Stare de facto
Ne-am obișnuit să stăm în genunchi,
crengi fără trunchi
uscate demult…
Am făcut cult
din plecarea capului cât mai în jos
și din pupatul în dos.
Treziți-vă oameni, cimentați-vă coloana,
nu va domni veșnic satana,
nu va fi mereu întuneric…
numeric
îngerii sunt mai mulți.
Șleahta aceasta de inculți
trebuie doar alungată,
schimbată…
E vremea să se termine odată!
Crengile uscate de azi
pot fi mâine brazi…
Primăvară oarbă
Se tânguie a verde iarba
sub pasul meu ușor călcat
În primăvara asta, oarba,
Care mă cere de bărbat.
În tropote aleargă cerbii
Pe neștiutele poteci
Pierzându-și coarnele imberbii
Lâng-un izvor cu unde reci.
Departe, dinspre sud, cocorii
Se-ncolonează în calești
Spărgând cu al lor țipăt norii
Ce plâng ca-n cartea cu povești.
Doar ghioceii râd într-una
Din albe clopote sunând
În timp ce stelele și luna
Argint în târgul nopții vând.
Se lasă peste toate rouă
Ca focu-n ziua de apoi,
Noi împărțim o șoaptă-n două
De remușcări și vină goi.
Mai este timp doar de-o țigară
Apoi ne vom porni pe plâns
Uimiți de-atâta primăvară
Și-atâta dragoste ce-am strâns.
Poet ce scrii vers pe hârtie, aduci magie în poezie
