Viața pierdută în noapte
În zâmbet transformat în coșmar
Se strâng tăceri înveșmântate
În flori de cristal.
La pianul din frunze de toamnă
Iubirea cântă lăcrimând,
Împletind note muzicale
Cu melancolii îmbrățișate
de amintiri ruginii.
Regretele se agață de cerul ce curge
În izvorul fără glas în care se oglindesc
Pașii secundelor moarte
Ce-și caută viața pierdută în noapte.
Cetate cu ziduri înalte e sufletul ce
Urlă departe și vise amare împarte.
Palma firavă a vieții ia în
Treacăt o stea pe care o așază
În inima ce se zbate să simtă secunda
Ce-și plânge suratele ce și-au
Pierdut viața în noapte.
Și de timp se agață,
Și de moarte se roagă
Să nu vină s-o ia,
Să mai simtă o dată iubirea
Și viața zbătându-se în ea.
———————————
Irina-Cristina ŢENU
8 Martie 2019