Bilet spre Cer
Am așteptat din seară, până-n seară,
Dar tata iar nu mi-a trimis pachet…
Și cred că asta-i pentru prima oară,
În Ceruri, când îi scriu în zori… bilet.
Nu vreau decât să știu că-i sanatos
Și cum că mama de abia mai este.
Am petrecut Crăciunul, cam pe dos,
Și a trecut, fără să prind de veste…
Putere de-a mai face, nu prea are,
Dar știi tu tată-n viață…a muncit.
Și-acum se roagă lâng-o lumânare
Și cere iertăciune…de-a greşit.
Din ce nu are, tot mi-a trimis puțin
Şi mă tot cheamă : ,, Vino pe acasă” !
Butoiul tău din șură .. e tot plin …
Vreau să-l încep, dar timpul nu mă lasă…
Ti-aş scrie multe, multe, despre mama,
Dar nu am timp… şi nu m-am pregatit…
Trecut-au ani și fără să-mi iau seama
Te-ai Ceruit…şi tare te-am iubit…
Am să-ți scriu iubite !
Cerul ne adună la poveşti de nea
Vrea să ne răsfețe cu slive pe stradă
Poate trecătorii nu doresc s-o vadă
Ninge cu lumină din luciri de stea.
Mă gândesc la noaptea care ne-o mai fură
Ea se-aşterne neagră dintr-un alt ținut
Când ne țintește prin alb asternut
Ca un suflet simplu-n cuminecătură.
Vântu-ntoarce nuferi și face prăpăd
Peste ochii coastei ninsi cu duioșie
Am să-i scriu din țurțuri înc-o poezie
Pe albul zăpezii pe care-l mai văd.
Fără de poeme, suntem ninsi dar goi
Ca o călimară cu cerneala plânsă,
Am să-ți scriu o slovă cu mâna strapunsă
Cu albul zăpezii ninsă de prin noi.
Tu să nu-i spui iernii, că s-a nins destul
Las-o să revină, ca un tren în gară ,
Să ne ningă-n gânduri, până-n primavară
Sufletul din dangăt…altui alt pendul. ..
Din zăpada ninsă de prin bolta pură,
Impletim poeme, peste noi să cadă.
Iar de noi nu suntem, omul de zăpadă
Le citește lumii, ori…din gură-n gură…
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu