Anatol COVALI: Eu voi fi departe

Eu voi fi departe

 

Eu voi fi departe.
Voi veţi sta cu teamă
lângă cea ce cheamă
pe toţi — trista moarte,

care se împarte
şi celor ce-o cheamă
şi celor ce-aclamă
clipele deşarte.

Toţi plecăm din lume.
Nimeni nu rămâne.
Moşii ne sunt grâne
sau mustoase hume,

părinţii sunt brume,
străbunii-n fântâne
sunt firave vâne
ce nu mai au nume.

Viaţa-n iureş zboară.
Repede se stinge
şi-ntr-o clipă ninge
peste primăvară.

Moartea cu-a ei gheară
zgârâie şi-nvinge
când pe rând ne-atinge
şi ne dă afară.

Am să strig degeaba.
Nimeni n-o să-audă.
Destrămarea crudă
îşi va ţese graba.

Sfârşindu-vă treaba,
veţi privi cu ciudă
cum a voastră trudă
e dusă cu roaba!…

————————————–

Anatol COVALI

București

22 noiembrie, 2018

Lasă un răspuns