Alexandru NEMOIANU: Complicitatea prin tăcere

În „Apocalipsa”(dezvăluirea) Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, Apostolul iubirii, ucenicul cel iubit al Mântuitorului, la cap.3;16 se spune: „Astfel, fiindcă ești căldicel-nici fierbinte, nici rece-am să te vărs din gura Mea.”

Este un text fără echivoc și răspicat: în probleme de conștiință, atitudine morală, alegere între bine și rău, nu există decât două căi: ești pentru sau ești contra. Orice încercare de a „sta pe gard”, de a fi „și cu mândra și cu draga”, orice încercare de fofilare sau scuză prin asociere, nu funcționează. Ești singur, persoană unică și cu responsabilitate unică. Vei avea de ales între bine și rău și pentru asta poți pierde și lumea asta și cea viitoare. Există o tendință, provenită din slăbiciune morală, din lașitate, din lene și din prostie de a încerca să te „fofilezi” în situații critice, unde compromisul nu este posibil. Întâlnim acest gen de comportament în tot locul dar mai ales între politicieni și încă mai vârtos între politicienii de duzină, între fripturiști. Sunt asemenea politicieni care zic, „nu credeam așa, dar astfel a decis grupul”. Cred că nu există formă mai scârboasă de manifestare nevertebrată și prostie: nu grupul va fi judecat, tu, persoană unică, vei fi judecat. Modalitatea în care aceste specimene, demne de milă și scârbă, se justifică este râs oamenilor și demonilor. Iar consecințele rele, care pot decurge din hotărârea „grupului”, vor fi și ale tale, prin tăcere lașă ai fost complice, părtaș la rău și pe merit vei capătă răsplata cuvenită. Și să nu ne amăgim,”înfricoșător lucru este să cazi în Mâinile Dumnezeului celui viu”. Sf.Pavel, Evrei 10;31


Dumnezeu nu se lasă batjocorit, nici El și nici Creația Lui. Pedeapsa lui uneori așteaptă, alteori este fulgerătoare, uneori lovește părinții în copiii sau urmașii lor, dar întotdeauna, pedeapsa este teribilă.

Cei care cred că îl pot „păcăli” se înșeală amarnic.


Iar toate aceste se împlinesc în câteva zile.


În câteva zile va avea loc cel mai important referendum din istoria Românilor. Românii sunt chemați să se pronunțe pentru Familia tradițională, nucleară, SFÂNTA sau pentru abominatia sodomită.


În față urnei, unde vei fi singur cu Dumnezeu, tu vei alege: bun sau rău. Iar cei care nu vor merge la vot sunt cei „căldicei”, sunt cei cărora li s-a făgăduit că vor fi” aruncați de la gura Mea”. Unde vor fi aruncați? În întunericul cel mai din afară. Prin tăcerea lor vor fi complici, complici nevertebrați și fără iertare, poate mai scârboși decât cei care direct au îndemnat la rău.


Binele și Planul lui Dumnezeu se vor împlini, cu sau fără aprobarea noastră, dar locul unde vom fi în veșnicie ni-l alegem singuri.


Sunt încredințat că România tainică, România fără egal și fără moarte va alege Familia Sfânta, așa cum ne îndeamnă în acest ceas crucial Sfânta noastră Patriarhie Ortodoxă.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

28 septembrie, 2018

Corneliu NEAGU: Știu

ȘTIU

O, știu că ne-am iubit cu-nverșunare,
fără vreo teamă că ar fi păcat !…
A fost un zbor de păsări călătoare
spre un tărâm de vânturi măturat.

 

O noapte cât un veac de nebunie,
așa ne-a dat destinul, să iubim din plin,
nici nu știam că totul o să fie
doar vraja oazelor umplute cu venin.

 

Un scurt popas, o clipă trecătoare,
din haosul uitării, pe care le-am furat,
eu vraci de mari speranțe-nșelătoare,
tu muză ludică a marelui păcat.

 

Și ce-a rămas apoi în urma noastră? –
doar lungi regrete puse în pământ,
pe malul unui râu cu apă-albastră,
unde credeam că le-am găsit mormânt.

 

Dar ele au ieși demult afară,
pândesc acum din umbre de trădări
când oazele turbează-n plină vară
și-n visul meu te-aruncă uneori.

———————————————–

Corneliu NEAGU

27 septembrie, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Femeie fecioară

Femeie fecioară

 

Te vedeam cum te îndepărtai tot mai mult.
Te împiedicai de crengile copacilor mei,
Ţi se încurca părul prin frunzele arămii,
Iar ochii ți se transformau în ochi de căprioară….ucisă

 

Plângeai îndepărtarea ta,
Ca o mamă ce-şi plânge copilul mort, nenăscut.
Te întorceai din plecarea durută
Şi o luam de la început.

 

Te auzeam cum strigai în mijlocul pădurii,
Cu fața întoarsă spre lună:
„Nu îmi da voie să plec!
Leagă-mă strâns de copacii tăi desfrunziți!
Nu îmi da brânci….. între icoane….”
Iar eu răspundeam:
Du-te….hai, du-te….eu mai rămân să te aştept…

 

Mi-e dor să te aud în foșnetul ierbii,
Mi-e dor să îngân, gândul pierdut.
Spuneai, femeie fecioară cu ochii de lună:
„Pe-această pădure, veni-va o zi,
Când, stăpână voi fi, şi atât.”

 

Pădurea acum este rară,
Copacii….sunt triști, îmi par obosiți,
Le este rușine să-i doară
Plecarea femeii fecioară,
Plecare în țipăt de albatroși chinuiți.

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

27 septembrie, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Apus de toamnă

Apus de toamnă

 

A intrat prin mine toamna și din suflet semn îmi face
Zilele se trec prin clipe cad cu toate-n disperare
Se închid în gânduri negre ca un vierme în găoace
Și mă scutură prin tâmple și mă cerne și mă doare.

 

A dat buzna toamna-n mine și în pasul greu, pustiu
Și în dealuri și în piscuri și-n pădurea de stejari
În galopul scris pe urmă, când aleargă-un bidiviu
Norii și-au găsit oglinda ce-au pierdut-o alți drumari.

 

Se scufundă toamna-n mine și în gânduri și în pas
Zilele par numărate, file-n cartea de povești.
Focul frunzelor plecate ce se-aștern, dar fără glas
Au uitat să-mi scrie carte, au uitat să-mi scrie vești.

 

Se-nfiripă toamna-n mine și în tine, dar și-n voi,
Oare ne îmbogățește, sau ne lasă mai săraci ?
Zilele se cern prin frunze, moarte, triste și-n nevoi
Ghemul vieții rău se strânge, de nu poți să-l mai desfaci.

 

Văi, apune toamna-n pripă așternută prin ierbare,
Zilele s-au vândut nopții, care creste, pic cu pic
Oare trecem noi cu dânsa ? Mă feresc de întrebare,
C-am albit de nea la tâmple, fără să răspund nimic !

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

27 septembrie, 2018

Maria HOTEA: Nu voi uita

Nu voi uita

 

Nu voi uita nicicând că uneori în adieri de vânt,
Singurătatea mi-am ascuns-o numai în cuvânt
Iar chipul meu de-a fost bătut adeseori de ploi,
Ele au șters o lacrimă ce-a curs din ochii-mi goi.

 

Chiar dacă -n clipe triste nimeni nu m-a ajutat,
Când mi-a fost greu fără de teamă am cutezat
Oricât de anevoios mi s-a părut drumul în viaţă,
N-am renunțat având cu mine doar speranță.

 

Am dăruit cu sufletul curat tot ce-am avut,
Chiar dacă-n schimb nimic la nimeni n-am cerut
Când alții cu noroi din răutate în mine-au aruncat ,
Eu am tăcut și-n inimă am suferit dar i-am iertat.

 

Iar dacă drumul -n viaţă pașii m-au purtat,
Pe cai necunoscute niciodată n-am uitat
Când un prieten mi-a cerut să îi întind o mână,
N-am ezitat chiar dacă eu i-am fost străină !

 

O cale-n viaţă mi-am ales n-am acuzat destinul,
Doar meditând am judecat ce-mi spunea gândul
Iar la final de drum chiar dacă singură-am rămas,
În sufletu-mi curat am îndrăznit mereu să fac popas.

 

Dar n-am uitat că sunt mereu pe gândul meu stăpână ,
Că-n lume poți schimbă o faptă rea cu- o faptă bună
Cu sufletu-mi curat eu doar pe ea știu să-o aleg,
Căci e precum o floare gingașă ce cu dragoste-o culeg.

 

În lumea gândurilor pe care singură eu mi-am ales,
Au căzut frunze şi petale din care bucuria am cules
Când unii -au încercat cu vorbe să mă amăgească,
N-am căutat motiv pentru ai face să mă îndrăgească .

 

Prin fapte nu am rătăcit să caut o monedă ca răsplată,
De drum eu mi-am văzut n-am judecat pe nimeni niciodată
Prin tăcere i-am făcut să înțeleagă ce înseamnă răutatea
Cu a lor gândire să caute prin fapte în viaţă bunătatea!

——————————-

Maria HOTEA

27 septembrie, 2018

Anatol COVALI: De nu erai

De nu erai

 

De nu erai cu mine, sunt convins
că aş fi fost de multe ori învins
de viaţa dură,
ce jubilează când nu ai curaj
şi-n loc de-ntreg îţi dă o firmitură,
sau un miraj.

 

Numai cu tine-alături am putut
munţi de-îndoieli din calea mea să-i mut
şi să am parte
de bucuria că neîncetat
trăiesc nu-ntr-un bordei cu geamuri sparte,
ci-ntr-un palat.

 

De-aceea te iubesc şi-ţi multumesc
că drumul lângă tine-a fost firesc,
fără hârtoape,
că am ajuns , gândind mereu la fel,
să fim până la urmă-atât de-aproape
de-al nostru ţel.

 

Ştiu că-i târziu, că în curând plecăm,
dar hai să râdem, să ne bucurăm
de împlinirea
ce vieţii noastre nu i-ar fi zâmbit
dacă în noi nu clocotea iubirea
ce ne-a unit.

————————————–

Anatol COVALI

București

27 septembrie, 2018

Maria LEU: Probabilitatea iubirii

Probabilitatea iubirii

 

S-ar putea să nimeresc
Într-o barcă cu tine,
Când plec la Veneția
Să prind fluturi.
Și tot atât de probabil,
S-ar putea să se scufunde barca
Și noi atunci să ne dăm seama
Cine am fost
Si să ne luăm în brațe,
Să ne ținem strânși,
Că s-ar putea să fie pentru
Ultima dată.

———————

Maria LEU

27 septembrie, 2018

Anna-Nora ROTARU: Pluvială…

PLUVIALĂ…

 

Suflă vântul tare, bate ploaia-n geamuri,
Mi-a-nghețat privirea, cufundată-n beznă…
Mă-nghiontește-un zgomot, ca de frânte ramuri,
Sfărâmând visarea, mă străpunge-n gleznă

 

Și mă scoate-afară, alergând prin ploaie,
Căutând ceva, ce nu știu anume…
Vreo speranță poate, scursă în șiroaie,
Gânduri prăpădite, undeva prin lume…

 

Mă rotesc în juru-mi, văd doar întuneric,
Printre norii negri, stelele s-au stins…
Îmi miroase-auzul, ca la schizofrenic,
Sunetul în snopuri, ca făclii aprins…

 

Plouă sacadat, în ropot de fanfară,
Biciuind tăcerea, clipele se sparg…
Ce sunt eu pe-aici, ce caut pe-afară,
Mi-am pierdut corabia, cu frântul catarg…

 

Cui mă plânge n-am, geamătu-l sugrum,
Lumea asta-i mare și mă simt pitic…
Toată existența, mi-i un pumn de scrum,
Mult am așteptat și n-am s-aștept nimic…

——————————————-

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

27 septembrie, 2018

Viorel ROMAN: STAT de DREPT ortodox sau occidental?

La vest de Carpati, ardelenii, banatenii etc. se orienteaza spre Roma, la est, moldo-valahii spre Moscova, asa ca partida ortodoxo-socialista PMR, PCR, FSN, PSD, ALDE e surprinsa ca aderarea la UE/NATO, creeaza zi de zi si in proportie de masa un „stat paralel si ilegitim“, un „sistem odios”, care saboteaza devalmasia valaha.
De secole (1) Inalta Poarta de la Constantinol/ Istanbul/ Moscova/ Occident decide asupra (2) Domnitorului, Presedintelui de la Bucuresti, care se bazeaza pe (3) boierii, baronii locali in Parlament, care sunt in UE si proprietari si cu imunitate, asa ca vor Presedinte lor. Vezi incercarea de al da jos prin referendum pe Basescu si de al discredita pe Iohannis in zilele noastre.
Daca statul ortodox in simfonie cu Biserica nationala este vertical, Stapanul e de natura divina si sursa de drept, cel occidental este orizontal, el se bazeaza pe contractul dintre Impararat si Papa, Stat si Biserica, stat si cetatean. La ortodocsi Seful Statului si al Bisericii e alesul de Celui de Sus, atatputernic, in centrul unui cerc (ca Stalin, Ceausescu). In vest s-a format in timp o elipsa cu doua focare de putere, Papa si Imparatul, Statul si Biserica, independene. Asa a inceput democratia contractuala, ceea ce in orient se mimeaza, dar nu poate fi acceptata, pentru ca lezeaza simfonia, unitatea de nezdruncinat dintre dintre Stat si Biserica. In vest s-a format de un mileniu o societatea civila, nimeni nu are puterea absoluta ca in teocratiile orientale.
Din aceasta perspectiva, la Bucuresti statul de drept e hibrid, paralel, paradoxal, odios, si ortodox si occidental, nici legal, nici ilegal, asa ca prim-ministrii, presedintii Senatului si Camerei Deputatilor, ministrii, senatori etc. penali sunt victimele „statului ilegitim“, strain de neam si tara. „Nu avem puterea fara justitie“ (senatorul ortodoxo-comunist Voiculescu), dar pentru ca cercul Puterii se largeste spre o elipsa, in care focarul UE/NATO se implica treptat, Partidul d-nilor Dragnea si Tariceanu se intreaba: Spre est sau vest?
Dupa formarea regatului Romania, inpotriva Imperiului Rus si Otoman, a iesit la iveala ca moldo-valahii nu-s vesteuropeni, ci orientali, si ca „Formele fara Fond“ blocheza energiile neamului. Dupa Marea Unire, cu o patrime din populatie prooccidentala, Biserica Unita cu Roma, Scoala Ardeleana spera ca si ortodocsii moldo-valahii „se vor coace“, occidentaliza si vor rupe astfel lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, dar fara unirea cu Roma, tara e dezmembrata si reintegrata in URSS, in mantia rosie a marxism-leninismului fara Dumnezeu, pana in 1989.
Speranta refaceri unitatii crestine, in vremea Fericitului papa Ioan Paul II si Gorbaciov, s-a dovedit utopica, asa ca s-a instalat treptat o lehamite generalizata. In acest context, au romanii stat esuat, care nu mai poate garanta sanatatea, invatamantul si locuri de munca la milioanele plecate in vest ? Formele si fondul statal european din UE sunt compatibile cu devalmasia moldo-valaha, cu partidul ei? Care focar de putere e legitim si care nu in UE/NATO? Doua focare de putere si societatea civila sunt compatibile cu simfonia ortodoxa? Exista primejdia dezmembrarii statului cu Forme fara fond? Sunt posibile forme statale occidentale cu continut oriental, cu puterea unica, verticala? Ce-i de facut, daca masoneria, cultura, limba franceza, engleza, nu mai garanteaza legitimitatea occidentala a statului paralel de la Portile Orientului? Vechea dilema, colonie rusesca, ca RPR, RSR, URSSM, Republica Moldova, sau integrarea contractuala in Europa / UE?

Maria HOTEA: În versuri și-n cuvinte

Iubirea-n suflete rămâne

 

În ochii tăi citesc iubire
Şi -adânc mă oglindesc în ei ,
În suflet simt doar fericire
Căci știu că sunt numai ai mei.

 

Când toamna își trimite ploaia
Cu stropi-i reci și vânt hoinar,
Nostalgică,mă duc cu gândul
La zilele ce trec din calendar.

 

Îmi pare că aud doar cântul ploii
Ce-am îndrăgit-o atât de mult,
La ceas târziu de înserare
Când cu iubire mi-ai zâmbit.

 

Ne îmbătam cu vise din iubire
Ce doar în doi noi le-am trăit,
Simțeam la fel, încrezători în fericire
Dar ce păcat că-n timp s-au risipit.

 

Dar nu mă plâng căci ești cu mine
Şi ne iubim la fel de mult ,
Doar înțeleg că-n timp ne trecem
De-a lui clepsidră însă uneori mă tem.

 

Himeră-mi pare orice clipă
Ce-i risipită ca și-un fum,
iubirea-n suflete rămâne
Cât timp mergem pe-același drum!

 

În versuri și-n cuvinte

 

 

Din cartea vieții mele
am mai desprins o filă,
Dar o trăiesc cu drag,
în pace și iubire,
Mă înfioară gândul
simțind că am putere,
Să scriu în vers curat ,
de dor și mângâiere.

 

Aș vrea să pot un zâmbet
să îl aduc în dar,
Celor ce singuri sunt,
la copilași orfani ,
La cei bătrâni ce viața
le este un chin amar,
La cei plecați departe
lipsiți fiind de bani.

 

Și aș mai scrie-n versuri,
de soare și de lună
De pasări și de flori,
de tot ce e natură ,
De anotimpuri care,
tot vin și trec în zbor,
Dar n-am să uit să scriu
și ce înseamnă dor.

 

Un dor ce arde-n suflet,
cel dăruie iubirea,
Și din credință că
există nemurirea,
În versuri și-n cuvinte
mă vor citi cu drag
Acei ce vin din urmă
trecând al vieții prag!

——————————-

Maria HOTEA

27 septembrie, 2018

Continue reading „Maria HOTEA: În versuri și-n cuvinte”