Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ: Cerneluri (poeme)

Cerneluri

 

Strânge-mi șoapta albă din talpă

Ce te strigă în gândul noptii

Cu tresărirea ei cea caldă

Când ne adună vântul sorții.

 

Mă voi culca în tâmpla-ți moale

Voi aduna din temeri ceruri

Fierbinti cu aripile goale

Spălate-n miruri și cerneluri.

 

De-mi vei simți pasul agale

Scriind pe geana ta cea blândă

Cărare nouă printre toamne,

Să îmi strângi inima flămândă.

 

Voi adormi cuminte-n ceruri

Cu sărutul tău sfânt pe talpă

Udă de miruri și cerneluri

Soarta în sânul ei ne scaldă.

 

 

Brumă

 

Ce sfios privește toamna

Către fruntea-nsingurată

Zilei de demult plecată,

Ce plăpând ne cântă iarna.

 

Brumă albă-n os ne strigă

Să lăsăm pământul moale

Temeri să rămână goale

Când minuni nu-și au odihnă.

 

Vor răsări șoapte pe culmi

Uns ne va fi cerul cu mir

Va plânge îngerul umil

Când stele moi vrei să aduni.

 

Să nu uiți să-mi coși în șoaptă

Trei priviri de toamnă albă

Cu surâs pe glezna-mi caldă

Într-o noapte blândă coaptă.

 

 

Timp

 

Pune-mi pe umeri blânda privire

A timpului topit cu ceară

Taci când îți doarme plânsul de mire

Cântă-mi astăzi din vioară.

 

Se strâmbă norii crescuți din talpă

Ce-mi îmbată ploaia de vară

Sărutul tău în coapse mă sapă

Și plânge luna prima oară.

 

Îți cos din lumi de rană străine

Un brâu de sărbătoare albă

Timpul când va adormi-n ruine

Să plângă ceara in cer dalbă.

 

Cald iți voi sfinți amarul crucii

Doar iartă-mi azi seninul pâinii,

Păstrează până vor cânta cucii

Plânsul surd ce îl urlă câinii.

———————————

Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ

Galați

21 noiembrie 2019

 

 

Continue reading „Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ: Cerneluri (poeme)”

Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ: Poeme

Zăpadă de primăvară

 

Cuminte-mi zbat în tâmpla mării

Zăpada ta de primăvară,

Din glezne îmi zburdă căpriorii

Crește aripa-mi de fecioară.

 

Ai strâns un plâns de cer de noapte

Și mute îți sunt gemete reci,

Râde viața cu gene coapte

Când prea plin de mine te petreci.

 

Hrănit îți e dorul din coastă

Amor rămâne din amândoi

Vor plânge cruci în lumea vastă

Și vor răsări stele cu flori.

 

Cuminte stau, cu tâmpla arsă

Și ceara îmi picură șuvoi,

Las din zăpada ta să-mi crească

Aripi de tine cu iz de noi.

 

 

Adorm

 

Naște-mi pui de primăvară

Din subrațul meu cuminte

În trei nopți a doua oară

Să știu luna că nu minte.

 

Mi-ai venit la ora păcii

Cu picior de promoroacă

Să îmi legi aripa sorții

Cea beteagă și săracă.

 

Îți adorm în ochiuri sfinte

De dantele ruginite

Continue reading „Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ: Poeme”

Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ: Poesis

O zi lungă între stele și-ntre zei

 

Răsucind luna cu furca, cucuveaua-mi strigă pace

Și-mi voi ști din crucea sorții să-mi culeg pomana minții

Să adun cu mân-albastră cuiele bătute-n toace,

Eu mă duc să dorm cu mine unde mi-au șoptit preasfinții.

 

Iarbă nouă-mi crește-n tâmplă, nor îmi este perna goală

Soarele își râde-n pântec că trei stele nasc doar fluturi

Dintre munți, inima de dor rotundă curge agale,

Două boabe de rășină-mi sunt pătate și le scutur.

 

Am iubit în frunză crudă înger pribeag cu ochi gingaș,

Am curs o noapte și-o zi lungă între stele și-ntre zei

Am uns cu flăcări chipuri de miei și-am dansat prea pătimaș,

Mă strânge brâu de șoaptă ruptă și cânt lacrimi din condei.

 

Șade luna între vreascuri și intre ochi de cucuvea

Naște o floare de mătase cu genunchii rupți în stânci,

Între sâni nasturi își coase și îmbracă stofă de nea.

Eu adorm la pieptu-i veșnic cu un înger și răni adânci.

 

 

Noaptea din călcâi

 

Continue reading „Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ: Poesis”

Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ: Scrisoare unui strigăt

Scrisoare unui strigăt

 

Îți storci în calendare un vin de tei albastru
Și rupi din candelabru un strigăt către zei,
Te prăbușești în umbre de vorbe și de astru
Mărunți îți sunt stejarii din noaptea din condei.

 

Un clopot ars de lună în coaste îți mai bate,
Te zbați cu tine însuți din tine să mă iei
Și-n goana lor nebună te strâng în os păcate
Te arde-n ochi omătul de frunze și de miei.

 

‘Nu-mi scrii pe cer ispite croite din zer și fum,
Nu-mi lăsa amorul pătat de nicio faptă!
Îngroapă în stele umbra și șterge-te de drum,
Strânge-n ochi iubirea de-o clipă vinovată.

 

În floare corcodușii îți strigă un bun rămas,
Din rochia-mi de pică îți las un scurt poem
Să îți ard în geana scurtă și să-ți rămân în glas,

Rămâi în candelabru, ascultă de îndemn!

———————————

Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ

Leer, Germania

29 ianuarie 2019

Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ: Poesis

Mireasa de treflă

 

Sub obroc își toarce-n palme
Voalul mireasa de treflă,
Își frământă aripi goale
Soarele îi stă la gleznă.

Însă, în voal îi cântă nori
Și cenușă-ntruchipată,
În ochii ei adorm cocori
Talpa ei plânge în șoaptă.

Tâmpla-i este numai abur
În apus își joacă dansul
Fără voal ș fără laur,
Soarele îi pierde pasul.

 

Dragoste de flutur

 

M-am indrăgostit de-un flutur
Rătăcind din altă lume
Cu genunchiul ros de foame,
De culoarea-i făr’ de cusur
Prăpădesc pofta de gheață
A răvașului pierdut
Și-mi aduc aminte de viață,
Mă fac floare de șezut
Pentru fluturele drag.
Să-și tihnească bătrână clipa
Alintată de lumină
Și să-i dreg puțin aripa
Mă fac zână mică, mică.
Să îi fiu alean de soartă
Mă fac frunză să îl legăn,
Până apusul ne va fi poartă
Îi sunt șirul ce mă depăn.
Vom muri uscați de soare
În lumină neștiuți
De iubirea care nu doare
Între îngerii cei mulți.

 

Natură moartă

 

Nu-mi căuta valori nesparte
Și nici sunet de fanfară,
Într-o sferă ce ne desparte
Se închide natura moartă.

Încețoșate în lumină
Îmi zac morminte sufletești
Și în veacul ce va să vină
Se plâng minunile nefirești.
Continue reading „Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ: Poesis”