Artur Silvestri – Om de cultură şi român cu simţăminte alese în faţa căruia trebuie să faci un gest de reverenţă.
Lumina cuvântului a căpătat o strălucire aparte căci, iată, cărţi cu valoare deosebită au ajuns prin strădania Domniei Sale către cititori de pretutindeni. Măreţele sale cărţi: „Radiografia spiritului creol“ (2004), „Modelul Omului Mare“ (2004), „Vremea Seniorilor“ (2005), „Arhetipul Călugărilor Sciţi. Eseuri despre Bizanţul paralel“ (2005), „Semne şi peceţi. Şapte lecţii despre originism“, sunt doar parte din opera sa. Apoi revistele: NEAMUL ROMÂNESC (www. neamul-romanesc. com), LUCEAFĂRUL ROMÂNESC (www. luceafarul-romanesc. com), EPOCA (www. revista-epoca. com), ANALIZE ŞI FAPTE (www. analize-si-fapte. com), MONITOR CULTURAL (www. monitor-cultural. com), NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ (www. noua-arhiva-romaneasca. com), ECOUL (www. revistaecoul. com), TÂNĂRUL SCRIITOR (www. tanarul-scriitor. com), CAIETE DE PROTOCRONISM ROMÂNESC (www. protocronism. com), BOABE DE GRÂU – revista patrimoniului în pericol (www. boabe-de-grau. com), DACOROMANICA – revista de studii străromâne (www. studii-protoromane. com), FLOAREA DARURILOR (www. floarea-darurilor. com), UNIVERSUL LITERAR (www. universul-literar. com), DACOLOGICA (www. studii-dacologice. com), REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE (www. studii-etnoistorice. com), UNIVERSUL CĂRŢILOR, (www. universul-cartilor. com), CĂRŢI NOI (www. carti-noi. com).
Şi aici este consemnată doar o mică parte din ceea ce înseamnă ASOCIAŢIA ROMÂNILOR PENTRU PATRIMONIU (ARP), a muncii domnului Silvestri. Cine va putea recompensa vreodată strădania Omului pe ai cărui umeri apasă bună parte din cuvântul scris? Mulţi iubitori de slovă românească ştiu aceasta. Unii aştern mai departe, în tăcere, cuvinte, alţii zâmbesc mulţumiţi, alţii poartă în suflet nostalgii. Alţii. . . ? Sunt atâţia alţii care, în case şi-n inimi, asemeni unei , , Mărturisiri de credinţă. . . “ au comoara de carte cu drag dăruită de Artur Silvestri. „Noi suntem România Tainică şi vocea noastră nu se va stinge orice se va întâmpla“. Ce frumos. Dăruirea este. . . dumnezeiesc dar. Continue reading „Radu Botiş: „Artur Silvestri – recunoştinţa noastră pentru nobilu-ţi suflet de propovăduitor de cuvânt“”
O părere de lumină palpită pe trotuarul de vizavi, ivindu-se printre siluetele în mişcare, sub înserarea zorită de coroana norilor vineţii, împletiţi în valuri, asemeni bancurilor de peşti ce-şi schimbă brusc direcţia. Lumina palidă se alungeşte, se subţiază, se dilată, prinde contur şi-l pierde cu întreruperi, strecurată prin ţesătura ca de igliţă, alcătuită din trupuri ce se deplasează în ambele sensuri, ocolindu-se cu grijă. Ochii care urmăresc lumina, erup din arsura închipuirii şi, un ghem de fierbinţeală se prelinge ca lava prin trupul atins de vedenie. Miros de pământ umed şi de frunze de nuc începe să curgă din cer, vânturat de fulgi mari şi pufoşi de zăpadă. Din gâtul fiebinte ţâşneşte un strigăt de sălbaticiune ce deschide orbeşte drum, ignorând obstacole. Spaima pierderii luminii pe care o caută neistovit, de ani buni, anulează raţiunea. Un salt printre maşini, o traversare periculoasă a străzii, ocrotită de cine ştie ce clipă de indiferenţă a destinului şi, mâinile se reped înainte, căngi pregătite să nu scape prada. Apucă veşmântul luminii şi-l scutură ca pe o scoarţă veche, până cade din el mirosul râvnit. Ochii încep să se limpezească, strigătul se transformă în şoaptă seducătoare. Vede făptura dezvelită de armură, goliciunea ei fremătând în nehotărâre. O încălzeşte cu braţele, o apropie de trupul său cu blândeţe, ca pe un obiect fragil. Îi repetă într-una propoziţia pe care a repetat-o în gând până i-a devenit rugăciune si, a cărei alcătuire era pe cale să-şi piardă sensul: „Nu mă urî în nopţile în care n-ai somn”. Lumina creşte în intensitate, capătă străluciri de sidef, înconjoară ca un cocon îmbrăţişarea încremenită într-un alt anotimp.
Niciodată, spre sfârșitul unui lucru, nu mă mai concentrez și dau chix. Seminar indian pe din trei, printre distanțe și abhijnana. Măcinat de ceapă. Uitat francezul de miercuri – destin din real și doi copii. Traduc ori eseez, plus carnete-bus. Aș face de un trandafir roz mirositor printre nalbe. Pe la alte case? A plouat azi-noapte dublu.
Sfârşitul secolului al-XIX-lea şi începutul secolului al-XX-lea, reprezintă pentru imperiul dualist austro-ungar, o accenture a contradicţiilor dintre naţiunile dominante, austriece şi ungare şi celelalte naţionalitaţi: români, sârbi, solvaci, ruteni, polonezi, cehi, lipsite de drepturi şi supuse unei crunte politici de deznaţionalizare. Împotriva acestei politici reacţionare s-a ridicat întregul popor din Translvania, luptând cu multă ardoare şi abnegaţie, pentru împlinirea dezideratelor naţionale. Preotul Vasile Lucaciu se află iaraşi
Ca și la alte națiuni începuturile școlii la români trebuie căutate în preajma bisericilor și a mănăstirilor. Dincolo de Carpați acest lucru s-a întâmplat mult mai devreme, prin secolele XVI și XVII, așa cum reliefează A.D.Xenopol care spune că ,,un dascăl sau un preot mai cărturar” învățau pe copii cititul și scrisul cu slove chirilice, tipicul și cântările bisericești, spre a deveni preoți sau chiar slujbași la stat.
„O asigur pe Sfinţia Voastră (patriarhul) că am acţionat din proprie iniţiativă şi că sunt perfect conştient de faptele mele.”
Doamna Ligya Diaconescu, remarcabilă animatoare literară în România şi Canada, coordonatoare a revistei româno-canado-americane „Starpress”, a publicat recent volumul de versuri „Nostalgii”, precedat de altul, „Trăiri”, în 2015. Le-am citit cu mare atenţie şi încântare şi pot să spun că acestea, ca şi întreaga sa activitate de jurnalist, poet, scriitor, economist şi pictor amator, cunoscută de altfel în ţară şi în Occident, sunt un temei puternic şi multilateral pentru a fi considerată Poeta cerului românesc.
Editura Cadrelor Didactice din România, Bucureşti
