Ligya DIACONESCU: Încep înscrierile pentru Antologia „Scriitori români la început de mileniu lll ” – STARPRESS 2019”

 

REVISTA ROMÂNO-CANADO-AMERICANĂ “STARPRESS” DEMAREAZĂ ÎNSCRIERILE  PENTRU REALIZAREA  în limba română – A ANTOLOGIEI SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME „SCRIITORI ROMÂNI  LA ÎNCEPUT DE MILENIU lll – STARPRESS 2019”– ANTOLOGIE de POEZIE şi  PROZĂ , tema la alegere!

 

Înscrierile se fac în limita locurilor disponibile.

Lansare se va face în România și diaspora.

Prioritate în paginile ANTOLOGIEI „SCRIITORI ROMÂNI  LA ÎNCEPUT DE MILENIU lll ” – STARPRESS 2019”– STARPRESS 2018” vor avea câştigătorii Concursurilor Internaţionale de Poezie şi Proză Pentru Românii din Întreagă Lume “STARPRESS”, colaboratorii revistei, cei care au fost publicaţi de Revista internaţională STARPRESS  şi  în propriile ANTOLOGII – CARE VOR PARTICIPA FĂRĂ SELECŢIE dar şi cei care sunt recomandaţi şi scriitorii care doresc să fie publicaţi. Nu excludem pe cei talentaţi – care nu au apărut în paginile noastre.

Ne rezervăm însă dreptul de a nu publica scriitori controversaţi, de a nu publică lipsa talentului şi pe cei care trimit intenţia lor prea târziu, după selectarea scriitorilor şi primirea creaţiilor literare.

Condiţii de participare:

1 – Se primesc doar materiale culese pe calculator, cu diacritice, corp litera 12, format word doc., cu diacritice, pentru POEZIE sau/şi PROZĂ – CORECTATE .

2 – Materialele nu vor depăşi 3 (trei) pagini format A4. Acestea vor fi trimise după înscriere ( şi după realizarea selecţiei / unde este cazul) începând cu dată de  25 noiembrie 2019, pană la data de  15 februarie 2019).

CONTRIBUŢIA FIECARUI SCRIITOR este de 130 lei

    Ultima zi a primirii materialelor şi contribuţiilor este  de 15 februarie 2019). Fiecare scriitor va primi cate doua exemplare

RUGAM SA SE FACA CORE CTURA INAINTE DE TRIMITEREA MATERIALELOR.

TEMA ESTE LA  ALEGERE!

3 – Aşteptăm înscrierile pe email:

ligya33@gmail.com

sau la telefon: + 40 0723 371626 ; 0752-787694

4- CREAŢIILE VOR FI ÎNSOŢITE de: – o fotografie în format jpg.  un scurt CV si creaţiile literare.

5 – ANTOLOGIA „SCRIITORI ROMÂNI  LA ÎNCEPUT DE MILENIU lll ” – STARPRESS 2019” va fi lansată şi mediatizată la evenimentele de carte din ţară şi la cele din străinătate pe saituri culturale din ţară şi din diaspora, în diverse publicaţii din ţară şi din străinătate şi la întâlniri culturale, cenacluri, tabere de creaţie, biblioteci, biserici, comunităţi româneşti din întreaga lume, ambasade, consulate etc. ,întalniri la care vor participa scriitori , editori, reviste culturale, cititori, personalităţi culturale din ţară şi diaspora (USA, Canada, Germania, Anglia, Australia, Germania, Israel  etc.)

Avem alături de noi, pentru mediatizare, peste 86 de ziare şi reviste, posturi de radio şi TV. din diaspora şi România – cu care ne aflăm în parteneriat media.

—————————–

Ligya DIACONESCU

ligya33@gmail.com

sau la telefon: + 40 0723 371626 ; 0752-787694

Silvia URLIH: Citește-mi sufletul

CITEȘTE-MI SUFLETUL

 

Iubite,
citește-mi gândul
în nopțile cu stele,
citește-mi sufletul,
citește-n el ca-n carte,
ghicește-mă,
citește-mă
în flori de albăstrele,
citește-mi sufletul,
chiar dacă cerul
ne desparte.

Iubite,
îmi cântă gândul tău
în strofe
prea rimate,
parcă ne-am ști de ani,
parcă ne-am mai văzut,
parcă ne-am adunat
din vremi de univers uitate,
parcă ne-am mai iubit
în timpul
neștiut.

Iubite,
citește-mi sufletul,
căci el
nu știe-a minte,
sufletul este pur,
e înger fără pată,
te caut de milenii,
mă cauți prin morminte,
nu mă mai căuta,
s-aici,
sunt eu cea căutată.

—————————

Silvia URLIH

22 noiembrie, 2018

Anatol COVALI: Eu voi fi departe

Eu voi fi departe

 

Eu voi fi departe.
Voi veţi sta cu teamă
lângă cea ce cheamă
pe toţi — trista moarte,

care se împarte
şi celor ce-o cheamă
şi celor ce-aclamă
clipele deşarte.

Toţi plecăm din lume.
Nimeni nu rămâne.
Moşii ne sunt grâne
sau mustoase hume,

părinţii sunt brume,
străbunii-n fântâne
sunt firave vâne
ce nu mai au nume.

Viaţa-n iureş zboară.
Repede se stinge
şi-ntr-o clipă ninge
peste primăvară.

Moartea cu-a ei gheară
zgârâie şi-nvinge
când pe rând ne-atinge
şi ne dă afară.

Am să strig degeaba.
Nimeni n-o să-audă.
Destrămarea crudă
îşi va ţese graba.

Sfârşindu-vă treaba,
veţi privi cu ciudă
cum a voastră trudă
e dusă cu roaba!…

————————————–

Anatol COVALI

București

22 noiembrie, 2018

Vasile IONAC: Schiță pentru ultima filă

Schiță pentru ultima filă

 

Mă bate-n creștet toamna. În suflet îmi e iarnă
Și streașinile ude sub ceruri stau chircite.
Din când în când, iubirea de tine mă întreabă
Răstălmăcind tăcerea pe drumuri obosite.

De frig, s-aplec copacii spre gardurile ude.
Pădure-aduce lemne spre vetrele stătute
(Ar mai păzi-o cucul, dar glasu-i nu s-aude);
Iarna și-așează mantia pe crestele de munte.

Nimic ca altădată pe sub decorul vremii.
Singurătatea, doamnă, mă-ncheie la dulamă.
De sărbători, sunt sigur, la mine nu vin renii;
Chiar amintirea, veche, nu mă mai bagă-n seamă.

Nu vreau să știu descânturi, să gust a vieții zeamă
La masa neputinței și-a rătăcirii pure.
Mai mult mi-e dor de tine, decât îmi este teamă
Că va veni târziul de-aicea să mă fure.

Îți scriu pe miez de gânduri cu pana ne-mplinirii,
Scrisoare ce n-ajunge nici până-n ulicioră.
Se spune că există o lege veche-a firii…
Chiar, ceea ce te-nalță, la urmă te omoară?

–––––––––

Vasile IONAC

22 noiembrie, 2018

 

Pictură – ,,După ploaie” de Ștefan Luchian

Nina TĂRCHILĂ: Toamnă fără tine

Toamnă fără tine

 

de n-ar curge toamna lunecând în sânge
şi strivind cărarea ierbii către vară,
de n-ar cădea ceaţa pe copacii vineţi
mistuind cu doruri fiecare seară,
de n-aş duce-n coamă frunze risipite
şi în ochi n-ar râde rădăcini de ploi,
dacă mi-aş ascunde printre anotimpuri
freamătul în care-am respirat noi doi,
zilele în care desenam duminici,
nopţile din care stelele-au plecat,
sau dacă fântâna şi-ar păstra mirajul
clipelor de vară ce ne-au îmbătat,
poate că ţi-aş scrie despre câte-n stele,
despre timpul care-mi curge peste gând –
de n-ar cădea toamna asta fără tine
crudă ca un şarpe singur şi flămând …

——————————

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

22 noiembrie, 2018

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU: Poesis

UNA-I JUDECATA…

 

În viață, să judec pe-alții nu voi, dar nici să fiu judecat,
Numai eu-mi cunosc și nimeni altul prezentul și trecutul…
Cine sunt eu, critică să fac și ce rol în lume-am de jucat ?
De la cine primit-am cântar și sabie, să am de sfârtecat,
Spunând ce-i strâmb și drept, de parcă-s Sfânt Născutul,
Când doar primit-am viața cu-mprumutul ?

Ce teorii aș putea spune, lecții dând cu vorba cepeleagă,
C-așa e bine sau altfel, când mintea nu știu de-i grăunte ?
Când daru-anume mi s-a dat, să fac lumea să-nțeleagă ?
Dar nici ea nu poate ști, din toatele ce am trăit s-aleagă,
Cântărind a mele fapte, de-or fi mari sau mai mărunte,
Nici gândurile-mi sub pletele cărunte…

Cum altul să mă judece, când nu-mi cunoaște din trăiri ?
Ce gândesc doar eu cunosc, eu știu doar ce port în mine…
Eu știu de-s puternică, slăbită de-amăgiri și de mâhniri,
De-s dură ca bazalt, moale, credulă, păcălită-n născociri,
Dacă ce-am trecut prin viață, răsplat-a fost la rău și bine,
De-avui drumul lin sau rătăcit-am prin ruine…

Doar eu am dreptul să mă judec, ce trec prin înfruntări,
Neștiind de intrat-au pașii-n încâlcitul labirint sau au ieșit…
Numai eu știu, cum și cât gândesc, cătând prin cugetări,
Scormonind răspunsuri la-ntrebări, decizii printre ezitări,
De-s teafără după-ncercări, de trupul mi-i rănit și copleșit,
De-am învins, de-am iertat sau… de-am greșit…

 

GURI LACOME…

 

Cineva m-a întrebat odată…
Cam cum îmi pare mie lumea asta ?
Unde-i inocenţa, romantismul de-altădată ?
Parcă de Zmei înverşunaţi fiind prădată,
Lăsând în urmă ruine, cenuşa şi năpasta…

I-am zis… că-mi pare o flamandă gură,
Lacomă, vroind să-nfulece de toate…
Să digere, să soarbă pan’ la picătură,
Să scuipe ce-i rămâne prin dantură
Şi iar să-nghită tot ce calea-i scoate !

Văd cum Îndoiala ronţăie din Credinţă,
Pierzându-ne din faţă drumul drept…
Întrebându-ne-apoi, cum e cu putinţă,
În păcate să cădem ades, fără voinţă,
Uitând ce-odată învăţasem, înţelept ?

Văd cum Lăcomia suge sufletul încet,
Lăsându-ne pe dinăuntru sterpi şi goi…
Cu gândul numai la câştig şi la buget,
Uităm că noima vieţii nu-i un secret,
Deschişi doar ne fie ochii, amândoi !

Văd cum Interesul înfulecă din Bunătate,
Uită de Frăţie, Prietenie şi Iubire…
Vinovăţia înghite şi sensul de Dreptate,
Dar ne-ntrebăm, de ce-i Singurătate
În lume, de ce-i atâta învrăjbire ?

Dar… chiar şi Iubirea înfulecă din inimă,
Durerea soarbe şi puţina bucurie…
Nu bem nectar, ades şuvoi de lacrimă,
Prefăcându-ne în posesor şi victimă,
Jucării… păpuşi cu terminată baterie…

Şi Bătrâneţea muşc-avid din Tinereţe,
Uitarea ne pradă trecutul şi prezentul…
Ne fură amintiri, trăiri şi visele răzleţe,
În loc lăsând coşmarurile hrăpăreţe,
Pierzând şi sentiment şi conştientul…

Şi Timpul ne soarbe lacom viitorul…
Captivi, pe-a pânzei de păianjen, soarte…
Scurtându-ne din aripi, ne interzice zborul,
Moartea-nfulecă Viaţa dată de Mântuitorul,
Dar… şi Eternitatea înfulecă pe Moarte…
Are gratii Gândul mai departe ?

—————————–

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU

Atena, Grecia

22 noiembrie, 2018

Continue reading „Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU: Poesis”

Gheorghe PÂRLEA: În așteptare (Rondel)

ÎN AȘTEPTARE (Rondel)

 

Cu brațele-adăstând să îl cuprindă
În dulcea ei îmbrățișare,
Așteaptă tainic, cu răbdare,
Dar el nehotărârile-și perindă.

Trec luni, trec ani de așteptare,
Ea încă-l cheamă blând, neșovăindă,
Cu brațele-adăstând să îl cuprindă
În dulcea ei îmbrățișare.

Într-un târziu, pe calea-i șerpuindă –
Răspuns la lunga ei chemare –,
Un chip i se-ntrupează din oglindă,
În timp ce ea din vis tresare,
Cu brațele-adăstând să îl cuprindă.

———————————

Gheorghe PÂRLEA

22 noiembrie, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Neconvențional…

Neconvențional…

 

Îmi umblă mintea sub căciulă
Și nu mai am doi neuroni,
Îmi bat în cap ca o pendulă…
Ca platoșa de teutoni!

M-apuc de alte ocupații
La vârsta-n care nu visez,
Și nu m-aș prinde-n altercații…
Că vreau să mă pensionez!

Când bani aveam lipseau colacii
Nu de salvare, ci de-ospăț,
Acum nu-mi mai ajung copacii…
Să mă mai sprijin cu un băț!

Trecut-au anii ca și trenul
Cu două clase la ,,fefeu”” ,
Și mi-a rămas acum catrenul….
Să îl descânt în felul meu!

Povești de viață ferecate
În lumea basmelor burlești
Sub cer uitate, amânate…
De ziua-n care te ferești!

Și vrei să lași la ușă popii
Mărturisirile, pe toate,
Dar te pârăsc îndată ,,cioclii””…
Și nu o fac pe jumătate!

Și într-un tren cu două clase
Te urci pe locul tău banal,
Iar ,, nașul” nu vrea rest să-ți lase…
Că n-ai plătit ,, convențional”!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

21 noiembrie, 2018

Carmena BAINTAN: Pietre… de… palat

P I E T R E … D E… P A L A T

 

Mi-am scăldat inima pe malul cu sălcii
Dar de pudoare nu m-am dezbrăcat,
M-am dezbrăcat de pietrele din suflet
Le-am aşezat pe mal, sub formă de palat.

Din stuful des mi-am făurit un fluier,
Şi am cântat din nefiinţa lui,
Din vechile păduri şi câmpul plin de stuhuri
Prin ceaţă se vedea un ochi al nu ştiu cui.

Era o seară de tristă-nsingurare,
Pe rătăcite drumuri a vechilor câmpii
Pe buza de lumină se aşterneau doar neguri
Şi tropote de viaţă şi plâns de bidivii.

Era un călăreţ venit din altă lume,
Buimac la suflet şi cu chip rebel
Cu ochii în orbite şi chinuit de viaţă
Scăpase de curând din turnul lui Babel.

Mă chinuia acum năprasnică dorinţă
Să îl trezesc la viaţă în sfârşit
Dar mi-era teamă că nu-i de trebuinţă
Că orbii nu au gloanţe, trăiesc prin pipăit.

O frică mă cuprinde de glasu-i mortuar
Putea să fie domn sau poate un tâlhar,
Dar i-am întins o mână spre ochiul sănătos,
Cu degete de sânge mă prinse bucuros.

Era ascunsă-n el zadarnică dorinţă
Scotea din suflet un urlet înfundat
L-am aşezat cu grijă pe dalele de piatră
Şi fluierul şi el s-au stins lângă palat.

——————————-

Carmena BAINTAN

Baia Mare

21 noiembrie, 2018