Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU: E timpul…

E TIMPUL…

Motto:

Nu căuta la alții să-ți vândă fericirea,
Găsește-n tine sensul, prorocirea…

De mic, de când aproape-ncepi să mergi,
Ești pus pe-un scaun, silit de toate să înveți…
Asculți cum toți îți spun, „te scoală să alergi,
Că timp nu ai, să fugi, din toate să culegi ” !
Bombardați suntem, cu fel de feluri de poveți,
Să fim mai vrednici, mai isteți…

Și-am alergat, cu limba scoasă, ca zăluzii,
În timp ce alții se doseau, făcând pe-Ariciul…
În minte, pătruns-au cunoștințe, în perfuzii,
Până m-am împotmolit și eu printre confuzii,
Neștiind la urmă, ce-i adevăr, unde e viciul,
Pierzându-mi tinerețea-n sacrificiu…

Și-azi, Aricii-s la putere, nu am prins indiciul,
Dețin ei pâinea și cuțitul, pentru a o împarte…
Acei analfabeți, cu pielea groasă, ca șoriciul,
Conduc și eu râd-plâng, făcând pe măscăriciul,
Ca fraierul, hrănindu-mă cu visele-mi deșarte,
Umanitate, Dreptate, ”baliverne” pe pancarte…

Alții-s sus-puși, profanii sistemului să îi răsfeți,
Ascultându-i gură-cască, să ne umple cu iluzii…
Ei tot mai sus urcând, cărând avutul cu găleți
Noi adunând firimituri și caii verzi de pe pereți…
Târziu ne-am deșteptat, toaca bătând cu-aluzii
Când, la timp n-am tras concluzii…

Mă-ntreb, cu toată-nvățătura, care fu menirea,
Dând vot nepricopsiților, să-mi vândă fericire ?
Și-așa ca mine, prostitu-s-a întreagă omenirea,
De parcă marionete-am fi, lipsindu-ne gândirea,
Ce ne-au spălat-o, făcându-ne prin domesticire,
Din lupi adevărați, jigodii prin corcire !

—————————–

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU

Atena, Grecia

29 noiembrie, 2018

Cristian Gabriel VULPOIU: La mulți ani iubita mea țară, România

LA MULȚI ANI IUBITA MEA ȚARĂ, ROMÂNIA !

Arde o flacără-n Carpați,
De veacuri inimă română
Ne unește sângele de frați
Și glia cea străbuna.

Nemuritori suntem aici,
Statornici crezului suprem
Limba și crucea, două stânci
Reperele acestui neam.

Dunărea și cu Carpații,
Vatra României mari
Își cheamă acum fiii, frații
La Alba Iulia degrabă.

A sosit ziua unirii,
Ziua României Mari
Ziua-n care toți românii
Vor fi frați fără hotar.

Pe 1 Decembrie la Alba,
Noi istorie vom scrie
O sută de ani într-o salbă
De Sfântă și mare Românie.

De Centenar zic la mulți ani,
României și la toți Românii
Și acestui pământ milenar
Apărat de atâția martiri.

La mulți ani Române,
Oriunde te-aii afla
Chiar de te vor răstigni
ROMANIA-I ȚARA TA !!

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

29 noiembrie, 2018

Alla TONU: Ninge-n decembrie

NINGE-N DECEMBRIE

Ninsorile-aduc nostalgii,
Te-ncântă, devin poezii,
Câți fulgi sunt în cer și-n văzduh, rând pe rând
Se-nghesuie toți, coborând spre pământ
Să ningă din nou pe hârtii.

Ninsorile-aduc amintiri,
Frământă în inimi trăiri,
Azi ninge în țară precum la-nceput
Cu veacuri, istorie, ani ce-au trecut –
Ecou ale sfintei Uniri.

Azi ninge din cer ca din saci,
Cu geți, cu romani și cu daci,
Cu zvonuri de clopot, de spezi și de cânt
Cu-oștenii lui Ștefan ce-n luptă se-avânt
Cu gloria strămoșilor dragi.

Azi ninge ușor și tăcut,
Pe râul de lacrimi umplut,
Pe aripi de sfinți, fulgi coboară dibaci
Sa șteargă durerea urmașilor-daci
Pe ambele maluri de Prut.

Azi ninge, -de iarnă-nceput,
Decembrie ca și-n trecut,
Ne-aduce aminte că-o limbă avem
O patrie, -un țel și un nume purtăm
Și-un unic destin prea-durut.

Azi ninge din cer și din dor,
Trezește-te vrednic popor!
Și sus cu mândrie-a ta frunte ținând
Înalță-ndrăzneț peste țară cântând
Al nostru frumos tricolor.

————————-

Alla TONU

Chișinău, Moldova

29 noiembrie, 2018

Foto – Internet

Dan-Obogeanu Gheorghe: Unire

Unire

Ne-am prins în hora de cuvinte
Pe câmpul doinelor ce zac,
Tăcute între albele morminte
Sau în istorii care se prefac.

Istoria-i rescrisă între oameni
Şi-adesea-i ruptă de Pământ,
Citită cu durere printre semeni…
Ne-am adunat din jertfa spre Cuvânt!

Ne-am prins în braţe de iubire
Pe munţii ce hotar n-au fost
Decât în mintea fără de simţire
Sau în ,,tratate’’ scrise pe de rost.

Şi se vor scrie încă pe vecie,
Cu litere,de aur cruci,
Cu nume ce-s uitate în robie…
Soldat necunoscut la Cer te urci!

Te prinde-n hora de Cuvinte
Pe Cerul Sfinţilor Martiri
Şi vor ieși din albele morminte
La Înviere, Şfinții, cu Psaltiri!
…………………………
Ne-am adunat în hora de cuvinte…
Istoria e scrisă pe…. morminte!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

28 noiembrie, 2018

Anatol COVALI: Zadarnic

Zadarnic

Ninge-ntruna în cuvinte.
E-o cumplită iarnă-n ele.
Ger bezmetic crapă stele
ce-au ars splendid înainte.

Nu mai e nimic fierbinte,
orice-ntreg e bucăţele.
Lacrimile doar sunt grele
şi aducerea aminte.

Străbat trist poteci uitate,
care-ntruna se înfundă
încercând ceva să-ascundă
după crengile uscate,

ce le-nlături doar tăiate,
căci din ce în ce abundă
într-o linişte profundă,
tragică singurătate.

Caut şi găsesc comoara.
Ochii-îmi ard de-a ei splendoare.
Mângâi tandru fiecare
sunet ce-l dă piatra rară.

Dimineţi în a mea seară
se-mbulzesc nerăbdătoare
să-aprindă mistuitoare
ruguri de speranţă iară.

Dar bufneşte-un plâns amarnic
în deşertul din fiinţă
văzând cum cu prisosinţă
prea târziu destinu-i darnic,

că degeaba eu sunt harnic
şi în toate ard dorinţă,
când tăcerea e sentinţă
iscălită de zadarnic.

————————————–

Anatol COVALI

București

28 noiembrie, 2018

Lia RUSE: Unirea

UNIREA

100 DE ANI, DE-ATUNCI

Câtă istorie s-a strâns, nețărmurită!…

Câți falnici fii te-au întregit, o, țară,

Ardeal supus fiind, cu inima amară,

Sub călcâiul străinilor, strivită!…

-Pierdusei identitatea strălucitoare,

Din nou, s-a-ncercat recompunerea ta,

Iar românii, toți, aveau puterea de a vrea

Deși, alții inventau stăvilare…

În câte secole ați pârguit voi gândul

De libertate,-n dorul de frăție,

Cu vise blânde, tot trudind pe glie,

Răbdând cruzimea lor, atâția ani de-a rândul?!…

Atâta timp voi ați simțit dorința țării,

Cât de curat vă obloja frământul!

În șuier înăsprit ați ridicat cuvântul

Cu glas de trompetă pe-ntinsul zării.

Șirul prelung, fără număr, al oamenilor,

Cu tren, car, sau pe jos, la Alba-a venit

Îngenunchind pe pământul alb și geruit,

Cu reprezentanții ținuturilor…

S-a adunat poporul cu steaguri în frunte

Trăind, din plin, măreția unirii,

Agitând drapele în mijlocul firii,

Acoperind de glorie, munte cu munte.

Caldă și blândă, era vatra strămoșească!

Și,.. râdea zăpada coborând din cer…

Pe trosnetul clipei de atâta ger,

Cât de iute s-a închegat -ȚARA ROMÂNESCĂ !

Au trecut pe sub poarta Viteazului Mihai,

În sumane albe și port țărănesc,

Jucând hora pe întreg pământul românesc.

Mare bucurie s-a-ncins, sus, pe plai!

Peste câmpul lui Horea ningea dor fierbinte,

Din acel dor s-a schimbat spațiul hărții!

Unirea a fost scrisă-n paginile cărții,

Hotarele-au strâns surorile sfinte…

………………………………………………..

Deschid cartea! Ochii-mi citesc pergamentul vechi…

Peste pagină cade o lumină,

A fost scris într-o limbă domoală, senină.

O sută de ani,?! Imnu-mi intră-n urechi…

Visul lui Mihai Viteazul a fost împlinit,

-Regele Ferdinand cu Maria lui

Au fost cei sub care -țara s-a unit-

Ascultând dorința vie a poporului.

……………………………………………

Citesc ce vorbeau frații în noaptea cea albastră,

Reverberând credință și-unitate,

Înălțare și-autenticitate…

………………………………………..

Trăiască ROMÂNIA!…Și Franța, sora noastră!

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

29 noiembrie, 2018

Laura Cristina CRISTEA: Centenar

Centenar

La Alba Iulia în cetate
Se adună frate cu frate
Că inima-n piept ne bate
În grai român și-n dor de frate

Sărbătorim centenarul
Culorile din steag, nume de eroi
Înfruntând ploaia și gerul
Și tot ce avem mai sfânt în noi

Puneți pe masă ștergare
Pâine bună și cu sare
C-așa-i datina din străbuni
Pe la noi, pe la români

De centenar
Să închinăm veseli paharul
Azi mândră spun tuturor
Că vom păzi cu drag hotarul

Bucuroși c-am viețuit
Neamul nostru n-a pierit
Doina, datina și graiul
Răsună pe tot plaiul.

——————————-

Laura Cristina CRISTEA

28 noiembrie, 2018

Imagine internet

Vasile COMAN: Dacă nu acum…?!

Dacă nu acum…?!

Dacă suntem frați, totul e sinistru,
Generații multe sunt în pribegie,
De la Tisa noastră… dincolo de Nistru,
O știu și copiii… E o Românie!

Plânge și suspină Moldova orfană,
Cizma grea rusească încă nu ne lasă;
Suntem neam de daci și avem o mamă.
Te iubim, Moldovă, vino iar acasă!

Robi și peste Nistru și acolo-s frați,
Pod de flori și punți, astăzi ne dorim
Toți același sânge, noi suntem jurați
România Mare… Noi o făurim!

Bucovina plânge după Cernăuți
Și acolo e soră, și acolo e frate,
Și acolo’s dealuri, și acolo’s munți,
Haideți la Unire! Veniți că se poate!

Inima reginei e în Cadrilater
La cetatea Balcik e a ei iubire
Și acolo’s frați, și acolo sper
La o România, la Marea Unire!

Hai să rupem lanțul care ne separă,
Veniți toți românii ce sunteți plecați,
Hai să ne unim că suntem o țară,
Haideți toți acasă, la munții Carpați!!

22 august 2015, Fânari

——————————–

Vasile COMAN

Imagine internet

Florentina SAVU: Se lasă noaptea pe cărare

SE LASĂ NOAPTEA PE CĂRARE

Se lasă noaptea pe cărare
Și intră și la mine-n casă,
Din neguri țese sărbătoare
Și timp de visare aleasă,

Vine în mantia-i de smoală
Și-mi pune beznă peste ochi,
Este tăcută și domoală,
Nu ți-ar fi noapte de deochi!

Te uiți la mine surâzând,
Că mult mă placi o văd prea bine,
Pe patul cald mă-ntind curând
Abandonând real și sine,

Mă las în vraja ta-mbrăcată,
Sub mantia-ți de smoală-ncinsă,
Să-mi fii tu mama adorată
Cu mângâierea ta aprinsă?

Mă legeni blând ore în șir
Și-mi picuri plumb plăcut pe gene,
Mi-e somnul un dulce zefir
Adus în dar de moșul Ene,

Tu mă veghezi până în zori
Când fugi de lumină și soare
Dar vei veni de-atâtea ori
Pe perna mea albă și moale.

Te-aștept cu stele și cu lună,
Și cu luceafăr drag, iubit,
Să îmi urați toți „noapte bună”
Și să am somnul liniștit,

Să-mi stea luceafărul pe sâni
Și stele-n păr să mi se prindă,
Să fiți prietenii mei buni
Și luna fața să-mi cuprindă,

Să fiu iubită-n adormire
Cum trează nu am fost nicicând,
Să-mi puneți beteală pe fire
Și stropi de aur peste gând,

Să mă trezesc cu drag de viață,
Să-mi pară ziua o zeiță,
Să-mi urmez calea cu speranță
Și să-mi plac propria ființă,

Să trec prin ziuă cu folos,
Să cânt și să dansez de drag,
Să-mi crească aripi de-albatros,
Din zboruri să îmi fac șirag,

Să-mi aflu soarele prieten
Și florile surori să-mi fie,
Să-mi plimb iubirea printre cetini
Și-n suflet să port poezie,

Să mă întorc apoi la tine,
Să-mi mângâi pletele de smoală,
Să-mi prinzi din stelele-ți senine
Flori din lumina lor astrală,

Să stai pe perna mea cea albă
Și să mă legeni în neștire,
Poate că chiar ești a mea mamă,
Visele, știi, îmi sunt în fire!

———————————–

Florentina SAVU

28 noiembrie, 2018

Maria HOTEA: Poesis

Iubirea-n poezie

Iubite ne-am pierdut într-un sărut
În noaptea cea senină și albastră,,
Când noi la cer privind am vrut
Cu dor să împlinim iubirea noastră.

Tu strâns la pieptul tău m-ai prins
Iar vraja ochilor sclipind ca două stele,,
M-au fermecat și am trăit un vis
Pradă fiind sărutului și îmbrățișării tale.

Cu buzele fierbinți le căutai pe ale mele
Iar inimile noastre visau de mult iubirea,
Că suflete-însetate doreau din plin și ele
Din cupa cu nectar să bea o picătură.

Iar trupul meu și al tău, pentru eternitate
Să fie un întreg,nicicând să nu se piardă,
Doar timpul lin să curgă încet , pe nesimțite
Iar flacăra iubirii, în inimi să se-aprindă!

Fereastra sufletului

În suflet din nou mi-a înflorit speranța,
Îmi râde soarele cu raze calde dimineața
Fereastra sufletului îmi este larg deschisă,
Căci de prea multă vreme o știam închisă!

Mă încred în mine și în visul meu,
Îmi este dragă viața chiar de îmi este greu
O aripă de înger mereu știu că mă ocrotește,
Pe drumul drept numai iubirea mă însoțește!

Am alungat în hău tristețea ce mă macină ,
În amintiri singurătatea știu că poartă vina
Las azi trecutul și-l îngrop în mrejele uitării,
Privirea o îndrept încrezătoare-n largul zării .

Știu iernile de acum nicicând n-o să mă doară,
Căci viscolele de altă dată nu mă mai înfioară
Iar fiecare fulg de nea este o lacrimă fierbinte,
Ce ar vrea cu zboru-i lin mereu să mă încânte!

——————————-

Maria HOTEA

28 noiembrie, 2018

Continue reading „Maria HOTEA: Poesis” →