesc-de mi se pare pustiu
poate TU n-ai murit…
care din noi își înfrunta nopțile fără iubire?
inima cui n-are chip…!?
nu mai știu..

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

28 noiembrie, 2018

Camelia CLENCI: Primul puls

Primul puls

 

Culoarea cuvântului meu
a-mbujorat infinitul
în bucuria lui
tu erai o inimă
care pulsa lumina vie
mi-am întins mâinile
ca să ating prima bătaie a ei
și am devenit
primul puls al tău
de atunci
eu respir odată cu tine
în ritmul versurilor.

————————–

Camelia CLENCI

27 noiembrie, 2018

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU: Dureroasă despărțire

DUREROASĂ DESPĂRȚIRE…

 

Și-ntro zi plecat-ai, făcându-mi ultim semn din mână…
Departe mi te-ai dus, spre zarea celora ce nu cuvântă…
N-am oprit clipele, peste puteri mi-era să le pun frână,
Cu mâinile-mi-ncleștate, azi plâng pe bulgări de țărână
Și tot mai mult simt cum durerea-n piept se-mplântă,
Ca pumnalul și rana mi-o frământă…

Vâslesc barca-mi pe Aheron, să caut printre umbre,
Vrând să păcălesc Harul, să te pot scoate la lumină…
Nu te găsesc prin catacombe, în lumea de penumbre,
Mă-ngrozesc văzând fețe chinuite, palide și sumbre,
Neștiind de aievea-i sau coșmar ce nu se mai termină,
Frica-n sân mă-ngheață, mă domină…

În piept simt junghi acut, mă strânge, ca de vultur gheară,
Plânsul gâlgâie în gât, neputința mă sugrumă de laringe…
Să te strig vreau, gura mi-i cleioasă, lacrimile-s de ceară,
Ca perlele mi s-au lipit pe-obraz livid și gura mi-i amară,
Și ce n-aș da să te găsesc, să te cuprind, s-te pot atinge,
Dar o forță mai presus de noi mă-mpinge…

Îmi face semn să mă întorc, să ies din subteranul labirint,
Că nu mi-i ceasul de-a intra, cătând în neagra văgăună…
Mă ține-ncă legată strâns, de suflet cordonul de argint,
Mai am multe încă de făcut, de sorbit paharul cu absint,
De străbătut mai am cărări, prin arșițe, vânt și furtună,
Prin viață călător să fiu, până s-apună…

Așa că-ngenunchez la poale și mă fac una cu pământul,
Lipind urechea de țărână, dorul să-l înăbuș, viu și crud…
Să prind mireasma ta prin flori, ce ți-au sorbit veșmântul,
Cu ultimul tău gând și visele, dorința și nespus cuvântul,
Privind spre zarea celora ce nu cuvântă, ca însetat zălud,
Să te mai simt, să mai te aud…

—————————–

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU

Atena, Grecia

27 noiembrie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Dor mărunt…

Dor mărunt…

 

Pe la răsărit o țară
Mândră parte din cuvânt
Inima-i un foc de pară…
Arde-n trupul de pământ!
Nici acum nu seacă Prutul
Şi se umflă in talazuri,
Lacrimi peste care lutul
Se mai scaldă în necazuri…
Muşatini cu sceptrul greu
Şi coroană din mileniu
Plâng de tine, plâng mereu…
Vor mai plânge un deceniu?!
Din Orhei in Rădăuți,
Din Hotin la târg în Iaşi
Trec hotare şi fac punţi
Mulți români, copii de daci …
Îşi duc dragostea şi anii
Într-un dor ce nu mai doare,
Nu se cumpără cu banii
Tricolor cu mândru Soare…
Lancea care ţine steagul
Făurită dintr-o coasa ,
Nu-mi uneşte iar meleagul
Fiindcă norii o apasă…
Tunul i-am făcut coroană
S-o poarte la cununie,
Inimi i-am bătut pe rană
Sa-i rămână pe vecie
Să pulseze în rubine
Sânge, Lacrimi şi putere,
Cin’ s-o poarte, pentru cine
Care voievod o cere?!
Care minte şi dorință
S-o mai urce peste cap,
O coroană de Ființă
Stă pe capul de satrap?!
Oare Moise-a dat toiagul
Mărilor ce valu-şi pleacă?!
Sceptrul nu e prepeleacul
De infami legaţi oleacă !
Ne iubim cu flori pe poduri,
Ne urâm în amănunte,
Nistrul s-a legat în noduri
Nici pe Prut nu facem punte…
Ne rămân orfani și munţii
Marea bate malul greu,
Ne mai bleastămă si Sfinţii
Cu un plâns de dorul tău…
Basarabia e Vinul
Ţara-i Pâinea nedospită,
Paşte mi-e acum veninul…
Prutul curge cu…ispită!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

27 noiembrie, 2018

Alexandra GĂLUȘCĂ: România întregită!

Unire!

 

Muntenii, ardelenii, moldovenii
Suntem urmaşii Daciei străbune
Voința a fost să-şi dea mâna frații,
Într-o simțire, într-o singură uniune

 

Martori neclintiți, Munții Carpați
Şi câmpia noastră strămoşească
Au stat de veghe țării nemişcați,
Unindu-şi fii pe glia românească

 

Din Alba Iulia se strigă UNIRE!
Se plânge de bucurie, se cântă
Se-ncinge hora frățească-n iubire,
Flacara unirii luminează ziua sfântă

 

Şi Prutul şi Nistrul aşteaptă UNIRE,
Ce bine ar fi să se-ntâmple minune,
Doina noastră mocneşte-n jelire,
Românii doresc o țară şi-un nume

 

Noi nu ne hrănim cu iluzii deşarte,
Istoria străbună ne e călăuză,
Dreptatea şi mândria să ne poarte
Uniți sub tricolor în aceaşi cauză

 

La Putna limbi de clopot bat tare,
Romanii mai plâng în patria mumă
Şi glas de bucium pornit-a chemare,
Ecoul Unirii peste munți răsună

 

Aceaşi limbă vorbită ne-mpreună,
Istoria noastră-i scrisă cu sânge,
Înstrăinații sub acelaşi cer se adună,
Uniți in cuget şi simțire vom ÎNVINGE!

 

România întregită!

 

Cum să nu jelesc, să urlu, să plâng
Au rupt Moldova din hotarele țării,
Că nu mai pot în brațe să o strâng,
Dată-i străinului pe lacrima întristării

 

Continue reading „Alexandra GĂLUȘCĂ: România întregită!”

Anatol COVALI: Poveste

Poveste

 

Din limpeziri caline
răsari câteodată.
Te simt ca o săgeată
ce se înfige-n mine

şi sânger în rutine
iubirea ta brumată
atât de des cântată
când nu puneam surdine.

O boare din iubire
în mintea mea adie
şi eşti la fel de vie
ca-n orice amintire

ce nu e tânguire,
ci blândă armonie,
motiv de bucurie,
prilej de fericire.

În sânge-îmi cântă-ntruna
fantastice orchestre
şi văd cum în ferestre
cu raze-îmi bate luna

.
Ating cu-un zâmbet struna
care cânta terestre
vibraţii noi, măiestre,
vii pentru totdeauna.

Nu mai pleca. Aceste
mirabile prezenţe
sunt pline de esenţe
de pe ciudate creste

unde iubirea este,
în orice exisenţe,
chiar şi-mbrăcată-n zdrenţe,
o splendidă poveste.

————————————–

Anatol COVALI

București

26 noiembrie, 2018