NAVKAR MANTRA
NIITTHAAR PERUMAI
Hitendra Mehta
Pandita Sanchez
Sanket Jain
Satish Verma
Itsogole o Solomon
Yesha Shah
Atour Tamrazov
NAVKAR MANTRA
NIITTHAAR PERUMAI
Hitendra Mehta
Pandita Sanchez
Sanket Jain
Satish Verma
Itsogole o Solomon
Yesha Shah
Atour Tamrazov
În cele ce urmează încercăm să relevăm un episod din activitatea lui Nicolae Iorga la Vălenii de Munte, pe baza unor documente inedite depistate în dosarul nr 10/1938 din arhiva Judecătoriei Mixte Vălenii de Munte.
După cum se știe, în anul 1938 se împlineau trei decenii de la înființarea Universității de Vară, eveniment care urma să fie sărbătorit cu un fast deosebit.
La Vălenii de Munte, „fieful domnului N. Iorga”, în acel an, funcționau o serie de „instituții de cultură națională”, coordonate de savant și anume: Universitatea populară de Vară, Școala de misionare „Regina Maria”, Așezământul tipografic „Datina Românească”, Așezămintele culturale „Cuvântul”, „Regele Ferdinand I”, „Principesa Elena”, Secția Ligii Culturale, Muzeul de artă veche bisericească, Așezământul Tinerilor Cursiști, etc.
În vederea sărbătoririi menționate, în oraș, conform dorinței prof. Nicolae Iorga, consilier regal, au început o serie de lucrări edilitare printre care amenajarea teatrului antic în aer liber unde urmau să se joace piesele domnului Nicolae Iorga, „Răzbunarea pământului”, „Oedip Rege”, „Iisus”, etc. Pentru a ajuta acestui efort edilitar, în perioada 10-30 iulie 1938, un numeros grup de premilitari universitari din București a fost adus la Vălenii de Munte. Tinerii urmau să execute aici muncă de folos obștesc. Au fost cazați „într-un atelier al școlii de meserii, cu acordul și dorința profesorului N. Iorga”.
Continue reading „Dr. Constantin Dobrescu: Fieful lui Nicolae Iorga”
Bonjour tinerețe, te invit să guști puțin din bătrânețe.
*
Sexul a deschis porțile perpetuării speciei umane. Orice comentariu este inutil.
*
Stresul este inamicul numărul unu contra omului sănătos.
*
Fără falsă modestie, lumea este capodopera creației omului care nici nu se poate vinde la o licitație publică.
*
Nu mai am cu cine discuta, despre tine, Basarabie, şi atunci, mă mulţumesc să te revăd în amintirile mele, pe care le deapăn în liniştea nopţilor când insomniile îmi dau ghes. Răsfoiesc, uneori, paginile scrise de alţii, care te-au cunoscut în trecut, sau ţi-au aparţinut. Rândurile unui Nistor, sau Iorga, sau Antonescu, îmi fac bine, pur şi simplu. Dar întâmplarea face să dau, fără să vreau, şi de altfel de rânduri, literare, cum s-ar spune, care m-au făcut, nu o dată, să le abandonez fără să ajung la capăt. Poate că înţelepciunea vârstei m-a înarmat cu o răbdare şi o curiozitate mărite, poate că aşa se explică faptul că m-am înhămat să trag până la capăt rândurile lui Geo Bogza din a sa ”Basarabia ţară de pământ”, zărită întâmplător în rafturile bibliotecii unui prieten. Un reportaj literar publicat în 1939, rod al călătoriei prin Basarabia, din primăvara lui 1934. Continue reading „Daris Basarab: Basarabie, Ţară râvnită, Ţară sfârtecată”
,,Cine are vocaţiune? Cel ce în momentul lucrării se uită pe sine.”
(Titu Maiorescu)
Poetul-muzician Anatol Covali, prin ,, Sonete alfabtice”, Editura Bibliotheca Târgoviște, 2015, se uită pe sine și de data aceasta, oferindu-ne un volum, demn de un ,,bijutier de cuvinte”.
Un titlu incitant, sonetele având un parcurs liric, în ordine alfabetică. Revenind la Maiorescu, și pentru Anatol Covali, în liniștea sa, ,,nu are calendar” și treapta dintâi pe care se înălţă, ,,e un altar de jertfă.”.
Pe bună dreptate scriitorul Radu Cârneci, vorbește în prefața cărții de o ,,înțelegere maioresciană”, surprinzând poetul ,,citind în dicționare și în stele”, și ,,grupând cuvinte” într-un ,,tom saturat de frumuseți esențiale, rostite în cuget deplin, măestrind cu har la haina vremii din totdeauna și de acum.”
Continue reading „Mariana Gurza: Anatol Covali un ,,bijutier de cuvinte””
Moștenirea lingvistică a înaintașilor noștri reprezintă un bun care din păcate astăzi nu este valorificat aproape deloc. Utilizarea arhaismelor și a regionalismelor în zilele noastre a rămas încă vie în lumea satului doar în rândul persoanelor vârstnice. Și asta nu pentru mult timp pentru că tânăra generație nu mai e interesată de a învăța și acest gen de cuvinte, avalanșa de neologisme provenite din limba engleză pur și simplu invadându-ne.
În timp ce adunam obiecte pentru muzeul satului din Borza pe care l-am înființat în 2014 am realizat că majoritatea celor ce ni le donează sau a celor care ne vizitează nu cunosc denumirea acestora sau la ce foloseau. Așa stând lucrurile am hotărât să adun și să notez aceste cuvinte în ideea că în timp vor folosi măcar pentru aducere aminte a modului în care am vorbit cândva noi ce trăim pe aceste meleaguri. Acesta a fost începutul dar repede mi-am dat seama că nu e suficient, că e nevoie ca să consemnez cât mai multe cuvinte și expresii uitate sau pe cale de a fi uitate. ,,Verba volant, scripta manent”(Vorba zboară, scrisul rămâne) spune un vechi dicton latin.
Continue reading „Traian Ience despre moștenirea lingvistică a înaintașilor noștri”
MOTTO:
,,Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru , către noi înșine, călătorie ce o facem în singurătate” .
Mircea Eliade
Viorel Birtu-Pîrăianu, autor a mai multor volume, ne oferă cu generozitate un nou volum de versuri, intitulat Printre gânduri desculțe, Editura Singur, 2017.
Cine este Viorel Birtu-Pîrăianu? ,,Un om ce de o viaţă încearcă să trateze trupul şi sufletul/ sau poate sunt o pană ce visează pe o coală albă,/ nu sunt nici far şi nici lanternă/ sunt doar o scânteie/ viaţa mea e o pagină deschisă pentru cei ce vor veni…”. Scrie pentru a putea respira, locuiește pretutindeni și nu se regăsește nicăieri.
Continue reading „Mariana Gurza: O pagină deschisă spre gânduri desculţe”

Cu prilejul aniversări a 150 de ani ai Canadei, la City Hall Toronto, în prezența excelenței sale Elizabeth Dowdeswell, Lieutenant Governor și a altor oficialități canadiene, s-au acordat diplome și medalii unor membrii ai presei și mediei etnice canadiene.

Observatorul a primit diploma pentru integrare și pentru promovarea valorilor culturale în mediul multicultural Canadian și medalia pentru serviciile aduse în dezvoltarea societății canadiene.

Ne face plăcere să împărțim cu voi această recunoaștere a eforturilor nostre comune și să vă mulțumim pentru contribuția voastră în a promova limba și cultura românească pe aceste meleaguri.
Cu prietenie și considerație,
Dumitru Puiu Popescu
Artur Silvestri – Om de cultură şi român cu simţăminte alese în faţa căruia trebuie să faci un gest de reverenţă.
Lumina cuvântului a căpătat o strălucire aparte căci, iată, cărţi cu valoare deosebită au ajuns prin strădania Domniei Sale către cititori de pretutindeni. Măreţele sale cărţi: „Radiografia spiritului creol“ (2004), „Modelul Omului Mare“ (2004), „Vremea Seniorilor“ (2005), „Arhetipul Călugărilor Sciţi. Eseuri despre Bizanţul paralel“ (2005), „Semne şi peceţi. Şapte lecţii despre originism“, sunt doar parte din opera sa. Apoi revistele: NEAMUL ROMÂNESC (www. neamul-romanesc. com), LUCEAFĂRUL ROMÂNESC (www. luceafarul-romanesc. com), EPOCA (www. revista-epoca. com), ANALIZE ŞI FAPTE (www. analize-si-fapte. com), MONITOR CULTURAL (www. monitor-cultural. com), NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ (www. noua-arhiva-romaneasca. com), ECOUL (www. revistaecoul. com), TÂNĂRUL SCRIITOR (www. tanarul-scriitor. com), CAIETE DE PROTOCRONISM ROMÂNESC (www. protocronism. com), BOABE DE GRÂU – revista patrimoniului în pericol (www. boabe-de-grau. com), DACOROMANICA – revista de studii străromâne (www. studii-protoromane. com), FLOAREA DARURILOR (www. floarea-darurilor. com), UNIVERSUL LITERAR (www. universul-literar. com), DACOLOGICA (www. studii-dacologice. com), REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE (www. studii-etnoistorice. com), UNIVERSUL CĂRŢILOR, (www. universul-cartilor. com), CĂRŢI NOI (www. carti-noi. com).
Şi aici este consemnată doar o mică parte din ceea ce înseamnă ASOCIAŢIA ROMÂNILOR PENTRU PATRIMONIU (ARP), a muncii domnului Silvestri. Cine va putea recompensa vreodată strădania Omului pe ai cărui umeri apasă bună parte din cuvântul scris? Mulţi iubitori de slovă românească ştiu aceasta. Unii aştern mai departe, în tăcere, cuvinte, alţii zâmbesc mulţumiţi, alţii poartă în suflet nostalgii. Alţii. . . ? Sunt atâţia alţii care, în case şi-n inimi, asemeni unei , , Mărturisiri de credinţă. . . “ au comoara de carte cu drag dăruită de Artur Silvestri. „Noi suntem România Tainică şi vocea noastră nu se va stinge orice se va întâmpla“. Ce frumos. Dăruirea este. . . dumnezeiesc dar. Continue reading „Radu Botiş: „Artur Silvestri – recunoştinţa noastră pentru nobilu-ţi suflet de propovăduitor de cuvânt“”
O părere de lumină palpită pe trotuarul de vizavi, ivindu-se printre siluetele în mişcare, sub înserarea zorită de coroana norilor vineţii, împletiţi în valuri, asemeni bancurilor de peşti ce-şi schimbă brusc direcţia. Lumina palidă se alungeşte, se subţiază, se dilată, prinde contur şi-l pierde cu întreruperi, strecurată prin ţesătura ca de igliţă, alcătuită din trupuri ce se deplasează în ambele sensuri, ocolindu-se cu grijă. Ochii care urmăresc lumina, erup din arsura închipuirii şi, un ghem de fierbinţeală se prelinge ca lava prin trupul atins de vedenie. Miros de pământ umed şi de frunze de nuc începe să curgă din cer, vânturat de fulgi mari şi pufoşi de zăpadă. Din gâtul fiebinte ţâşneşte un strigăt de sălbaticiune ce deschide orbeşte drum, ignorând obstacole. Spaima pierderii luminii pe care o caută neistovit, de ani buni, anulează raţiunea. Un salt printre maşini, o traversare periculoasă a străzii, ocrotită de cine ştie ce clipă de indiferenţă a destinului şi, mâinile se reped înainte, căngi pregătite să nu scape prada. Apucă veşmântul luminii şi-l scutură ca pe o scoarţă veche, până cade din el mirosul râvnit. Ochii încep să se limpezească, strigătul se transformă în şoaptă seducătoare. Vede făptura dezvelită de armură, goliciunea ei fremătând în nehotărâre. O încălzeşte cu braţele, o apropie de trupul său cu blândeţe, ca pe un obiect fragil. Îi repetă într-una propoziţia pe care a repetat-o în gând până i-a devenit rugăciune si, a cărei alcătuire era pe cale să-şi piardă sensul: „Nu mă urî în nopţile în care n-ai somn”. Lumina creşte în intensitate, capătă străluciri de sidef, înconjoară ca un cocon îmbrăţişarea încremenită într-un alt anotimp.
***