TRIOLETE
La limită
La limită trăiesc cu disperare.
La limita grotescului absurd,
la limită de orişice răbdare.
La limită trăiesc cu disperare.
La limită e foamea-ngrozitoare,
la limită e murmurul meu surd.
La limită trăiesc cu disperare,
la limită-n revoltă-ncerc să zburd!
Ziua de azi
Ziua de azi este un ieri la fel,
tot tristă, fără rost şi mohorâtă,
fără speranţe fără niciun ţel.
Ziua de azi este un ieri la fel,
în care doar regretele au zel,
iar perspectiva-i sumbră şi urâtă.
Ziua de azi este un ieri la fel,
mereu speriată şi nehotărâtă.
Bătrânii plâng
Bătrânii- îsi plâng în pumni durerea tristă
şi singuri şi atât de neiubiţi
se-ntreabă de ce oare mai există.
Bătrânii- îsi plâng în pumni durerea tristă
când îşi trec toată viaţa în revistă
şi îşi văd anii trişti şi oropsiţi .
Bătrânii- îsi plâng în pumni durerea tristă
şi mor încet. pe rând, nefericiţi.
De-atâta timp
De-atâta timp domneşte-aici năpasta
ce ne-a îngenuncheat pe rând pe toţi
şi a făcut infern din ţara asta.
De-atâta timp domneşte-aici năpasta
ce-a fost brutal impusă de nefasta
domnie-a celor cruzi şi-a celor hoţi
De-atâta timp domneşte-aici năpasta
ce-o să-i lovească şi pe strănepoţi.
În jurul nostru
În jurul nostru totul este strâmb.
puterea ce-i stăpână absolută
ne ţine strâns uniţi ca-ntr-un carâmb.
În jurul nostru totul este strâmb
şi sufletele parcă sunt de plumb
şi viaţa pare că e surdomută.
În jurul nostru totul este strâmb,
dar mai presus de toate e derută.
Ne-am cuibărit
Ne-am cuibărit cu toţii-n resemnare.
Parcă de noi cu teamă ne-am ascuns,
căci încă mai sperăm şi-avem răbdare.
Ne-am cuibărit cu toţii-n resemnare
şi împărţim necontenit iertare
tuturor celor care ne-au străpuns.
Ne-am cuibărit cu toţii-n resemnare.
Nu întrebăm, nu aşteptăm răspuns.
————————————–
Anatol COVALI
București
3 octombrie, 2018