EU IUBESC ROMÂNIA
Iubesc zorii ce îmi răsar în pridvor,
Și roua ce mă spală de păcate
Să beau apa vieții din limpede izvor
Să uit acum de dorurile toate.
Mi-e dor să merg și eu la șezătoare,
Să ascult doinele cântate din străbuni
De hora din satul încălzit de soare
De fete-n ii purtând în păr cununi.
Iubesc marea, glia și codrii seculari,
Și tulnicii lui Ștefan, bravi oșteni
Noi suntem neam de eroi, de militari
Apărăm țara din Dobrogea, până-n Apuseni.
Iubirea de țară-i sacru legământ,
De la vievozi e veșnică poruncă
Străine, pământul acesta este SFÂNT
Apărat prin sânge, sudoare și muncă.
Iubesc mult să știți, pe toți românii mei,
Oameni bravi, iubitori și calzi
Ce au rămas dârji în anii grei
De la miazănoapte pân` la miazăzi.
Iubesc sfințenia acestui neam,
De-a pururi adăpost și cezășie
Icoana Sfintei Fecioare ne-a fost hram
Alint pentru muncă, cinste și omenie.
Locaș de credință și-nchinare,
Stâlpii României milenare
Chiar dacă este nor sau este soare
Suntem statornici peste sacrele hotare.
Limba română patrie și dor,
Sactuar și vatră milenară
Simbolul nemuririi dacilor
A urmașilor, foarte grea povară.
—————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
26 noiembrie, 2018