Viorel Birtu PÎRĂIANU: O rază în noapte

O rază în noapte

razele s-au ascuns în amurg
mi-e teamă și fug
ce negru și frig e afară
se închid pleoape dintr-o viață
se deschid amintirile în ceață
clepsidra se scurge, nisipul e astăzi impur
umbre trec și se pierd
pe vârfuri, doar corbii mai cântă
mă acopăr cu somnul
să sting în suflet ecoul din cer
sfărâmând în palme secunde
o lacrimă curge
semne, tăceri, peste noapte
mi-e chipul năruit în pământul sihastru
căutând zborul către tâmpla vieții
sădind în noapte flori printre nori
mi-e dor să dansez printre stele
cu patimă, cu sălbăticie
peste lacrimi ce curg
să ard în atingerea Ta
să fiu o rază ce zboară în noapte
în joaca nebună de vorbe
scrise pe o piatră

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

1 ianuarie, 2019

Alla TONU: Pentru un An Nou

PENTRU UN AN NOU

Ascult pe Cronos numărând
Secundele cu mult elan,
Cum cad sonore rând pe rând
Ducând cu ele vechiul an.

Un Nou An vine din absent,
Născut din clipe ce se-unesc,
Privește dragule, atent
Cum ochii mei azi strălucesc.

În ei profund s-a înnecat
Din brad tot verdele-safir,
În taină-n inimă mi-a-ntrat,-
Mi-e bucuria musafir.

În valsul fulgilor de nea
Și a celestei simfonii,
Hai, cupele și-om ridica
Pentr-un An Nou cu armonii.

Iată, și oaspeți ne-au sosit
Doi albi hulubi la geam, divini,
Un înger blond a poposit
Și-n suflet ne-a aprins lumini.

Azi în al fulgilor tandem
Și-n iureș de sclipiri vioi,
Hai, cupele să ridicăm
Pentr-un An Nou…și pentru noi!

————————-

Alla TONU

Chișinău, Moldova

1 ianuarie, 2019

Maria CĂLINESCU: Strigătul în limbajul aştrilor

Strigătul în limbajul aştrilor

Sunt lut
în clipa tainicei regăsiri
mă reconstruiesc în ploaia de stele
retrăiesc zborul din vâltoarea viselor
zorii devorează întunericul
răsăritul ia forma vieţii

cioburi de dor tatuează zbuciumul inimii
sângerează la porţile dorinţelor
o fărâmă dintr-un nimic cu chip de ecou
se risipeşte peste umbre şi tăceri
încetineşte fuga din nesomn

cuprind cu braţele chemarea cerului
fac timpul şi spaţiul să devină reale
strig în limbajul aştrilor

în freamătul cerului desluşesc o armură
închide timpul ce urzeşte spaţiile sufletului
spre adăpostire
să nu apună prea timpuriu
într-o tăcere neterminată.

———————————

Maria CĂLINESCU

1 ianuarie, 2019

Elena VOLCINSCHI: Iubită doamnă

IUBITĂ DOAMNĂ

Iubită doamnă,
M-ai invtat la o cafea
Demult, la tine acasă…
Un fir suav de micșunea
Ți-am dat.Erai frumoasă!
Pe-o canapea de salcie pletoasă,
Stăteam cuminți; doar Tu și Eu.
Privirea își plimba voioasă
Unda de văz pe trupul tău.
Nesăbuita scaldă de dorinți
Mă risipea puțin, câte puțin…
Și îmi fierbea ispita în ființă,
Înspre chemări pe buze de satin.
……………………………………..
Mă-nvăluie dorința iar de tine,
Trezite dezmierdări mă înfior
Când întomnatele întrebări în sine,
Îmi simulează virtual un dor.
În grații te adun și-n toamnă,
Îți mulțumesc pentru cafea,
Iubită doamnă!

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(Din volumul ,,Iubită doamnă ”, 2016)

Grafica: Mihai Catruna

Anatol COVALI: Rugăciune către Sfântul Vasile cel Mare

Rugăciune către Sfântul
Vasile cel Mare

Vasile, tu cel Mare şi cel Sfânt,
părinte ce-ai luptat pentru credinţă
cu-nţelepciunea pusă în cuvânt
şi curăţia din a ta fiinţă,

Mustră şi-n mine tot ce este rău,
îndreaptă-mi sfinte orice erezie
şi cere-mi să urmez exemplul tău,
făcând din dăruire bogăţie.

Zideşte-ţi sfinte-n zbuciumaţii-mi ani
Vasiliada-ţi binefăcătoare,
în care să-i ajut pe cei sărmani,
tu dându-le-a ta binecuvântare.

Învaţă-mă să fiu precum ai fost,
azil de bunătate şi iubire,
să fac din al meu suflet adăpost
în care mulţi să afle ocrotire.

————————————–

Anatol COVALI

București

1 ianuarie, 2019

Emilia-Paula ZAGAVEI: Umbre pustii

Umbre pustii

Zăpezi medievale cu gust de amintire
Se cern tăcut pe strada uitată de iubire,
Umbre pustii dansează despletite
În inimi ce se vor mereu iubite.

Se-văluie de ceața căzută peste gând
Uitând de-a lor chemare lăcrimând,
Se-mpart în cete alese pe sprânceană
Sorbind câte-un cuvânt din călimară.

Penelul lor mustește în trecut,
Pustiul amarnic le devine scut.
Se joacă-n vise otrăvite de culoare
Privind cu grea trufie către soare.

Își scriu tăcerile gălăgioase
Și gândurile ce nu stau acasă,
Se dojenesc mereu cu un sărut
Trăind această viață mai acut.

Umbre tăcute, tainice blesteme
Călătorind mereu printre poeme,
Doruri fierbinți cu gust de scorțișoară
Fantome dragi pierdute-n vară.

Nu poposiți pe-a sufletului tindă
Plecați ca dorul să nu se întindă
Peste pădurea pustiită de otravă
În căutare de altă gâlceavă.

Fulgi leneși de iubire să se lase
Peste amarul adunat în case,
S-omoare nepăsarea și cu ura
Că ele și-au uitat voit măsura.

––––––––––––

Emilia-Paula ZAGAVEI

Florin-Cezar CĂLIN: Scâncetul unui plânset…

Scâncetul unui plânset…

Scâncind, un plânset mi-a trezit iubirea,
Nașterea ei chiar mi-a schimbat destinul.
În viața asta numai fericirea!
M-a învățat blestemul dânsei, chinul.

Știu! M-am născut în ieslea unui gând,
Să împlinesc dorințe ne-mplinite!
Să proslăvesc iubirea pe pământ,
Să oblojesc destinele rănite.

M-ați jefuit de doruri absolute,
… de pașii prin mulțimea mea de gânduri.
Și ați făcut încet ca să strănute,
Imunitatea viselor-recorduri.

Rămân adeptul vieții sociale,
(un incurabil făcător de bine).
Un trubadur al vieții matinale,
Și-al tuturor dorințelor comune.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Lilia MANOLE: Să ningă peste lume credința-n univers

SĂ NINGĂ PESTE LUME CREDINȚA-N UNIVERS

Să ningă cu albul parfumului veșnic,
Să ningă pe umerii înzăpeziți-
Ai timpului, care, curat, ca un sfeșnic,
Așteaptă, în ochi, să ne vadă cuminți…
Să ningă, pe pleoapele line de sfinți,
Re-îndulcite cu mirul plăpând al unirii,
Să ningă, din pomi, cu icoane ce-aspiră
La lacrimi, din ceruri, adânci și fierbinți.
Să ningă, peste cetăți, maci fulguiți,
Prezenți, într-o iarnă, în tronuri de miere,
Petalele dulci să mai ningă,-ntre sfinți,
Ca-n verile, demne de-atotputere.
Printr-un miracol, mai bun să ne fie
Înghețul din inimi, acum ce-a -nflorit,
Să-l ridicăm sus, pe tron, la rang de mândrie,
Căci iarna ce-a fost, era gerul sortit.
Și azi, tot e iarnă, viteaz, s-a pornit
Un crivăț pe ornicul, dus prea departe,
Suntem fulgi de oameni, crescuți în veșmânt
Curat, din zăpada, venită-n cetate…
Suntem fulgi de măr, din fior înflorit-
Pe suflete se rostogolesc făclii de vis,
Și-n seara, ce aduce un dulce pe pământ,
Să ningă, peste lume, credința-n Univers…

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

Emma POENARIU SERAFIN: Poeme

Bilet spre Cer

Am așteptat din seară, până-n seară,
Dar tata iar nu mi-a trimis pachet…
Și cred că asta-i pentru prima oară,
În Ceruri, când îi scriu în zori… bilet.

Nu vreau decât să știu că-i sanatos
Și cum că mama de abia mai este.
Am petrecut Crăciunul, cam pe dos,
Și a trecut, fără să prind de veste…

Putere de-a mai face, nu prea are,
Dar știi tu tată-n viață…a muncit.
Și-acum se roagă lâng-o lumânare
Și cere iertăciune…de-a greşit.

Din ce nu are, tot mi-a trimis puțin
Şi mă tot cheamă : ,, Vino pe acasă” !
Butoiul tău din șură .. e tot plin …
Vreau să-l încep, dar timpul nu mă lasă…

Ti-aş scrie multe, multe, despre mama,
Dar nu am timp… şi nu m-am pregatit…
Trecut-au ani și fără să-mi iau seama
Te-ai Ceruit…şi tare te-am iubit…

Am să-ți scriu iubite !

Cerul ne adună la poveşti de nea
Vrea să ne răsfețe cu slive pe stradă
Poate trecătorii nu doresc s-o vadă
Ninge cu lumină din luciri de stea.

Mă gândesc la noaptea care ne-o mai fură
Ea se-aşterne neagră dintr-un alt ținut
Când ne țintește prin alb asternut
Ca un suflet simplu-n cuminecătură.

Vântu-ntoarce nuferi și face prăpăd
Peste ochii coastei ninsi cu duioșie
Am să-i scriu din țurțuri înc-o poezie
Pe albul zăpezii pe care-l mai văd.

Fără de poeme, suntem ninsi dar goi
Ca o călimară cu cerneala plânsă,
Am să-ți scriu o slovă cu mâna strapunsă
Cu albul zăpezii ninsă de prin noi.

Tu să nu-i spui iernii, că s-a nins destul
Las-o să revină, ca un tren în gară ,
Să ne ningă-n gânduri, până-n primavară
Sufletul din dangăt…altui alt pendul. ..

Din zăpada ninsă de prin bolta pură,
Impletim poeme, peste noi să cadă.
Iar de noi nu suntem, omul de zăpadă
Le citește lumii, ori…din gură-n gură…

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Poeme” →

Daniela PÂRVU DORIN: Semn de întoarcere…

Semn de întoarcere…

Plecările lungi, nu-s oare
semn de-ntoarcere scurtă?
bucura-mi viața cu o zi ca asta
trăindu-mi minutul de dragoste mută!
E un deșert de lacrimi
cu noi, fără noi
nu ne-nvață nimeni cum se trăiește
numai cum se moare
știm amândoi…
Vreau să-mpart clipa în două,
te rog stai la masă cu mine,
să privim amândoi pe aceeași fereastră
de la care mă uit după tine…
Ce să-ți cer, ce să-mi ceri
vezi drumul acela?
în fiecare dimineață
mă duce nicăieri…
Doamne, cum îmi bucuri tu clipa
ce trăim e un fel de a fi…
eu am sufletul dezrădăcinat
până când te vei întoarce-ntr-o zi…
Și peste spusele tale, nimic nu mai zic
numai tăcerea se va auzi în ecou
și vom aprinde torțe în toți trandafirii
așa-nvața-vom împreună,
cum se iubește din nou…

19.01.2015

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași