De la naştere la naştere

                                                  (mamei mele)

În gândul tău am existat,
Mai înainte de aş fi simţire,
De când în viaţă am intrat,
Ţi-am fost prezenţă ţie.

Prin trupul meu sens am primit,
Cuvânt am luat, cuvânt am dat,
Iar suflul mi l-am regăsit:
Apropiat, îndepărtat.

Ce-i mai frumos decât un crez!
Eu văd şi simt şi plâng şi cânt,
Şi chiar de ştiu nimic, nimic,

1995

 

 

Astăzi și mâine, dacul

 

Acuma la apus de soare,

Bila cea albă e rostogolită de preoţi la templu,

Până la semn

Şi este linişte în sat

Şi iată se vede cum încă pe coşuri mai iese fumul.

 

La noapte, târziu, din lupii ce umblă pe creste,

Se vor opri să urle într-un zadar,

În lumina de lună.

 

Mâine fraţii mai mici vor pleca:

La stupi, la peşte, la turmă.

Eu îmi voi pune pe cap căciula primită astăzi la ritual.

Sunt deja printre cei ce au simtit-o in minte

Şi cu ea voi respira în lume aerul sobru.

05.08.2010

 

 

Lupta

 

Trupul mi se lungise. Era alb.

Şi mă întrebam când voi reveni la normal.

Piatra credinţei era în pericol

Şi mi se retrăsese armatele şiroi

În stânga, la Dumnezeu.

Cel fără chip vroia să îmi intre pe o uşă puhoi în bătăile tobei.

Am stat singur la masa tăcerii(în stânga),

Continue reading „Adrian MOCANU: Astăzi și mâine, dacul (poeme)” →