te iubesc cu toată ura!
în ziua asta nu răspund de mine
și zidurile nu mai au ferești,
eu mă dezic de mersul către sine
și nu mai știu a spune cine ești!
mi-e trupul greu și pașii mă doboară,
am pietrele de moară peste glezne…
sunt o pădure în copac de vară
și am pe ochi desenele rupestre!
am ochii grei de cearcăne de suflet
și nu găsesc în mine adăpost,
picioare ciungi mă poartă fără umblet
în zona unde-i moartea avanpost!
în ziua asta nu mai vreau cuvinte
și nici efuziuni de dragoste nu vreau…
mi-au fost a tale toate sfinte,
tu ești un eu și mătrăguna-ți beau!
În gările de noi mai mor aievea
de frigul astei veri, în vagi oglinzi,
trei cuci ce și-au lăsat copiii cruce
și versuri spânzurate de trei grinzi!
nu m-adora în chinuri, eu nu merit
osânda ta , nici coama unui vis..
noi n-am mințit ca alții, ne-am unit
fără vreo plasă, saltul în abis !
în ziua asta nu răspund de mine
și nici de tine tu nu mai răspunzi,
ce a fost ieri nu mai urmează mâine…
ni-s îngerii prea fragezi sau prea cruzi!
te culcă sub aripa mea iubite
și o să mor cu tine peste gând…
pe noi durerea asta nu ne minte
când tu ești eu și eu iți sunt!
agonizăm sau totul e minune,
ne ștergem lacrima ce sta in soare,
iubirea nostră ne este genune,
doi pescăruși ce pescuiesc o mare!
——————————
Irina ALEXANDRESCU
5 martie 2019