Dor mărunt…
Pe la răsărit o țară
Mândră parte din cuvânt
Inima-i un foc de pară…
Arde-n trupul de pământ!
Nici acum nu seacă Prutul
Şi se umflă in talazuri,
Lacrimi peste care lutul
Se mai scaldă în necazuri…
Muşatini cu sceptrul greu
Şi coroană din mileniu
Plâng de tine, plâng mereu…
Vor mai plânge un deceniu?!
Din Orhei in Rădăuți,
Din Hotin la târg în Iaşi
Trec hotare şi fac punţi
Mulți români, copii de daci …
Îşi duc dragostea şi anii
Într-un dor ce nu mai doare,
Nu se cumpără cu banii
Tricolor cu mândru Soare…
Lancea care ţine steagul
Făurită dintr-o coasa ,
Nu-mi uneşte iar meleagul
Fiindcă norii o apasă…
Tunul i-am făcut coroană
S-o poarte la cununie,
Inimi i-am bătut pe rană
Sa-i rămână pe vecie
Să pulseze în rubine
Sânge, Lacrimi şi putere,
Cin’ s-o poarte, pentru cine
Care voievod o cere?!
Care minte şi dorință
S-o mai urce peste cap,
O coroană de Ființă
Stă pe capul de satrap?!
Oare Moise-a dat toiagul
Mărilor ce valu-şi pleacă?!
Sceptrul nu e prepeleacul
De infami legaţi oleacă !
Ne iubim cu flori pe poduri,
Ne urâm în amănunte,
Nistrul s-a legat în noduri
Nici pe Prut nu facem punte…
Ne rămân orfani și munţii
Marea bate malul greu,
Ne mai bleastămă si Sfinţii
Cu un plâns de dorul tău…
Basarabia e Vinul
Ţara-i Pâinea nedospită,
Paşte mi-e acum veninul…
Prutul curge cu…ispită!
——————————–——–
Dan-Obogeanu Gheorghe
27 noiembrie, 2018