Vor cădea zăpezi
Mai cântă seara-n ramuri o vioară,
Romanța înverzitelor coline,
Din vremea când pădurea, o fecioară
Smaraldul își cânta la mandoline.
Ca-ntr-o orchestră, păsări cântătoare
Solfegii…în triluri calde-și depănau,
Iar orice zi părea o sărbătoare
Care mai de care-n glas se întreceau.
Sub tropot de cerbi, zdrobind firul ierbii,
Se-ascunde o doină…cântă a jale!
În strigăt sinistru, croncăne corbii,
Pleacă și toamna, grăbită…la vale.
Vor cădea zăpezi peste crânguri și văi,
În vuiet plâng munții lăsând un ecou,
Își scutură barba din zări cucuvăi,
Romanța-i tăcută…rămasă-n tablou.
Captiv e și dorul prin viață umblat…
Din albul zăpezii și nori plumburii,
Adoarme sub gene, ecou-i dublat,
Îmi șade pe umeri în anii târzii.
——————————-
Nastasica POPA
25 noiembrie, 2018