Mariana Gurza: Anatol Covali un ,,bijutier de cuvinte”

covali-sonete-alfabetice,,Cine are vocaţiune? Cel ce în momentul lucrării se uită pe sine.”

(Titu Maiorescu)

Poetul-muzician Anatol Covali, prin ,, Sonete alfabtice”, Editura Bibliotheca Târgoviște, 2015, se uită pe sine și de data aceasta, oferindu-ne un volum, demn de un ,,bijutier de cuvinte”.

Un titlu incitant, sonetele având un parcurs liric, în ordine alfabetică. Revenind la Maiorescu, și pentru Anatol Covali, în liniștea sa, ,,nu are  calendar” și treapta dintâi pe care se înălţă, ,,e un altar de jertfă.”.

Pe bună dreptate scriitorul Radu Cârneci, vorbește în prefața cărții de o ,,înțelegere maioresciană”, surprinzând poetul ,,citind în dicționare și în stele”, și ,,grupând cuvinte” într-un ,,tom saturat de frumuseți esențiale, rostite în cuget deplin, măestrind cu har la haina vremii din totdeauna și de acum.

Continue reading „Mariana Gurza: Anatol Covali un ,,bijutier de cuvinte””

Traian Ience despre moștenirea lingvistică a înaintașilor noștri

Ience-Traian2-150x150Moștenirea lingvistică a înaintașilor noștri reprezintă un bun care din păcate astăzi nu este valorificat aproape deloc. Utilizarea arhaismelor și a regionalismelor în zilele noastre a rămas încă vie în lumea satului doar în rândul persoanelor vârstnice. Și asta nu pentru mult timp pentru că tânăra generație nu mai e interesată de a învăța și acest gen de cuvinte, avalanșa de neologisme provenite din limba engleză pur și simplu invadându-ne.

       În timp ce adunam obiecte pentru muzeul satului din Borza pe care l-am înființat în 2014 am realizat că majoritatea celor ce ni le donează  sau a celor care ne vizitează nu cunosc denumirea acestora sau la ce foloseau. Așa stând lucrurile am hotărât să adun și să notez aceste cuvinte în ideea că în timp vor folosi măcar pentru aducere aminte a modului în care am vorbit cândva noi ce trăim pe aceste meleaguri. Acesta a fost începutul dar repede mi-am dat seama că nu e suficient, că e nevoie ca să consemnez cât mai multe cuvinte și expresii uitate sau pe cale de a fi uitate. ,,Verba volant, scripta manent”(Vorba zboară, scrisul rămâne) spune un vechi dicton latin.

       Continue reading „Traian Ience despre moștenirea lingvistică a înaintașilor noștri”

Mariana Gurza: O pagină deschisă spre gânduri desculţe

Viorel-Birtu-Piraianu-300x149MOTTO:

,,Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru , către noi înșine, călătorie ce o facem în singurătate” .

Mircea Eliade

 

Viorel Birtu-Pîrăianu, autor a mai multor volume, ne oferă cu generozitate un nou volum de versuri, intitulat  Printre gânduri desculțe, Editura Singur, 2017.

Cine este Viorel Birtu-Pîrăianu? ,,Un om ce de o viaţă încearcă să trateze trupul şi sufletul/ sau poate sunt o pană ce visează pe o coală albă,/ nu sunt nici far şi nici lanternă/ sunt doar o scânteie/ viaţa mea e o pagină deschisă pentru cei ce vor veni…”. Scrie pentru a putea respira, locuiește pretutindeni și nu se regăsește nicăieri.

Continue reading „Mariana Gurza: O pagină deschisă spre gânduri desculţe”

Dumitru Puiu Popescu: ,,Observatorul” premiat cu prilejul aniversării a 150 de ani ai Canadei

Cu prilejul aniversări a 150 de ani ai Canadei, la City Hall Toronto, în prezența excelenței sale Elizabeth Dowdeswell, Lieutenant Governor și a altor oficialități canadiene, s-au acordat diplome și medalii unor membrii ai presei și mediei etnice canadiene.

City-Hall-Toronto-C-awrad-lt-guvernator-2.page1_-300x200

Observatorul a primit diploma pentru integrare și pentru promovarea valorilor culturale în mediul multicultural Canadian  și medalia pentru serviciile aduse în dezvoltarea societății canadiene.

City-Hall-Toronto-din-sala-.page1_-300x199

Ne face plăcere să împărțim cu voi  această  recunoaștere a eforturilor nostre comune  și să vă mulțumim pentru contribuția voastră  în a promova limba și cultura românească pe aceste meleaguri.

 

Cu prietenie și considerație,

Dumitru Puiu Popescu

www.observatorul.com

Radu Botiş: „Artur Silvestri – recunoştinţa noastră pentru nobilu-ţi suflet de propovăduitor de cuvânt“

Radu BotișArtur Silvestri – Om de cultură şi român cu simţăminte alese în faţa căruia trebuie să faci un gest de reverenţă.

Lumina cuvântului a căpătat o strălucire aparte căci, iată, cărţi cu valoare deosebită au ajuns prin strădania Domniei Sale către cititori de pretutindeni. Măreţele sale cărţi: „Radiografia spiritului creol“ (2004), „Modelul Omului Mare“ (2004), „Vremea Seniorilor“ (2005), „Arhetipul Călugărilor Sciţi. Eseuri despre Bizanţul paralel“ (2005), „Semne şi peceţi. Şapte lecţii despre originism“, sunt doar parte din opera sa. Apoi revistele: NEAMUL ROMÂNESC (www. neamul-romanesc. com), LUCEAFĂRUL ROMÂNESC (www. luceafarul-romanesc. com), EPOCA (www. revista-epoca. com), ANALIZE ŞI FAPTE (www. analize-si-fapte. com), MONITOR CULTURAL (www. monitor-cultural. com), NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ (www. noua-arhiva-romaneasca. com), ECOUL (www. revistaecoul. com), TÂNĂRUL SCRIITOR (www. tanarul-scriitor. com), CAIETE DE PROTOCRONISM ROMÂNESC (www. protocronism. com), BOABE DE GRÂU – revista patrimoniului în pericol (www. boabe-de-grau. com), DACOROMANICA – revista de studii străromâne (www. studii-protoromane. com), FLOAREA DARURILOR (www. floarea-darurilor. com), UNIVERSUL LITERAR (www. universul-literar. com), DACOLOGICA (www. studii-dacologice. com), REVISTA ROMÂNĂ DE STUDII ETNOISTORICE (www. studii-etnoistorice. com), UNIVERSUL CĂRŢILOR, (www. universul-cartilor. com), CĂRŢI NOI (www. carti-noi. com).

Şi aici este consemnată doar o mică parte din ceea ce înseamnă ASOCIAŢIA ROMÂNILOR PENTRU PATRIMONIU (ARP), a muncii domnului Silvestri. Cine va putea recompensa vreodată strădania Omului pe ai cărui umeri apasă bună parte din cuvântul scris? Mulţi iubitori de slovă românească ştiu aceasta. Unii aştern mai departe, în tăcere, cuvinte, alţii zâmbesc mulţumiţi, alţii poartă în suflet nostalgii. Alţii. . . ? Sunt atâţia alţii care, în case şi-n inimi, asemeni unei , , Mărturisiri de credinţă. . . “ au comoara de carte cu drag dăruită de Artur Silvestri. „Noi suntem România Tainică şi vocea noastră nu se va stinge orice se va întâmpla“. Ce frumos. Dăruirea este. . . dumnezeiesc dar. Continue reading „Radu Botiş: „Artur Silvestri – recunoştinţa noastră pentru nobilu-ţi suflet de propovăduitor de cuvânt“”

Ştefania Oproescu: Venus din porumb

OPROESCU-Stefania-oct2017-225x300O părere de lumină palpită pe trotuarul de vizavi, ivindu-se printre siluetele în mişcare, sub înserarea zorită de coroana norilor vineţii, împletiţi în valuri, asemeni bancurilor de peşti ce-şi schimbă brusc direcţia. Lumina palidă se alungeşte, se subţiază, se dilată, prinde contur şi-l pierde cu întreruperi, strecurată prin ţesătura ca de igliţă, alcătuită din trupuri ce se deplasează în ambele sensuri, ocolindu-se cu grijă. Ochii care urmăresc lumina, erup din arsura închipuirii şi, un ghem de fierbinţeală se prelinge ca lava prin trupul atins de vedenie. Miros de pământ umed şi de frunze de nuc începe să curgă din cer, vânturat de fulgi mari şi pufoşi de zăpadă. Din gâtul fiebinte ţâşneşte un strigăt de sălbaticiune ce deschide orbeşte drum, ignorând obstacole. Spaima pierderii luminii pe care o caută neistovit, de ani buni, anulează raţiunea. Un salt printre maşini, o traversare periculoasă a străzii, ocrotită de cine ştie ce clipă de indiferenţă a destinului şi, mâinile se reped înainte, căngi pregătite să nu scape prada. Apucă veşmântul luminii şi-l scutură ca pe o scoarţă veche, până cade din el mirosul râvnit. Ochii încep să se limpezească, strigătul se transformă în şoaptă seducătoare. Vede făptura dezvelită de armură, goliciunea ei fremătând în nehotărâre. O încălzeşte cu braţele, o apropie de trupul său cu blândeţe, ca pe un obiect fragil. Îi repetă într-una propoziţia pe care a repetat-o în gând până i-a devenit rugăciune si, a cărei alcătuire era pe cale să-şi piardă sensul: „Nu mă urî în nopţile în care n-ai somn”. Lumina creşte în intensitate, capătă străluciri de sidef, înconjoară ca un cocon îmbrăţişarea încremenită într-un alt anotimp.

***

Continue reading „Ştefania Oproescu: Venus din porumb”

George Anca: Prozeme cu Gita (2016)

ANCA-George-oct2017-225x300Niciodată, spre sfârșitul unui lucru, nu mă mai concentrez și dau chix. Seminar indian pe din trei, printre distanțe și abhijnana. Măcinat de ceapă. Uitat francezul de miercuri – destin din real și doi copii. Traduc ori eseez, plus carnete-bus. Aș face de un trandafir roz mirositor printre nalbe. Pe la alte case? A plouat azi-noapte dublu.
Uite că răsare. Șei ude se usucă. Am mâna și piciorul. Curenți erdoganizanți. Nu m-a lăsat să-l vizitez când îl desfigurase cancerul, încât nu m-am mai dus nici la înmormântare. La azil, oarecum consolat de a nu mai prea înjura, cum n-ar mai avea Continue reading „George Anca: Prozeme cu Gita (2016)”

Prof. Mircea Botiş & Pr. stavr. Radu Botiş: Rolul lui Vasile Lucaciu în adoptarea “noului activism”

23667346_342779459529342_1856158865_nSfârşitul secolului al-XIX-lea şi începutul secolului al-XX-lea, reprezintă pentru imperiul dualist austro-ungar, o accenture a contradicţiilor dintre naţiunile dominante, austriece şi ungare şi celelalte naţionalitaţi: români, sârbi, solvaci, ruteni, polonezi, cehi, lipsite de drepturi şi supuse unei crunte politici de deznaţionalizare. Împotriva acestei politici reacţionare s-a ridicat întregul popor din Translvania, luptând cu multă ardoare şi abnegaţie, pentru împlinirea dezideratelor naţionale. Preotul Vasile Lucaciu se află iaraşi Continue reading „Prof. Mircea Botiş & Pr. stavr. Radu Botiş: Rolul lui Vasile Lucaciu în adoptarea “noului activism””

Traian Ience: Începuturile învățământului sălăjean

Ca și la alte națiuni începuturile școlii la români trebuie căutate în preajma bisericilor și a mănăstirilor. Dincolo de Carpați acest lucru s-a întâmplat mult mai devreme, prin secolele  XVI  și   XVII,  așa cum reliefează A.D.Xenopol care spune că ,,un dascăl sau un preot mai cărturar” învățau pe copii cititul și scrisul cu slove chirilice, tipicul și cântările bisericești, spre a deveni preoți sau chiar slujbași la stat.

În Transilvania situația stătea cu totul altfel. Populația românească era exclusă de la toate libertățile: cultură, avere, viața politică, etc. Era o națiune tolerată. Acest lucru data din 16 septembrie 1437 când la Căpâlna se semnează celebrul pact Unio Trium Natiorum (în latină  ,,uniunea celor trei națiuni”). Continue reading „Traian Ience: Începuturile învățământului sălăjean”

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Copilăria şi tinereţea regelui Carol al II-lea (1)

   „O asigur pe Sfinţia Voastră (patriarhul) că am acţionat din proprie iniţiativă şi că sunt perfect conştient de faptele mele.” 

(Principele Carol de Hohenzollern)

  Nu botezul în religia Ţării pe care este destinat s-o conducă este prioritar pentru suveran, ci botezul întru jertfa Naţiei respective, spre a menţine Neamul în idealurile sale milenare şi a-l conduce la biruinţa geniului său şi a Crucii izbăvitoare cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Când a deschis ochii la botez, Carol s-a spârcâit pe el în cristelniţă profanând sfânta Taină. Era un fel de previziune asupra destinului ţării atunci când se va impune la cârma ei.

Continue reading „Gheorghe Constantin Nistoroiu: Copilăria şi tinereţea regelui Carol al II-lea (1)”