CLOPOTUL
Prin veacurile trecerii fugare,
Cu neamul meu e-n legea vieţii prins.
L-aud cum sparge liniştea în zare
Dând grai metalic bocetului stins.
*
Prin el, strămoşul meu de mult uitat,
Cu tânguiri de bronz în glas
Şi răsuflarea-i rece, şi-a strigat
Cuvântul frânt de bun-rămas.
*
Prieten bun a fost şi cu bunicul,
Căci, răsunând de dangăt valea,
Mai lesne parcă boii-i trăgeau dricul,
Mai lină parcă-i era calea.
*
Cât despre dangătul cel care
Striga plecarea tatei înspre astre,
Şi-acum aud ecou de jale
Întors din depătările albastre…
*
Îmi va sluji şi mie clopotul, la rând,
Mă va-nsoţi în neguri, spre Ceahlău,
Şi se va-napoia cu glas plăpând –
Poem topit în dangătul-ecou.
———————————
Gheorghe PÂRLEA
11 decembrie, 2018