Nașterea pruncului sfânt!
În frunzişul vremii …nopților pustii
Frunțile de gheață..cerul..stins şi gri..
Noaptea se răstoarnă ,din crepuscul fin
În pădurea vremii …clopot mut bătând!
Se ivesc în noapte peste buza toamnei
Peste vârful palid ..arborilor goi
Mii de stele calme
Marmură de nea!
Zână de alabastru..
Iarna albă…grea!
Şi zăpada umple noaptea de fantasme
Ninge cu petale ninge cu-ntrebări
Parcă drept din ceruri vine spuma albă a unei mări!
Apă pură…apă albă
Apă pură iarna vine..flori de nea are în plete.
Flori de nea floare de crin…
Adevăr şi amăgire….
Crud miros de ger şi ghiață
Cu un vis de gând
Hai-hui!
Care nu cunoaște margini….
M-aș zidi-n cetatea lui!
Unde basmul e stăpân!
Rămas bun stăpână noapte!
Iată…zorii se ivesc!Se naşte pruncul ceresc!
„Hristos se naște.!
Domnul coboară!”
Hristos se naște!
Îngerii veghează!
„Mari minuni se întâmplară”!
Pe pământ se naşte
Un prunc mic şi blând!
Domnul bun şi sfânt…
Cântecul zorilor!
Bocet I
Frate Soare…soră Lună nu petreceți împreună!
Mumă noapte…mumă moarte…ce le cuprinde pe toate!
Răsări Soare frățioare. Răsări Soare călător!
Pe pământ rătăcitor!
Călător în două lumi!
Dintr-o țară -n altă țară!
Dintr-o lume în altă lume!
Răsări, Soare !NU APUNE!
Tu mă ei cu tine-n lume!
Mesager din viu în moarte…Trece-mă-n lumina nopții!
Trece-mă-n lumina morții!
Prin portalul nemuririi unde sufletul rămâne!
Suflet…sufletul meu…cine te ține de mână?
Zorile când se revarsă…noi pășim în altă casă!
Din casa de muritor în cea de nemuritor!
Suflete…sufletul meu …Soarele e nunul tău….
Te poartă spre Dumnezeu!
Trecerea!
Bocet II
Mândru Soare călător…zeu luminii-ntorcător!
Nu mă plânge !Nu striga!. Eu mă duc în țara mea!
În țara veşniciilor pe verdele câmpiilor!
Tara nemuririlor cea a fericirilor!
Dintr-o lume -naltă lume !
Unde lumina nu se stinge!
Unde Soarele nu apune!
Călător cu Soarele însoțitor!
Când astrul te va vedea cu el te va chema!
Că Soarele îi călător…dar şi întorcător!
Suflete…sufletul meu călăuză ți-e Soarele!
El te cheamă !Te veghează!
Zorile te îmbunează!
Zori de zi când se revarsă.. bate ziua la fereastră!
Cocoşii negrii cântară!Eu plecam in altă tară!
Nunta mea se face-n zori…
Pe lumina munților!
Când păsările ciripesc.!
Lună soră călătoare..!.
Soare …frate călător..!
Nunii mei codrii bătrâni
Mă cunună-n alte lumi!
Suflet călător…
Bocet III
Zorilor …zorilor., surorilor nu pregetați a
zori…
Până sufletul se gată
De lume să se despartă !
Suflete… sufletul meu!
Ce ți-a trimis zeul Soare…călăuză-ntorcătoare !
Un murg negru împodobit cu scăriță de argint!
Pe el murgul te zoreşte! Pe el te călătoreşte!
Ca vântul ca gândul de mâncă pământul!
Suflete sufletul meu treci din…viată înspre moarte….
În țara fericirilor în a nemuririlor!!!..
Ciclu perpetuu!
Noaptea sărută ziua…care se îndepărta!
Eu sunt mama ta şi a Morții!
Prin mine ai găsit o noua Naştere!
Pecetea dintre lumi
Trecerea dinspre Naştere spre Moarte!
Reînvie ,suflete… din neguri ,tu Renaşte!
Un ciclu natural desprins din legile Naturii!
Ce-i viu din naștere grăbește către moarte.!
Cel mort ,renaște spre a se naște!
Un ciclu desprins din legile naturii….
Ciclu perpetuu!
Căutare…
Visele sunt cai sălbatici ropotind pe pământ!
Peste pulberi albastre de eter şi de lut!
Cu fantome de cer cu văzduhul trupesc
Şi-n luminile ochilor aripi imi cresc!
Norii sunt ploi despletite, fremătând pe pământ…
Nu-mi mai spune că exişti..că pluteşti ca un gând
Nu te ajung.!..Nu te văd!Doar te strig: Unde eştti?!
Şi-n luminile ochilor aripi îmi cresc!
Nu îmi spune că pleci…că te-ntorci….că pluteşti!
Nu te ating!
Nu exişti!
Nu te ştiu!
Cine eşti?!Te-am iubit.!Te-am cântat!Te-am pierduuut!
Tu mi-ai dat talisman doar un chin omenesc!.
Şi-n luminile ochilor aripi îmi cresc!
Şi râzând şi plângând…
Şi râzând şi plângând
Bat pământul pe jos
Nu mai cred că te ajung
Dar te strig: Unde eşti?!
Te visez ! Te aştept!
Te adun pe așteptări…
Şi te pierd până-n zori..
Dacă-n brațe te strâng!
Bat prin stele poteci
Şi râzând şi plângând
… Dacă vii dacă pleci…
Nu mai am niciun gând!
Violeta SECOȘAN CADAR
Timișoara
12 decembrie, 2018