Olguța TRIFAN: Rondel de taină

Rondel de taină

 

Dureri din suflet urcat-am pe cruce.
Piatră pribeagă, îmi caut grădină…
Ramură ruptă, uitată-n răscruce…
Un chihlimbar, lipsit de lumină…

 

Ultima șoaptă cu vântul se duce
Să scrie pe cer cu literă-aldină.
Dureri din suflet urcat-am pe cruce.
Piatră pribeagă, îmi caut grădină…

 

Mintea dezleagă ce ochiul n-aduce.
Taina cea vie din scriere fină
Suflet înalță, iar inima-i plină,
Când frunze și gânduri, toate-s caduce,

 

Dureri din suflet urcat-am pe cruce…

—————————–

Olguța TRIFAN

3 octombrie, 2018

Mariana COCIERU: Un eveniment cultural inedit în Anul Centenar

La 10 septembrie 2018, în incinta Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova din Chişinău, a avut loc o manifestare culturală inedită graţiei câtorva puncte-cheie. Evenimentul a găzduit, de la bun început, inaugurarea Filialei ASCIOR-CHIŞINĂU, de către reprezentanţii Asociaţiei pentru Civilizaţie Ortodoxă, cu sediul la Buzău, România. Ulterior, publicul spectator a savurat cu o deosebită satisfacţie lansarea a două cărţi de poezie: „Părinţii ca sfinţii”, autor Ştefan Ștefan Sofronovici, şi „Dragii mamei copilaşi” de Efrosinia Sofronovici, mama poetului, în vârstă de 92 de ani.

Momentul de graţie l-a constituit, totuşi, lumea bună venită de pe ambele maluri de Prut, cu reprezentanţi ai Academiilor, dar şi ai Uniunii Scriitorilor din Bucureşti şi Chişinău, capitalele celor două State Româneşti: România şi Republica Moldova. Manifestarea culturală s-a produs în Sala de Conferinţe „Alexe Rău”, fiind moderată de Maestrul în Artă Pavel Popa şi organizată prin implicarea directă a colaboratorilor Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova (Chişinău), a conducerii Asociaţiei ASCIOR (Buzău) şi a Uniunii Scriitorilor de Limbă Română.

Cu un mesaj de salut la inaugurarea evenimentului a venit părintele Andrei Caramalău, arhimandritul Mănăstirii „Sfântul Apostol Andrei”, mănăstire ce aparţine Mitropoliei Basarabiei, amplasată în oraşul Durleşti, suburbie a Municipiului Chişinău. Sfinţia sa a binecuvântat adunarea şi a rostit o rugăciune după obiceiul creştinesc. Ulterior cuvânt i s-a oferit domnului inginer Nicolae Muşat, preşedintele-fondator al ASCIOR (Buzău), şeful delegaţiei din stânga Prutului. Dumnealui a prezentat membrii delegaţiei şi a informat publicul cu privire la statutul şi activitatea asociaţiei pe care o conduce, trecând în revistă realizările obţinute. În discursul său, s-a referit în mod deosebit la tipărirea revistei „Orizonturile Bucuriei” – revistă de credinţă, atitudine, cultură şi civilizaţie ortodoxă, apoi la realizarea Antologiei „ASCIOR 2017” (unde au fost publicaţi mai mulţi autori basarabeni) ş. a., anunţând deschiderea spre colaborare atât celor prezenţi la eveniment, cât şi tuturor oamenilor de cultură şi ştiinţă, interesaţi de promovarea valorilor spirituale creştineşti. Printre realizările esenţiale obţinute de asociaţie au fost enumerate inaugurările mai multor filiale, printre care cea de la Tulcea, Bucureşti, Orhei, Cernăuţi, Soroca ş. a. Filiala ASCIOR-CHIŞINĂU este a şaptea la număr, a menţionat domnia sa. În calitate de preşedinte-fondator al filialei de la Chişinău a fost aleasă doamna Diana Ciugureanu-Zlatan, care este şi Preşedintele Uniunii
Scriitorilor de Limbă Română, iar vicepreşedinţi au fost desemnaţi poetul Ştefan Sofronovici, arhimandritul Andrei Caramalău şi juristul Diána Hristisean.

Mesaje de salut au acordat şi ceilalţi membri ai delegaţiei: dr. Angelica Stănciuloiu, economist, director integrare ASCIOR, poeta Olga Văduva-Grigorov, preşedintele filialei ASCIOR-TULCEA şi dr. Mihail Popescu, prof. universitar, vicepreşedinte ASCIOR-BUCUREŞTI. Publicul s-a arătat interesat de activităţile întreprinse de asociaţie şi filialele acestora, iniţiind un dialog interactiv cu invitaţii şi mulţumindu-le pentru intenţia de a deschide o filială şi în municipiul Chişinău.

Startul lansării celor două cărţi l-a dat Academicianul Mihai Cimpoi, numit de către mulţi intelectuali de la Chişinău, Patriarhul Culturii Româneşti din Basarabia, în calitate
de prefaţator al celor două volume de poezie prezentate. Domnia sa a accentuat ca semnificativ faptul că acest frumos eveniment cultural are loc în Anul Centenar, apreciind drept fericită coincidenţa inaugurării filialei ASCIOR-CHIŞINĂU cu lansarea celor două cărţi de poezie cu profund conţinut religios şi patriotic.

În prefaţa cărţii „Dragii mamei copilaşi”, întitulată „Mărturia critică a unei ţărance”, remarcabilul critic literar a evidenţiat la justă valoare că autoarea: „Efrosinia Sofronovici iese din uriaşul con de umbră al Cântăreţului anonim şi îşi pune versurile şi cântecele pe hârtie. Poeta-ţărancă, înzestrată cu darul rostirii de cântec, de recitativ baladesc, vine cu o mărturie sinceră despre propria viaţă, despre familia numeroasă pe care a avut-o, despre vremurile pe care le-a trăit. Mai potrivite pentru definirea a ceea ce ne propune ea sunt mai vechile mărturisenie şi mărturiseală, care sunt înrudite cu spovedanie” [Sofronovici Efrosinia. Dragii mamei copilaşi. Chişinău: Pontos, 2017, p. 3].

Menţionând că tematica patriotică este o adevărată rara avis în poezia de azi, exegetul a atras atenţia că poeţii americani, după sângerosul atentat din 11 septembrie 2001, au început a aborda mult mai temeinic această temă. În încheiere, referindu-se la cel de-al doilea volum de poezie lansat Părinţii ca sfinţii, academicianul a citat un fragment din prefaţa cărţii întitulată sugestiv Cărarea cea dreaptă a vieţii şi a poeziei: „Ştefan Sofronovici se bucură că renaşte credinţa, că «renasc Biserici albe din ruină – izvoare de demult cu apă vie», se bucură de faptul că Dumnezeu ne mai călăuzeşte şi ne îndreaptă pe calea cea dreaptă, că «Putna în iubire ne adună». De aceea, îmbracă versurile în formă de rugăciune, de acatist, de comunicare şi cuminecare, de invocare a harului divin, care să-i facă altar inima, de dialog cu aproapele, care antrenează duhul folcloric al versului («Lacrimi sunt apele,/ Înstrăinatele,/ Plângem cu-aproapele/ Jertfele plaiului,/ Patima graiului…»)” [Sofronovici Ştefan. Părinţii ca sfinţii. Chişinău: Pontos, 2018, p. 4].

În discursul său, academicianul Nicolae Dabija a amintit publicului-spectator că a semnat o prefaţă la prima carte a lui Ştefan Sofronovici, Noi nu avem pământ de dat, apărută în anul 2001, menţionând prospeţimea poeziei acestui autor, graţie tematicilor religioase şi patriotice, atât de imperioase pentru cultivarea spiritului militant al tânerei generaţii aflate în confruntarea zilnică cu pierderea valorilor naţionale spirituale, istorice şi lingvistice. Scriitorul s-a referit cu o deosebită satisfacţie la vecinătatea satelor de baştină Codreni, de unde îşi trage propriile rădăcini, şi Batâr, satul copilăriei şi al adolescenţei protagonistului Ştefan Sofronovici.

Domnia sa a accentuat rolul credinţei în soarta poporului român şi a menţionat faptul că documentele mai vechi dezvăluie informaţii inedite privind destinul istoric al satelor din îngemănarea Codrilor cu Stepa Bugeacului, cum sunt Batârul şi Codrenii, în care, cu secole în urmă, pe timpul năvălirii tătarilor şi a turcilor, bisericile erau construite pe roţi, iar în momentul diverselor intemperii barbare erau deplasate de către locuitori satelor în ascunzişuri.

Academicianul a mărturisit cu o deosebită satisfacţie că prezenţa protagonistei Efrosinia Sofronovici i-a adus alături chipul şi blândeţea mamei sale, mulţumindu-i atât pentru seninătatea privirii de mamă-model, păstrătoare a credinţei strămoşeşti, cât şi pentru versurile scrise cu aleasă dragoste de oameni şi de cei apropiaţi.

Poetul, dramaturgul şi folcloristul Iulian Filip, coleg cu Ştefan Sofronovici la Sectorul de Folclor al Institutului de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” din cadrul
Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a amintit de colaborarea fructuoasă încă de la Teatrul Etnofolcloric „Ion Creangă”, de prin anul 1988, unde a lucrat şi regretata Tatiana Sofronovici.

Cuvinte de laudă a găsit Domnia sa şi în adresa Efrosiniei Sofronovici, care are o zestre folclorică rarisim de bogată, dânsa fiind nu doar un bun informator de folclor, dar, mai ales, un veritabil promotor de tezaur folcloric în calitatea sa de interpretă şi dansatoare.

Prieteni şi invitaţi ai celor doi protagonişti au adresat cuvinte de profundă apreciere muncii şi talentului depus în cele două volume. Menţionăm, în acest context, discursurile susţinute de către: Diana Ciugureanu-Zlatan, poet şi ziarist, preşedinte al Uniunii Scriitorilor de Limbă Română; Veronica Pirlea-Conovali, profesoară de istorie, vicepreşedinte al USLR; Victor Ignat, Artist Emerit al Republicii Moldova; Diana Hristisean; Victor Celan, actor; dr. Tatiana Butnaru, folclorist ş. a.

În semn de înaltă apreciere a creaţiei poetului Ştefan Sofronovici, câţiva elevi de la Gimnaziul Durleşti, ghidaţi de bibliotecara Ţurcan Elena, au recitat poezii din creaţia protagonistului. Cu aceleaşi consideraţii a venit şi compozitorul Olga Trudov-Mațarin, care a interpretat câteva melodii pe versurile poetului.

Publicul a fost încântat să o contempleze pe mama Efrosinia Sofronovici, care, la o vârstă înaintată, îşi recită cu aleasă profunzime şi dăruire propriile versuri, dar şi pe cele
învăţate în îndepărtata copilărie, precum şi să audieze cântece folclorice în interpretarea protagonistei, deţinătoare a unei voci remarcabile.

O surpriză a produs şi Mihai Sofronovici,fiul mai mare al Efrosiniei Sofronovici, interpretând cântecele Barbu Lăutaru, Car frumos cu patru boi (autor Vasile Militaru) şi a unei creaţii muzicale proprii despre destinul tragic al Basarabiei.

Nelipsiţi de la eveniment a fost Ansamblul folcloric „Ţărăncuţa din or. Durleşti”, conducător artistic Ştefan Sofronovici, conducător muzical Veaceslav Adam, şi nepoata celor doi protagonişti, Ana Granaci, solistă a ansamblului, care au propus spre atenţia publicului câteva cântece populare, inclusiv culese de la Efrosinia Sofronovici.

Inedita manifestare a culminat cu o sesiune de autografe şi cărţi dăruite participanţilor la eveniment. La mai mult şi la mai mare, dragă coleg Ştefan Sofronovici şi scumpa noastră mamă Efrosinia!

–––––––––––

Dr. Mariana COCIERU

șef al Sectorului de Folclor

Chișinău, Basarabia

Septembrie 2018

Harry ROSS: Fantezie în culori

Fantezie în culori

 

Un ocean de culori
plutea  deasupra mea.
orbindu-mă
robindu-mă
zdrobindu-mă
Realitate ori fantezie?
nu mi-era clar nici mie.
Cerul mă captiva
și mă topea.
Deodată o minune se ivea,
care mă uimea oceanul de culori exploda.
Mii de cioburi în aer zburau și mă acopereau
Credeam că e sfârșitul meu. Nu!
Ca într-un puzzle, cioburile se recompuneau
într-un soi de fuiori care se încolăceau vertical
pe o coloană de opal
și urcau spre cer,
formând un arc voltaic,
mai exact un superb curcubeu.
Natura n-are hotare,
Totul pare joc, explozie de culori,
Frenezie,  dar și o magnifică  poezie

——————————

Harry ROSS

Naharya, Israel

2 octombrie, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Poeme

Picturi autumnale

 

Eu n-am iubit toamna și nu e-ntâmplare
Natura e moartă, trecută prin vânturi,
Cad neguri și creață iar raza ce doare
Nu poate pătrunde , stingheră prin gânduri.

 

Cu plăpumi de frunze lungite pe-o bancă
De-mi sapă prin suflet și rup din cuvinte
Șuvoaie de lacrimi pe-a pomilor brâncă
De-mi lasă-n pustiuri, aduceri aminte.

 

M-aștern fără veste prin trupul în toamnă
Și-mi strângi făr’ de șagă și zile și anii,
Iar timpul ce trece , resimt cum condamnă
Din timpuri uitate, prin minte, castanii.

 

Și vremea se scurge prin noapte agale,
Lumina se vinde, doar fără parale,
Iar bruma și ceața abundă prin vale
De nu pot iubi, picturi autumnale.

 

Mândra mea

 

Mândră ești cu păr din flăcări, prins în toamnă, foi roșcate,
Flori de nuferi cresc pe frunte și-n obraji ți-ai prins muscate.
Râurile-ți cresc pe umeri, doar așa cum mie-mi place
Saltă inima prin suflet, când pe brațe umbră-mi face.

 

Portul tău din ie albă cu ciupag de nu-l știu scrie,
Șorțul, strâns din mure negre ca un vers de poezie.
Fusta alba de zăpadă, spartă toată și ornată
Ca cireșu-n primăvară sub coroana lui brodată.

 

Ochi-ți mari , ca de petale ale verii, înfrunzite
Cârpa o păstrezi prin ladă între straiele urzite.
Când te treci sub geamul casei, frigul peste mine trece
Și mă lasă gol de gânduri, pe sub fruntea proaspăt rece.

 

Iar la poarta prinsă serii, pe sub soarele ce-apune,
Pașii tăi îmi trec prin vene și în tâmple prind să-mi sune.
Fluturii îmi dau năvală prin stomac în nopți cu lună
Vocea ta , pe buze roșii, bate-n mine de răsună.

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

2 octombrie, 2018

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Poeme”

Cristian Gabriel VULPOIU: Viori vivante

VIORI VIVANTE

 

Ascult o lacrimă de rouă,
Mângâi umbre de zefir pierdute-n noapte
Pe cer se aprinde-o lună nouă
Demoni și cruci zâmbind cu voluptate.

 

Viori vivante cântă a blestem,
Peste întunericul stins al nopții
Visul mat este acum totem
Templu de venerat la echinocții.

 

Viori vivante cântă a destin,
Viață și moarte mistuie arcușul
Duios ne cheamă la festin
Spre eternități irumpe pescărușul.

 

Viori cu strunele vivante,
Ce leagănă zorii și înfiripă clipe
Ce spânzură pământul pe ape
De sub ale dragostei aripe.

 

Cântând pe vivantele strune,
Arcușul strânge laolaltă sacru și profan
Însuși arde-n rug de rugăciune
Devine garanție când totu-i diafan.

—————————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

2 octombrie, 2018

Maria HOTEA: Versuri

Vise în noapte

 

E o noapte întunecată fără stele
Şi-n suflet simt doar patimi grele,
Prin gând doar dorul hoinărește
Părându-mi că și timpul se oprește.

 

Iți văd aievea chipul trist și obosit
De doruri grele fiindu-ți chinuit ,
Privești o floare ofilită în fereastră
Ce ascunde-n ea povestea noastră.

 

Şi simt cum clipa peste tine trece
Precum o apă cristalină însă rece,
Iar fața ți-e îmbătrânită,prea devreme
Tot ascultând cum vântu-n ramuri geme.

 

În umbre nevăzute chipu-ți se destramă
Simt doar fiorii reci și-mi este teamă ,
Curg fără încetare orele târziu, în noapte
Se stinge însă visul iar tu îmi ești departe.

 

Tristețea somnul dulce iar mi-l fură
În șemineu focul revarsă-n jur căldură,
Pe aripi nevăzute gându-i iarăși călător
Prin amintiri târzii mânat este de dor.

 

Şi atinge în grabă ca-ntr-o îmbrățișare
Un câmp cu flori în răsărit de soare,
Pe care pașii noștri l-au călcat ușori
Când noi eram îndrăgostiți și visători.

 

Se stinge vraja nopții încet în zori
Tu îmi rămâi în gând dându-mi fiori
Iar peste chipul lumii lumina se revarsă
Simt dorul -n suflet iar inima mi-e arsă!

 

Drumul iubirii

 

În al sufletului minunat și blând lăcaș
Iubirii îi voi face cu drag sublim sălaș,
Învăluindu-l în sensibile sentimente
Și-n dorințe ce vor fi mereu ardente.

 

Cu sufletul meu cald te voi cuprinde
Dăruindu-ți magia iubirii ce-ți va surâde,
Iar inima din piept îți vor trezi gingași fiori,
Precum se deschid petalele fine al unei flori.

 

Furându-mi pe înserate un dulce sărut,
Vei înțelege că el este în iubire un început
În blânde mângâieri vom simții adieri de vânt,
Împletindu-le cu șoapte nespuse-n cuvânt.

 

Voi întinde spre tine brațele sufletului meu,
Ce te vor strânge într-o îmbrățișare mereu
Și-n clipa magică trăită în pragul inserării,
Un colier să-mi dăruiești din perlele marii.

 

Visători vom privi cu drag cum stelele se arată,
Luminându-ne drumul iubirii ce-i minunată
Pe trupuri îngemănate să curgă raze de lună,
Când din depărtări o strună de vioara suspină!

——————————-

Maria HOTEA

3 octombrie, 2018

Continue reading „Maria HOTEA: Versuri”

Dan-Obogeanu Gheorghe: ,,Generozitate’’

,,Generozitate’’

 

Ţi-aş mai da un cer cu soare
Şi o lună cu-mprumut,
Poate chiar o-mbrăţişare
Şi pe inimă sărut

 

Într-o toamnă cu dorinţe
Ca şi frunza ce-a căzut,
Poate chiar în neputinţe,
Sub o brumă s-a pierdut…

 

Ţi-aş mai da un cer cu stele
Şi luceafărul din zori,
Poate chiar un stol de iele
Să dansezi în sărbători

 

Într-o noapte cu iubire
Din speranţa ce-ai pierdut,
Poate-ţi vii din nou în fire
Dintr-un vis ce te-a durut…

…………………………..
Ţi-aş mai da şi o uitare
Când ţi-e timpul prea avar,
Ca să laşi în depărtare
Dorul rece şi amar!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

3 octombrie, 2018

Anatol COVALI: Triolete

TRIOLETE

 

La limită

 

La limită trăiesc cu disperare.
La limita grotescului absurd,
la limită de orişice răbdare.

 

La limită trăiesc cu disperare.
La limită e foamea-ngrozitoare,
la limită e murmurul meu surd.

 

La limită trăiesc cu disperare,
la limită-n revoltă-ncerc să zburd!

 

Ziua de azi

 

Ziua de azi este un ieri la fel,
tot tristă, fără rost şi mohorâtă,
fără speranţe fără niciun ţel.

 

Ziua de azi este un ieri la fel,
în care doar regretele au zel,
iar perspectiva-i sumbră şi urâtă.

 

Ziua de azi este un ieri la fel,
mereu speriată şi nehotărâtă.

 

Bătrânii plâng

 

Bătrânii- îsi plâng în pumni durerea tristă
şi singuri şi atât de neiubiţi
se-ntreabă de ce oare mai există.

 

Bătrânii- îsi plâng în pumni durerea tristă
când îşi trec toată viaţa în revistă
şi îşi văd anii trişti şi oropsiţi .

 

Bătrânii- îsi plâng în pumni durerea tristă
şi mor încet. pe rând, nefericiţi.

 

De-atâta timp

 

De-atâta timp domneşte-aici năpasta
ce ne-a îngenuncheat pe rând pe toţi
şi a făcut infern din ţara asta.

 

De-atâta timp domneşte-aici năpasta
ce-a fost brutal impusă de nefasta
domnie-a celor cruzi şi-a celor hoţi

 

De-atâta timp domneşte-aici năpasta
ce-o să-i lovească şi pe strănepoţi.

 

În jurul nostru

 

În jurul nostru totul este strâmb.
puterea ce-i stăpână absolută
ne ţine strâns uniţi ca-ntr-un carâmb.

 

În jurul nostru totul este strâmb
şi sufletele parcă sunt de plumb
şi viaţa pare că e surdomută.

 

În jurul nostru totul este strâmb,
dar mai presus de toate e derută.

 

Ne-am cuibărit

 

Ne-am cuibărit cu toţii-n resemnare.
Parcă de noi cu teamă ne-am ascuns,
căci încă mai sperăm şi-avem răbdare.

 

Ne-am cuibărit cu toţii-n resemnare
şi împărţim necontenit iertare
tuturor celor care ne-au străpuns.

 

Ne-am cuibărit cu toţii-n resemnare.
Nu întrebăm, nu aşteptăm răspuns.

————————————–

Anatol COVALI

București

3 octombrie, 2018

Continue reading „Anatol COVALI: Triolete”

Mariana Zorița TURDA: C-un sărut să-mi ștergi ofranda

C-un sărut să-mi ștergi ofranda

 

C-un sărut să-mi ștergi ofranda
Ce se scurge pe obraz
Și să o închini iubirii,
Pe altarul nemuririi
Când e cerul înstelat !
S-o agăți în corn de Lună,
Cu un șnur de fericire,
Cum ar fi la gâtul nostru
Diamantul de iubire !
Să o pui pe rană-n suflet
Ca un strop de mângâiere,
Să ne vindece-n uitare,
Să ne lase în vis durerea
Nopților de altădată !
Să îți ștergi cu ruga sfântă,
Chipul meu iubit cândva,
Din privire și din suflet
Nu mai sunt în viața ta !
C-un sărut să-mi ștergi ofranda
Ce îmi curge pe obraz,
Este girul ce odată,
Din iubire s-a format !
Este lacrima din unda,
Valului ajuns la țărm,
Pe o plajă-ndepărtată…
Pe pustiul din deșert !

——————————-

Mariana Zorița TURDA

2 octombrie, 2018

Marin BEȘCUCĂ: Perla

PERLA

 

… iată din ce mi-am făcut arhimedicul
și ce idee …
mi-am pornit periplul
scufundându-mă-n Mariane,
să știu ce durere scoica …
apele nu mi-au primit sforțările
cu fruntea limpede,
le vedeam creierii cum se-mburzuluiau
dar n-am dat înapoi !
m-am scufundat prin intemperii,
am oprit zloata ce-mi descăleca-n pleoapă,
dintr-un fâlfâi de geană,
mi-am descoperit dimensiunile
și-am tras tridentul direct în vârf de peniță,
făcându-mi-o gânditoare !
i-am văzut trestia edulcorând seninul
dar mi-am înghițit orice logos,
știam că nu sunt bun de agapă,
dar mă-ncăpățânam să simt ordin de sus,
desigur cerul îmi dase-n tremur
un simțământ aparte,
știam cum să umblu cu un cristal !
am lăsat inima să se armonizeze cu sufletul,
apoi degetele au priceput umbletul de la sine
și m-am aplecat deasupra logos și agape
dându-mă-n frânturi-frânturi de eu …
m-am zăgăzuit de atâtea ori,
dar din depeșa mea timpul n-a oprit nimic
și vin acum – buluc pornirile din mine !
doar un gând curat s-aștern în prag,
dacă mi-ai deschide !?
penița mi te-a-nvățat pe nume
și adâncește,-n scrijelitu-i, trăindul meu,
aduc acum-acum Cununa, tu lasă-mă din ea
pe perlă să pun frunza de laur …
vezi că mi-am și-un respir dinspre Mărțișor !

cu prietenie, dar în sfială,
dinspre Dumbrava Roșie,

Marin BEȘCUCĂ

2 octombrie, 2018

*

Nota mea:

Cum să nu te bucure darul din cuvânt? Scrijelit pe petec de cer, în adâncimea mărilor și-n înaltul cerului…Și toate parcă au un nume…prietenie…aș putea spune chiar iubire…

Mulțumesc, prieteni speciali, ce mi-ați împodobit fruntea pentru o zi cu lauri…Doar respirația mea tăcută a sorbit lacrimile ce mi-au pictat obrazul în culori de neuitare…

Cu prețuire,

Mariana Gurza