Pios omagiu Eminului
Coboară Luceafăr, din taine rău croite,
Coboară pe-o rază, de Domnul hărăzită,
Lumea e nelume, din patimă urzită,
Luminează crezuri, cu umbrele cernite.
Coboară prin ploaia de stele căzătoare,
Așterne strălucirea pe tot, pe unde treci,
Pe unduiri de lac cu albastre valuri reci,
Vezi viaţa în oglinda apei curgătoare.
Coboară în codri-ncărcați de poezia
Poeţilor, ce struna au pus-o ‘n slujba lor,
Într-un duet cu vântul ce-i purtător de dor,
Sfinţit-au veşnicia, muză, fantezia.
Coboară pe o stâncă, n-are nici un nume,
Tăcerea ei, de rocă, ascunde mult frumos,
Mereu stã dezvelită, fără un loc umbros,
Din rana depărtării, sângeră pe lume.
Coboară, scrutează a lumii depărtare,
Ochii tăi, de astru, dea vieții-n agonie,
Lumină-n adevăr, speranță și mândrie,
Dă-ne plâns de rouă, el curge şi nu doare.
Coboară‘n luminiş să laşi gânduri curate,
Luna o să-ţi cânte povestea de iubire,
În ocean de ghețuri ascunde spre orbire,
Ce-i păcat în lume, în suflete frustrate.
Coboară-te Luceafăr! Așa ne-ai fost menit,
Însoţit de Îngeri, de sfinţi şi cor de Iele,
Apusuri lumineazå, zac în carusele,
Tu schimbă omenirea, sub nimbul tău, boltit.
———————————
Maria CĂLINESCU
15 ianuarie, 2019
