Izvorul Mariei sau Fântâna Mariei
Locul acesta, după tradiţie se află în Centrul oraşului Nazaret. Aici venea Maria să scoată apă din izvor. Potrivit tradiției ortodoxe locale, Fecioara Maria a primit vestea că va naște pe Mântuitorul, de la Sfântul Arhanghel Gavriil, în momentul în care aceasta se afla la fântâna din apropierea casei unde locuia, spre a scoate apa.
Deoarece e considerat un loc sfânt pentru creştinătate, peste izvor s-a construit o biserică a cruciaţilor. Spre biserică s-a putut trece doar printr-o peşteră.
În 1263 biserica a fost invadată şi apoi distrusă de mameluci. A fost reconstruită în 1750 şi din nou se putea ajunge trecând pe lângă izvor.
La sfârşitul sec.XIX a fost construită o baie publică şi un han în apropierea izvorului. Locaşul s-a reconstruit în 1967 .
După tradiţia creştină Izvorul reprezintă unul din cele mai importante locuri. În cartea lui Iacov se pomeneşte pentru prima dată de Izvorul Mariei.
Satul Kana
Satul Kana (Kfar Kana) se află în Galileea de jos, la numai 7 km de Nazaret. Plecând de la Nazaret înspre Kana se străbate Valea ,,Merj Sembil” adică ,,câmpul spicelor”. Se află pe drumul care leagă între ele localităţile Seforis şi Tiberias. Arheologii au descoperit – pe acest loc – a existat o localitate încă de pe vremea ocupaţiei persane şi bizantine. Deoarece localitatea nu are nici o sursă de apă, localnicii au fost nevoiţi să o aducă din depărtări, de la baza dealului şi s-o păstreze în vase de piatră.
Săpăturile au scos la iveală o localitate din secolul I. Unii susțin aceasta ar fi autentica localitate Kana care este la 1 km de Kana din zilele noastre. Se presupune că prima biserică a fost construită în sec. IV de către mama lui Constantin cel Mare.
Se povesteşte că paşii lui Iisus au sfinţit această cale în drumul pe care la făcut spre ,,Nunta de la Kana”. Este un sat cu o majoritate de arabi ortodocși. După tradiţie aici a avut loc ,,nunta vinului”.
Creştinătatea, din cele mai vechi timpuri a cinstit localitatea unde s-a săvârşit minunea, – transformarea apei în vin, în scopul cinstirii nuntei nevoiaşilor. Iată ce stă scris: ,,… Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Și a fost chemat și Iisus și ucenicii Săi la nuntă.”
Mama i-a spus: Fiule nu mai am vin.
Răspunsul a fost: Ce mă priveşte pe mine şi pe tine, femeie. Încă n-a venit ceasul Meu.
Iar mama a spus celor ce slujeau: faceţi ce vă spune.
Şi erau acolo şase vase de piatră. Iar Iisus le-a spus: umpleţi vasele cu apă.
Şi le-a mai spus: Scoateţi acum şi-i aduceţi mirelui.
Şi când mirele a gustat, a simţit că e vin. El nu ştia de unde este. A chemat pe mire şi i-a zis: orice om pune întâi vinul cel bun şi, când sunt ameţiţi, pune vinul cel slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.
Această primă minune a săvârşit Iisus la Nunta de la Kana din Galileii. Kana are ca patron pe Sfântul Simon Zilotul, care nu este altul decât mirele din legendă, un om simplu şi nu prea înstărit. Acesta a devenit ucenicul lui Iisus, în cursul vieţii.
Biserica este închinată Sfântului Mucenic Gheorghe, fiind îngrijită de creştinii ortodocșii greci. În biserică sunt păstrate două coloane vechi, datând din sec. XIII-lea, cât şi două vase de piatră, pentru păstrarea apei.
În localitate mai sunt încă două biserici: una franciscană şi alta pe care franciscanii au îngrădit-o în 1883.
În biserica greco-catolică se păstrează două vase mari de piatră despre care se povesteşte că ar fi chiar cele în care s-a efectuat minunea. Experţii au stabilit că sunt vase baptiste antice.
Ultimele descoperiri arheologice au scos la iveală un atrium cu portic, datând din sec.V-lea.
Kfar Nahum
Un mic sat de pescari ,,Kfar Nahum” are o deosebită importanţă pentru ortodocși. Se află pe malul Kineretului. În limba arabă se numeşte Tel Nahum. Aici s-au petrecut evenimente pe care creştinătatea le apreciază în mod deosebit.
Kfar Nahum este considerat ca un diamant între locurile sfinte din istoria Ţării Sfinte. Acest loc trebuie păstrat cu deosebită grijă pentru a putea descoperii secretul care-l ascunde.
Se cunoaşte, din sec.XI şi până în sec.XIX a fost părăsit. Cercetări arheologice au fost întreprinse de franciscani. Cu acest prilej s-au descoperit numeroase oale, monede şi mozaicuri cât şi urme de clădiri. De asemenea a fost descoperită o sinagogă din sec.V-lea, clădită pe rămăşiţele unei alte sinagogi din perioada antică. Aici şi-a însuşit învăţătura sfântă Iisus. Cea mai importantă descoperire pentru creştinătate au fost urmele trimisului Saul din Kfar Nahum, atunci când a fost reclădită biserica în perioada bizantină.
Kfat Nahum este considerat a avea o excelentă importanţă pentru creştinătate atât pentru frumuseţea lui cât şi din punct de vedere spiritual.
Casa Sf. Petru se află în partea de sud a sinagogi. Ea a fost clădită în epoca elenistică (sec.I î.e.n). În podeaua antică s-au găsit peste o sută de adrese în diferite limbi. Numele ,,Iisus ”se află de numărate ori. El e denumit: ,,Trimisul”, ,,Domnul”;,,Eliberatorul”.
Tot aici au fost găsite cruci şi diverse simboluri ale creştinilor.
În sec.V au intervenit schimbări iar pe acest loc a fost ridicată o biserică în formă de octogen. Biserica e pomenită în repetate pasaje a Testamentului Nou.
Aici au locuit şi cei unsprezece trimişi. Atât în perioada romană cât şi cea bizantină satul a fost populat de evrei şi creştini.
Săpăturile arheologice au fost reluate în sec.XX de către o echipă britanică. Din 1821 s-au îngrijit de săpături franciscanii. Din 1969 o nouă echipă de arheologi au reluat săpăturile.
Stela Maris
Expresia ,,Steaua mării” în tradiţia creştină catolică formeză unul din aspectele fecioarei sfiinte. În acest context există o legătură specială între mare şi apărarea ei de pescari, marinari. Biserici, mânăstiri şi locuri speciale amenajate pentru desfăşurarea ceremoniilor catolice se află lângă mare în onoarea ,,sfintei fecioare”.
Astfel de locuri denumite ,,Steaua mării”se găsesc în diverse ţări, de obicei pe malurile mărilor sau pe locuri ridicate (munţi, dealuri) pe partea care dă spre mare.
Unii pretind că numele ar fi ,,Stelele Mariei” sau ,,Picătura Mariei” căci după tradiţia creştină Maria şi Iisus au trecut prin acest loc.
Numele a fost stabilit de abia în se.XX de către consulul Spaniei în timpul construirii ,,felinarului de pe mare”. După tradiţia creştină, numele a fost adoptat de carmeliţi.
Mânăstirea Stela Maris
Ordinul Carmelit a luat fiinţă pe muntele Carmel în perioada cruciaţilor ,de către călugării care au trăit în peşteri după tradiţia proorocului Eliahu.
Ordinul Carmeliţilor a luat avânt şi s-a răspândit prin toată europa. După căderea oraşului Aco-cruciat în anul 1769, oraşul a primit protecţia Franţei peste regiunea respectivă şi a călugărilor. ; de atunci împrejurimea este denumită,,Carmelul francez”. În 1826 părintele Cassini, membru al mânăstiri şi arhitect, a început refacerea mânăstirii. Biserica s-a deschis în 1836, iar restul clădirii a fost dat în primire în 1853. În 1839, Papa Grigore al XVI –lea a acordat biserici titlul de onoare
,,Bazilica –minoritară”,deoarece biserica e considerată ,,biserica-mamă”al Ordinului Carmeliţilor.
Spre Stela Maris
Există unicul drum de la Haifa care se află la marginea Mării Mediterane în apropiere de muntele Carmel. Călugării au cunoscut drumul acesta încă din sec.XIX şi au înălţat porţi de ambele părţi, cerând plată pentru trecere. Apoi au înălţat un zid ca să-şi întărească poziţia în Centrul Carmelului. Urme ale zidului se pot observa până în zilele noastre, căci trec peste ,,Peştera Eliahu”. În apropiere este o cărare care conduce spre munte.
În faţa mânăstirii a fost ridicat un monument în onoarea militarilor francezi din timpul lui Napoleon. Aceştea au fost omorâţi de armatele turceşti. În 1876 în faţa monumentului s-a înălţat o cruce de fier.
Clădirea bisericii e din pietre cioplite care sunt acoperite cu decoraţii geometrice. Faţada este îndreptată spre Ierusalim. Plafonul stă sprijinit pe trei rânduri de stâlpi care înconjură clădirea.
Pe pragul superior este o sculptură în formă de Leu. Şi pe celelalte praguri sunt urme de sculpturi în formă de animale, în special figuri de lei. Deasemenea s-au găsit două adrese una în limba aramică şi cealaltă în limba greacă. S-a mai descoperit biserici din sec.V sau VI e.n.a căror podea a fost ornată, în centrul ei, cu figuri de păuni. Apoi se mai află urme ale Casei ,,Trimisului Petru”.
În partea dreaptă a acestei biserici, se află o altă biserică greacă care e deosebit de frumoasă. Apoi se află Sinagoga antică care atrage şi pelerinii creştini. Aici Iisus a ales pe cei cinci trimişi ai săi: Petrus, Andreus, Iacov , Iohanan şi pe Matei.
De aici Iisus a plecat spre alte locuri unde a făcut minuni. Deoarece acest loc are o deosebită importanţă în Noul Testament, au început în sec. XIX să se facă o seamă de cercetări.
În 1838 a sosit aici cercetătorul Robinsohn care a cercetat rămăşiţele Sinagogii care este amintită şi în Noul Testament. Iisus a ajuns aici de la Nazaret. Aici au fost găsite urmele romanilor; în drumul lor spre Damasc unde plecau negustorii. Se cunoaşte că familiile lui Petru şi Andrei au fost pescari. Simion a fost un bărbat bătăuş, ameninţând pe cei care vroiau să-l bată pe Iisus. Porecla lui Simon este Petrus (om puternic, voinic). A fost găsit un candelabru cu şapte braţe pe care erau înscrise zilele săptămâni.
———————-
Paul LEIBOVICI
Rehovat, Israel
3 octombrie, 2018
De multe ori m-am întrebat și eu de unde vine imboldul acesta inexplicabil și am căzut de acord cu mine însumi că nu am nicio explicație plauzibilă, aliniindu-mă celor care, în lipsa unui răspuns general valabil, s-au limitat la o simplă ridicare din umeri. Întrebarea este la fel de veche ca și momentul apariției scrisului, toată lumea interesată fiind de acord că ne aflăm în fața unui lucru peste puterea de înțelegere a minții omenești, așa cum sunt o sumedenie de lucruri în viața noastră, pe care le trăim, dar nu le înțelegem.
