Daniela PÂRVU DORIN: Semn de întoarcere…

Semn de întoarcere…

 

Plecările lungi, nu-s oare
semn de-ntoarcere scurtă?
bucura-mi viața cu o zi ca asta
trăindu-mi minutul de dragoste mută!
E un deșert de lacrimi
cu noi, fără noi
nu ne-nvață nimeni cum se trăiește
numai cum se moare
știm amândoi…
Vreau să-mpart clipa în două,
te rog stai la masă cu mine,
să privim amândoi pe aceeași fereastră
de la care mă uit după tine…
Ce să-ți cer, ce să-mi ceri
vezi drumul acela?
în fiecare dimineață
mă duce nicăieri…
Doamne, cum îmi bucuri tu clipa
ce trăim e un fel de a fi…
eu am sufletul dezrădăcinat
până când te vei întoarce-ntr-o zi…
Și peste spusele tale, nimic nu mai zic
numai tăcerea se va auzi în ecou
și vom aprinde torțe în toți trandafirii
așa-nvața-vom împreună,
cum se iubește din nou…

                                             19.01.2015

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

 

Lasă un răspuns