Omagiu
Umile versuri azi din suflet scriu,
Omagiu fiind spre-aducere aminte
Când versul tău duios îl știu,
Luceafăr blând te port în minte !
Tu dăinuiești în timp prin ani-lumină,
Iar Doina ta, Sara pe deal e-un veșnic cant
Doar Lacul tremură în noapte far* de vină
Și Codul îți freamătă în adieri de vânt.
Prin ramuri Somnoroase păsărele se adună,
Când tainic Steaua strălucește sus pe cer
Îți cerne teiul florile sub clar de luna
Și-o Floare albastră crește-n loc stingher .
O, rămâi … eșți nemurirea-n poezie ,
Ca o făclie veșnică arzând în univers
Când Lasă-ți lumea e dorința încă vie,
Iar Eminescu e al poeziei vers!
——————————-
Maria HOTEA
15 ianuarie, 2019