– De unde vii și cine ești,
Și de ce-n ușă mi-ai bătut?
Cu ce-ndrăzneală mă trezești?
Hai, spune-mi, vreau să te ascult!
N-au mai fost case un’ să mergi?
De ce-ai venit tocmai la mine?
Cu politețe-ți spun s-o ștergi,
Îți va fi sigur, mult mai bine!
– Nu mă goni fată cu sila,
Sunt Dor pribeag, venit din cer,
Nu am venit ca să-ți cer mila
Ci doar să îți dezleg mister…
– Mister? Dar ce, suntem cumva amici?
Cu tine de șiret mă trag?
Pleacă măi dorule de-aici,
Nu te-am chemat, nici nu-mi ești drag!
– De ce ești nedreaptă cu mine?
N-o să te supăr nicidecum,
Amic ți-oi fi și te-oi susține
În mersul vieții pe-al tău drum…
– Cred că glumești! Ce poți ști tu?
Și de ce-ai vrea să mă ajuți?
Răspunsul mi-e desigur „nu”,
Nu încerca să mă înfrunți!
– Sunt Dor pribeag dar sunt și Înger
Și lângă tine vreau să stau,
Eu te-oi feri de orice fulger
Și de-orice rău…Cuvântu-mi dau!
– Ești Înger? Și chiar vii din cer?
La tine-o să mă-nchin mereu?
Vreau pace în al meu ungher,
Mă lasă, du-te-n drumul tău!
– Dar dacă Domnul m-a trimis,
Cum aș putea ca să te las?
Eu ți-oi fi paj pe zi și-n vis,
Ți-oi fi prin beznă un lămpaș,
Prin zile ți-oi fi sens de mers
Și căi corecte-o să-ți arăt,
Cunoaște-ți te rog interes,
Altfel rămâi fără suport!
– Tu chiar vorbești cinstit cu mine?
Ești Dorul-Înger din azur?
Atunci învață-mă de bine,
Te rog atât doar, nu fi dur!
Fii blând cu mine, iubitor
Și-nvață-mă ce-i fericirea,
În cale scoate-mi Dorul- Dor
Și niciodat’ dezamăgirea!
———————————–
Florentina SAVU
