O mână
Mâna în care ai adunat sentimentele
Era o prelungire a vibrației chemării tale
Dincolo de lacrima ce susținea inima
Mama ce zi şi noapte sta pe „De ce?”
Energia apei era învinsă de forța mâinii
Ce-i ştergea lacrima sufletului strivit
Ce trebuia să stea prins în Hora vieții
Pănă soarele umbrelor le făcea puncte
Punctele se făceau cerc cercul linie
Linia dreaptă sufletul se făcea abur
Să poată găsi răspunsul veşmântului
Şi mângâierea celei de a doua mâini
Când lumina ochilor a văzut Lumina
Misterele lumii erau poienile înflorite
Unde culorile erau ei copiii mamelor
Cu palmele-n rugăciune…
Doar al ei împreuna o palmă cu gândul
——————————
Eugenia BUCUR
Slatina
13 noiembrie 2019