Un vis pierdut
Eu sunt un vis pierdut,
În amintiri uitate
Tu ești lumina care m-a durut,
Ducându-mă în mit din realitate.
Eu sunt scânteia ce aprinde,
Un rug în calea despărțirii.
Tu ești călăul cel cuprinde,
Să pună capătul iubirii.
Noi nu suntem întreg sub soare,
Și-ar trebui să stăm departe
Să ne privim cu nepăsare,
Să-năbușim visele-n nopte.
Nu vrei să te ating pe brațe,
Să îți arăt că-ai rupt din mine
Acele fire ce-ți păreau doar ațe,
Le-ai risipit numai să-ți fie bine!
——————————-
Maria HOTEA
26 noiembrie, 2018