Violeta SECOȘAN CADAR: Versuri

Nașterea pruncului sfânt!

 

În frunzişul vremii …nopților pustii
Frunțile de gheață..cerul..stins şi gri..
Noaptea se răstoarnă ,din crepuscul fin
În pădurea vremii …clopot mut bătând!

Se ivesc în noapte peste buza toamnei
Peste vârful palid ..arborilor goi
Mii de stele calme
Marmură de nea!
Zână de alabastru..
Iarna albă…grea!
Şi zăpada umple noaptea de fantasme
Ninge cu petale ninge cu-ntrebări
Parcă drept din ceruri vine spuma albă a unei mări!
Apă pură…apă albă
Apă pură iarna vine..flori de nea are în plete.
Flori de nea floare de crin…
Adevăr şi amăgire….
Crud miros de ger şi ghiață
Cu un vis de gând
Hai-hui!
Care nu cunoaște margini….
M-aș zidi-n cetatea lui!
Unde basmul e stăpân!
Rămas bun stăpână noapte!

Iată…zorii se ivesc!Se naşte pruncul ceresc!
„Hristos se naște.!
Domnul coboară!”
Hristos se naște!
Îngerii veghează!
„Mari minuni se întâmplară”!
Pe pământ se naşte
Un prunc mic şi blând!
Domnul bun şi sfânt…

 

Cântecul zorilor!

                                                          Bocet I

 

Frate Soare…soră Lună nu petreceți împreună!
Mumă noapte…mumă moarte…ce le cuprinde pe toate!
Răsări Soare frățioare. Răsări Soare călător!
Pe pământ rătăcitor!
Călător în două lumi!
Dintr-o țară -n altă țară!
Dintr-o lume în altă lume!
Răsări, Soare !NU APUNE!
Tu mă ei cu tine-n lume!

Mesager din viu în moarte…Trece-mă-n lumina nopții!
Trece-mă-n lumina morții!

Prin portalul nemuririi unde sufletul rămâne!
Suflet…sufletul meu…cine te ține de mână?
Zorile când se revarsă…noi pășim în altă casă!
Din casa de muritor în cea de nemuritor!
Suflete…sufletul meu …Soarele e nunul tău….
Te poartă spre Dumnezeu!

 

Trecerea!

                 Bocet II

 

Mândru Soare călător…zeu luminii-ntorcător!
Nu mă plânge !Nu striga!. Eu mă duc în țara mea!
În țara veşniciilor pe verdele câmpiilor!
Tara nemuririlor cea a fericirilor!
Dintr-o lume -naltă lume !
Unde lumina nu se stinge!
Unde Soarele nu apune!
Călător cu Soarele însoțitor!
Când astrul te va vedea cu el te va chema!
Că Soarele îi călător…dar şi întorcător!
Suflete…sufletul meu călăuză ți-e Soarele!
El te cheamă !Te veghează!
Zorile te îmbunează!
Zori de zi când se revarsă.. bate ziua la fereastră!

Cocoşii negrii cântară!Eu plecam in altă tară!
Nunta mea se face-n zori…
Pe lumina munților!
Când păsările ciripesc.!

Lună soră călătoare..!.
Soare …frate călător..!
Nunii mei codrii bătrâni
Mă cunună-n alte lumi!

Continue reading „Violeta SECOȘAN CADAR: Versuri”

Corneliu NEAGU: O frunză de anul trecut

O FRUNZĂ DE ANUL TRECUT

 

Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,
o frunză pierdută de anul trecut,
aduce pe dungă un gând renăscut
din taine rescrise în sfânt jurământ.
Ascult jurământul privind în decor
la toamna venită deodată la geam
cu dorul pe care demult îl credeam
ascuns undeva într-un fir de fuior.

Cuvinte nespuse se-adună domol
în fraze cernute din vechi povestiri
pierdute-n fuiorul cu fibre subţiri
pe marginea spartă a unui bemol.
Bemolul plecase din șaua lui mi
zgornit de un fa ridicat pe diez
de-o fugă lăsată pe do fără miez
în gama cântată-ntre noapte şi zi.

Aud basfligornul cu glas răguşit
urcând prin fuiorul uşor destrămat
cu note traduse din vechiul păcat
comis într-o oază în prag d-asfinţit.
Păcatul ajuns pe o frunză dansând
adună-ntâmplări neuitate în zbor
le cerne pe umbre căzute-n decor
cu mii de regrete venite plângând.

———————————————–

Corneliu NEAGU

11 decembrie, 2018

Alexandru NEMOIANU: O precizare

Din Noiembrie 2018 Franța se află în Revoluție. Cauzele de moment au fost creșteri de impozite și creșteri disproporționate, nerezonabile, pe combustibil. Desigur aceste cauze imediate s-au așezat pe o nemulțumire națională care s-a acumulat de câteva decenii.

Este vorba de tot mai marea inegalitate economică, de dispariția clasei de mijloc, de valul opresiv al năvălirilor din afară, a “imigrației” sălbatice. Dar ceea ce este semnificativ este faptul că Națiunea Franceză a înțeles că principala cauza a răului este bestialul, demonicul sistem “globalist”. Oricum Franța este în flăcări. Probabil că această va fi o revoluție de lungă durata și cu mai multe faze. Sistemul ‘globalist” și-a pregătit forțe de represiune numeroase și fără milă și mai ales un sistem de legi, pe cercuri concentrice, pervers și având în vedere stricta apărare a “globalismului”, promotorilor și profitorilor săi. Probabil că vom asista la pași înapoi formali din partea autorităților, care ar putea să domolească vremelnic avântul revoluționar. Probabil că brutalitatea forțelor represive va înspăimântă și intimida într-o prima faza. Dar asta va fi doar un răgaz. Dacă forțele represive vor folosi violență, în faza următoare revoluționarii vor folosi tot violență. Aceste stări decurg una din altă. Dar un lucru este sigur: Națiunile s-au săturat de minciuna și opresiunea “globalistă”, de noul sistem marxisto-fascist și își cer înapoi drepturile și demnitatea.

Valul revoluționar și protestatar a cuprins toată Europa și el se manifestă în felurite forme.
În Spania, Catalanii și Bascii își cer autonomia, în Marea Britanie, Scoțienii și Irlandezii își cer libertatea, tot în Marea Britanie întreaga populație cere ieșirea din robia “globalistă” care pentru ei, specific, înseamnă ieșirea din Europa Unită. În Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croația guvernele nu mai acceptă dictatele venite de la “globaliștii” din Bruxelles. Minciuna “globalistă”, propaganda marxist-sorosistă-fascistă nu mai amăgește pe nimeni, ”globalismul” este pe dric.

În lume se petrece o enormă respingere a “globalismului. În fiecare loc în forme specific: în USA sub forma alegerii Președintelui Trump, în Marea Britanie prin “Brexit”, în Centrul Europei prin naționalism și în Franța prin baricade. În acest context trebuie să vedem o mare diferență care se petrece în România.

În România sentimentele anti “globalism” sunt clare și am putea zice unanime. Românii știu că lucrurile nu merg spre bine dar, sunt încă mințiți și din nefericire mai cred în cei care îi mint în privința cauzelor. Din nefericire propagandă globalist-sorosista-fascistă a amăgit și a inversat termenii.

Cei care sunt minimal împotriva “globalismului” dintre politicieni, au fost definiși, de o media coruptă și vândută până în măduva oaselor, drept “crypto-comuniști”, iar vermina mercenară Bruxelles-ului se declara “progresistă”. De fapt lucrurile sunt exact invers și acest lucru s-a văzut la 10 August, 2018.

La 10 August, 2018 gloata “globalistă’, abominatia #rezist și masa “imbecililor utili”, a încercat o lovitură de stat și instaurarea unui guvern subordonat total “globalismului” și “comisarilor” de la Bruxelles. În acele moment cu eroism și incredibil profesionalism Jandarmeria Română a respins încercarea de lovitura de stat.

Aici trebuie văzută deosebirea. La Paris revoluționarii sunt loviți de forțe de ordine mercenare, la 10 August, 2018 Jandarmeria Română a salvat pe Români de ocupația globalistă. Românii trebuie să respingă otrava…

Nu știm ce va aduce viitorul imediat, dar este limpede că “globalismul” este în criză mortală. Împrejurarea că aceste evenimente au loc la Nașterea Domnului are o valoare simbolică. Poate că Dumnezeu și-a întors Față spre Europa.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

11 decembrie, 2018

Valeriu CÎMPEANU: Nu-i vina mea

NU-I VINA MEA

 

Nu-i vina mea că cerul s-a-norat
și n-o să mai apară nici lună și nici stele
și n-or să mai vegheze neliniștile mele…

E mult până la ziuă
când razele de soare
vor mai străpunge norii
s-ajungă pân ‘ la mine
Fă Doamne, noaptea mai scurtă
căci timpul mă grăbește
și nu mă mai ascultă…

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

11 decembrie, 2018

Gheorghe PÂRLEA: Clopotul

CLOPOTUL

 

Prin veacurile trecerii fugare,
Cu neamul meu e-n legea vieţii prins.
L-aud cum sparge liniştea în zare
Dând grai metalic bocetului stins.
*
Prin el, strămoşul meu de mult uitat,
Cu tânguiri de bronz în glas
Şi răsuflarea-i rece, şi-a strigat
Cuvântul frânt de bun-rămas.
*
Prieten bun a fost şi cu bunicul,
Căci, răsunând de dangăt valea,
Mai lesne parcă boii-i trăgeau dricul,
Mai lină parcă-i era calea.
*
Cât despre dangătul cel care
Striga plecarea tatei înspre astre,
Şi-acum aud ecou de jale
Întors din depătările albastre…
*
Îmi va sluji şi mie clopotul, la rând,
Mă va-nsoţi în neguri, spre Ceahlău,
Şi se va-napoia cu glas plăpând –
Poem topit în dangătul-ecou.

———————————

Gheorghe PÂRLEA

11 decembrie, 2018

Florentina SAVU: Poeme

STAU PE PAT DE LOTUȘI

 

Stau pe pat de lotuși, Doamne,
În mijloc de lac, la soare,
De al lor frumos mi-e foame,
Simt atâta încântare!

Jos prin lac broscuțe saltă,
Peștișori sar fericiți,
Inima începe să-mi bată,
Să vedeți magii, veniți!

Florile-mi mângâie trupul,
Frunzele mă înconjoară,
Aici loc n-are urâtul,
Lacu-acesta-i o comoară!

Prin bălți Dumnezeu a pus
Picături de fericire
Și din mâl El ne-a adus
Frumuseți și strălucire,

Nuferi, lotuși, sunt flori rare
Care suflet ne răsfață,
Voie nimenea nu are
Să le întrerupă viață,

Toți îi iubesc și-i admiră,
Eu stau mândă-n lumea lor,
Inima mi-este o liră
Și sufletul mi-e izvor!

 

FAMILIA

 

La început am fost doar noi,
Mână în mână, pas în pas
Și ne-am iubit mult amândoi,
Ne potriveam până și glas!

Eram arcușul și vioara
Ce-și scriau muzica pe vise,
În suflet purtam primăvara
Și florile ei, pe noi ninse,

Ne râdea soarele pe fețe,
Zburdam prin lume-mbrățișați,
Musteam de-atâta tinerețe ,
Un eu și-un tu amestecați

Și din acest sublim amestec,
Acum pe lume suntem trei,
Magia vieții o tot mestec
În timp ce tu, îngeri mai vrei,

Dorința ta și noul vis
Azi ne înnobilează viața
Intra-vom într-un Paradis
Din care n-o lipsi speranța,

Tabloul nostru de iubire
Va fi prin galeria vieții
Cea mai frumoasă amintire
Din anii puri ai tinereții!

———————————–

Florentina SAVU

11 decembrie, 2018

Continue reading „Florentina SAVU: Poeme”

George POTIRNICHE: Colindă-mă iubito

Colindă-mă iubito

Colindă-mă iubito,colindă-mă cu tine
În astă seară sfântă tăcerea mă înfioară,
Valuri de ninsori revarsă peste mine
Vuiește doru-ți dulce,viforul de afară.

Colindă-mă iubito în astă seară sfântă
Căci calea dintre stele este atât de lungă,
Îngerii la geam în glas cu tine cântă
Farmecul iubirii tristețea mi-o alungă.

Colindă-mă iubito, colindă cu iubire
Și tot ce-i vis să nu dispară,
Un curcubeu pe cerul inimii răsare
Colindă-mă cu leru-i-ler în astă seară.

——————————-

George POTIRNICHE

11 decembrie, 2018

Prof. Maria TOMA-DAMȘA: Ileana-Cornelia Neaga „Ca pă la noi”

Fiică a satului Crișan, ce poartă numele unuia dintre eroii neamului românesc, scriitoarea „în grai” Ileana Cornelia Neaga onorează cu un nou volum Centenarul Marii Uniri, Poezie și proză în grai Ca pă la noi, apărut la editura PIM din Iași, în 2018.

Volumul este prefațat de către profesor Monica Dușan care vorbește, apoi, documentat Despre graiuri. După ce încadrează graiurile cu cele patru dialecte ale limbii române, dumneaei se oprește asupra „graiului crișean”, evidențindu-i, preponderent particularitățile fonetice specifice (pag. 14 – 17), precum și preferințe pentru folosirea timpului perfectul simplu al verbelor (dar nu ca în Oltenia!), precum ca și perfectul compus, în componeța căruia auxiliarul „a avea” la persoana a lll-a singular devine „o” (ea o plecat), iar la „ai”/ plural „ar” devine or (ei or plecat).


Deasemenea mai surprinde și tedința de a prescurta cuvintele (mem) și pronunția cu vocala a în loc de ă (matușă).


Partea l a vocabularului dedicată poeziei (p -19-105) debutează cu poemul Vise și se încheie cu poezia Altă lume cuprinzând în capitol poezii dedicate sărbătorilor ( Gi Bobocează, La Sângeorz, La Sâmedru, La pcizărat, Patruzeci ge Sfinț’), poezia obiceiurilor (În pețit, Nănaș’, După mnireasă, Uspăț în sat, Familia la români, La jioc, poezia muncii (Cosași, Clacă la săceră, La trăier, poezia naturii ( Rupere gi nori, Doamna Toamnă sau despre Ia Românească și Ștergarul românesc.


Nu vom analiza poeziile străbătute de fiorul liric, și vom selecta imagini artistice deosebite „…luna… / „Lacrima strânge su’ pleoapă, murmurând rugile”, „Regina vară”, „S-or rupt baiere-n înalturi”, „Sî-nvolbură apa-nspumată”, „ocii mamii arși gi doruri șî gi chin”, „picură rășâna-n lacrimi”, „colindă – agale Doamna Toamnă”, „veșnicia-n curcubeie”,„Mușcată freză-n fereastră {…} româncuță”, „nor {…} cu lacrimi”, „șuieră vântu’ iernii”, „amintirile cernice”…


Partea a doua conține Dicționar de regionalisme (p. 107- 138), iar partea a treia, intitulată Ca pă la noi conține denumiri de „pene și plance”, „culori”, „porecle”, „Etape la prelucrarea cânepii…”, „Modele de țesături”, „Bineță”, „Dialoguri”, „Nume de femei și bărbați” și dealuri din sat, de jocuri, de soiuri de fructe, „bucace”, „legume”, „conserve și murături”, „mâncări”, „Rețete ca pă la noi”…
Cartea este scrisă cu nerv, autoarea stăpânind nu numai arta poetică, ci și cea a narațiunii (fragmentul din povestirea Steanu’ draculi).


Ileana-Cornelia Neaga filtrează realitatea – mai nouă sau mai veche – prin imaginația personală, folosind un limbaj simplu, dar plin de canotații, pentru a transmite cititorului focare de trăire. Semnificația cuvintelor rămâne plină de magie.


Îi dorim poetei multă inspirație în continuare, pentru a face cunoscut dulcele grai românesc.

––––––––––––-
Profesor Maria TOMA-DAMȘA, critic literar, membru U.S.R.

Dan-Obogeanu Gheorghe: Poesis…

Poesis…

 

Iarna peste lună cerne
Şoapte rupte-n depărtări,
Şi pe aură-i se-aşterne
Dorul tău din alte zări.

Cântă calmă pianina
Vechiul imn medieval,
Craiul alb din Salamina
Vine-n zborul unui cal

Bate zala cu piciorul
Timpul-l calcă nemilos,
Pe cărări işi uită dorul…
El, voinicul arătos!

Paşte calul de Ursită
Norii albi, sezuti din ploi,
Bate cerul din copită
Cu un fulger de război…

Trage Carul cu dorințe
Pan’ la Steaua ta polară,
Seamănă pe nori semințe
De pelin si tămâioară….

Şi-ţi răsar pe suflet salbe
Cu flori ninse de-mprumut,
Luna mea cu zăpezi albe
Nu-mi răspunde ca un mut…

Cântă-n seară pianina
În solfegiul iernii moi,
Eu sun Craiul …tu Mălina…
Cerul e stăpân pe noi!
…………………………….
Iarna peste lună cerne…
Dorul peste noi se-aşterne!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

11 decembrie, 2018

Simina PĂUN-MOISE: Fior cald din nor cu dor

Fior cald din nor cu dor

 

Plânge sufletul în mine,
după dorul care vine.
Urlă, țipă, se dezmiardă,
ca frumosu-n el să-şi piardă.
Urlă, țipă şi huleşte,
Că urâtu-n el, domneşte!
De eşti parte din frumos,
de unit eşti cu Hristos,
nu lăsa să fug spre moarte,
când iubirea ne desparte!
Fă-mă funie de ştreang,
fă-mă drac sau fă-mă drag,
fă-mă mâna ta din piept
dar nu mă lăsa s-aştept.
Să aștept cu-nfrigurare,
ce în lume nimeni n-are!
N-are parte de un nor,
de ce-nseamnă moartea-n dor.
N-are parte de tristeți,
morți cuprinse-n dimineți.
Morți cu soarele in ochi,
când cu verde mă deochi,.
Ia-mi vederea, ia-mi trăirea,
lasă-mi mie doar simțirea.
Să mă simt dusă în moarte,
amforă cu două toarte.
Să mă simt plimbată-n lume,
dusă spre îngropăciune.
Fă-mă vena-ți jugulară,
când tristețea-mi mă omoară.
Ia-mă viață, fă-mă moarte,
de nimeni să nu am parte.
Şi de-o fi să vii cândva,
poate lângă steau mea,
să-mi şopteşti în iarna grea,
„te-am iubit și eu, cândva”.

Ma cuprinde-un cald fior,
de pe norul plin cu dor!

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

11 decembrie, 2018