,,Cine are vocaţiune? Cel ce în momentul lucrării se uită pe sine.”
(Titu Maiorescu)
Poetul-muzician Anatol Covali, prin ,, Sonete alfabtice”, Editura Bibliotheca Târgoviște, 2015, se uită pe sine și de data aceasta, oferindu-ne un volum, demn de un ,,bijutier de cuvinte”.
Un titlu incitant, sonetele având un parcurs liric, în ordine alfabetică. Revenind la Maiorescu, și pentru Anatol Covali, în liniștea sa, ,,nu are calendar” și treapta dintâi pe care se înălţă, ,,e un altar de jertfă.”.
Pe bună dreptate scriitorul Radu Cârneci, vorbește în prefața cărții de o ,,înțelegere maioresciană”, surprinzând poetul ,,citind în dicționare și în stele”, și ,,grupând cuvinte” într-un ,,tom saturat de frumuseți esențiale, rostite în cuget deplin, măestrind cu har la haina vremii din totdeauna și de acum.”
Continue reading „Mariana Gurza: Anatol Covali un ,,bijutier de cuvinte””
Moștenirea lingvistică a înaintașilor noștri reprezintă un bun care din păcate astăzi nu este valorificat aproape deloc. Utilizarea arhaismelor și a regionalismelor în zilele noastre a rămas încă vie în lumea satului doar în rândul persoanelor vârstnice. Și asta nu pentru mult timp pentru că tânăra generație nu mai e interesată de a învăța și acest gen de cuvinte, avalanșa de neologisme provenite din limba engleză pur și simplu invadându-ne.
MOTTO:


Artur Silvestri – Om de cultură şi român cu simţăminte alese în faţa căruia trebuie să faci un gest de reverenţă.
O părere de lumină palpită pe trotuarul de vizavi, ivindu-se printre siluetele în mişcare, sub înserarea zorită de coroana norilor vineţii, împletiţi în valuri, asemeni bancurilor de peşti ce-şi schimbă brusc direcţia. Lumina palidă se alungeşte, se subţiază, se dilată, prinde contur şi-l pierde cu întreruperi, strecurată prin ţesătura ca de igliţă, alcătuită din trupuri ce se deplasează în ambele sensuri, ocolindu-se cu grijă. Ochii care urmăresc lumina, erup din arsura închipuirii şi, un ghem de fierbinţeală se prelinge ca lava prin trupul atins de vedenie. Miros de pământ umed şi de frunze de nuc începe să curgă din cer, vânturat de fulgi mari şi pufoşi de zăpadă. Din gâtul fiebinte ţâşneşte un strigăt de sălbaticiune ce deschide orbeşte drum, ignorând obstacole. Spaima pierderii luminii pe care o caută neistovit, de ani buni, anulează raţiunea. Un salt printre maşini, o traversare periculoasă a străzii, ocrotită de cine ştie ce clipă de indiferenţă a destinului şi, mâinile se reped înainte, căngi pregătite să nu scape prada. Apucă veşmântul luminii şi-l scutură ca pe o scoarţă veche, până cade din el mirosul râvnit. Ochii încep să se limpezească, strigătul se transformă în şoaptă seducătoare. Vede făptura dezvelită de armură, goliciunea ei fremătând în nehotărâre. O încălzeşte cu braţele, o apropie de trupul său cu blândeţe, ca pe un obiect fragil. Îi repetă într-una propoziţia pe care a repetat-o în gând până i-a devenit rugăciune si, a cărei alcătuire era pe cale să-şi piardă sensul: „Nu mă urî în nopţile în care n-ai somn”. Lumina creşte în intensitate, capătă străluciri de sidef, înconjoară ca un cocon îmbrăţişarea încremenită într-un alt anotimp.
Niciodată, spre sfârșitul unui lucru, nu mă mai concentrez și dau chix. Seminar indian pe din trei, printre distanțe și abhijnana. Măcinat de ceapă. Uitat francezul de miercuri – destin din real și doi copii. Traduc ori eseez, plus carnete-bus. Aș face de un trandafir roz mirositor printre nalbe. Pe la alte case? A plouat azi-noapte dublu.
Sfârşitul secolului al-XIX-lea şi începutul secolului al-XX-lea, reprezintă pentru imperiul dualist austro-ungar, o accenture a contradicţiilor dintre naţiunile dominante, austriece şi ungare şi celelalte naţionalitaţi: români, sârbi, solvaci, ruteni, polonezi, cehi, lipsite de drepturi şi supuse unei crunte politici de deznaţionalizare. Împotriva acestei politici reacţionare s-a ridicat întregul popor din Translvania, luptând cu multă ardoare şi abnegaţie, pentru împlinirea dezideratelor naţionale. Preotul Vasile Lucaciu se află iaraşi
„O asigur pe Sfinţia Voastră (patriarhul) că am acţionat din proprie iniţiativă şi că sunt perfect conştient de faptele mele.”