Vasilica GRIGORAȘ: Împărăţia Cuvântului

Împărăţia Cuvântului

 

Literele nu numai că sunt de genul feminin
dar au o delicateţe intrinsecă,
o candoare zglobie,
un şarm cu totul aparte
şi-l au pe vino-ncoa,
de aceea treptat ne îndrăgostim de ele
şi le iubim întreaga viaţă.

Literele ne sunt mamă, fiică, soţie…,
toate unite sub oblăduirea cuvântului
care ne este Tatăl.

Cred că a venit timpul
să facem o cerere
pentru mutaţie definitivă
în împărăţia Cuvântului,
în liniştea căruia să ascultăm
trilurile străvechi ale limbii.

—————————————-

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

9 martie 2019

Marin BEȘCUCĂ: 07 de Mărțișor a lui 2019 – Filă de poveste!

07 de Mărțișor a lui 2019 – FILĂ DE POVESTE !!

 

… mi te-am visat azi-noapte, mamă,
o lacrimă ţi se scurgea pe sub năframă,
de unde-ai fi ştiind cum sufeream !?
de unde, mamă,
noaptea străjuia în gem !
din negrul ei chinuri m-au doborât,
de unde, mamă, toate-ai fi simţind !?
şi cum mă împietrea din totu-mi pieptul,
şi aerul, mamă,
parcă nu mai vrea să-mi intre,
doar dorul pentru viaţă, mamă, îmi străjuia sub chin,
în rest,
din tot eram doar piatră şi suspin,
şi negurile,
trimbulinde-n sforăit !
m-ademeneau să ies din nedormind,
şi pofta -tot mai mare ! – pentru respirat,
mi se părea că-n neguri, mamă, parc-ar fi plecat …
doar dorul, mamă,
dorul îl mai am fidel,
cu el colind şi taină, şi clipă, şi mister …
mi-e, mamă, dragostea, prin dor, tot mai măiastră,
de mult nu se mai dăinuie prin lumea noastră !
mereu privesc, pierdut, prin ceruri, mamă,
de parc-aş vrea senin sălaş,
tentaţii de nebun, iubită mamă !
sub chinuri nu mai simt când mă supun,
şi caut bucurii prin deznădejdi,
parcă mă şi văd, mamă … taină de poveşti !
norocul meu că-n neguri, mamă,
afar-de tu,
mai nimeni nu m-ar plânge,
şi iară,
mă scobor, cu lacrimă cu tot, sub chinuri,
de unde totdeauna mi te scot din visuri,
şi-n toate, mamă,
îmi apari mereu mai tristă,
şi suferinţa-mi trece din caznă în vetustă,
şi-n nebăgarea negurii în seamă,
îmi fac,
de fiecare dată !, mamă,
suspinul în vioară,
şi cânt la lume mamă,-n felul meu,
prin vers !
spaimă şi chin tot mai prezente în rotundu-mi univers,
şi curcubeu din dorurile-mi prea flămânde fac
din el, tot cerul nopţii, mamă, să-l îmbrac,
doar flamura-mi lipseşte-n boţ de lumânare,
lumina, mamă,
mereu mi-a fost, mereu mi-a fi o încântare,
dar de mă simţi mereu prin noapte,-n chinuri,
tu, mamă,
lacrima să nu ţi-o tulburi,
nu mamă,
în limpede s-o laşi să-ţi taie faţa,
cum limpede ţi-am fost şi eu în toată viaţa,
şi când apusu-mi-ar veni, din noapte, ori în faptul zilei,
tot limpede-mi va fi şi dorul, mamă,
dorul de iubire şi frumos ce simt cum mă destramă,
şi-n chinurile întunecate-n neguri,
te simt atât de-aproape, mamă,
simt cum-mi-arde dorul,
şi ţip,
în neguri, mamă,
ţip de spaimă !
mereu din miezul lor ceva mă cheamă …!
dar azi, mamă,
07 de Mărțișor, a lui 2019, ușor trecut de nămiaz,
scânteia ți-ai stins,
eu să nu mai aud cevaul ce mă cheamă …
eeh, mamă !
doar două zile-n urmă ne-am vorbit
și-mi cereai să nu-ți port grija,
să mă știi că lupt să rezis, să las tot și toate,
să rezist !
și iată-mă-s,
durere durută se reînvie-n mine,
acum să mi te dau poveste:

MARIOARA LUI NIȚĂ AL LUI DOBROGEANU !!
născută la 20 de octombrie a lui 1936, în Corabia.

… dacă n-aş şti că am carnea
şi sângele mamei de-mprumut,
aş zice că trup mi-e din trupul Dunării,
sânge tăcerea peştilor,
cântăreţul de sunt,
cântă cu şipotul ei,
nici taină nu i-aş fi,
mă simt văzut,
mă simt auzit,
încă nu mă ştiu ştiut …
în palme port sărutul dorului ei,
alături de durerea mamei,
pe care o văd încordată,
aşteptând pe banca de la drum,
să vină poştaşul …
dar el trece de atâtea ori
pe lângă ea,
ridicând din umeri …
o simt cum intră în casă,
ascultând tăcerea zidurilor …
nimic ?!
părea că-l audea pe tata …
dar ea se făcea că nu-l aude,
nici acum,
singură fiind …
şi fierbe în ea o Dunăre
din al cărui trup,
trup îmi voi,
fără să uit împrumutul de la mama …
şi dorul mi-e rană,
mama și-a făcut din cer năframă,
de acum știu că ea va fi cea care mă cheamă !

dinspre margine de suspin,

Marin BEȘCUCĂ

Ileana Cornelia NEAGA: Patruzeci de Sfinți

Patruzeci de Sfinți

 

Când îs patruzeci de Sfinți, pe la sate-n zori de zi

Nanele cu basma neagră, zău, încep a zdrăngăni

Din lanțuri și din cârceie*, întorcându-se tot roată

Înconjoară iertaoane* cu jar aprins pe lopată.

 

Strâng gunoaie, greablă frunză, să ardă cu vâlvătaie

Să piară năcazul iute și răul în bobotaie*.

Cheamă binele-n ocoale* că îi Postul Paștilor

Bombănind vorbele-n grabă pe-nțelesul babelor.

 

Peste focuri sar copiii, veselia să se nască

Să plece frigul degrabă, pământul să se-ncălzească,

Și tot azi se-ascute plugul, pregătindu-l de arat

Se încheie ciclul lunii, pogoară lumina-n sat.

 

Bunele frământă coace*, de pomană să le deie

De sufletul celor morți, iar bărbații or să beie,

Numa` doară patruzeci, de pahare cu vin, mici

Și-o să mânce toată lumea, unși cu miere, mucenici!

 

Regionalisme: iertaoane – acareturi; cârceie – lanț scurt, gros, cu zală pentru prins lemne mari; bobotaie – foc cu flăcări mari; ocoale – bătătură; coace – plăcinte coapte!

——————————-

Ileana Cornelia NEAGA

9 martie 2019

 

 

 

Melania RUSU CARAGIOIU: Note de lector și de sărbătoare – La Antologia ,,SCRIITORI ÎN SĂRBĂTORI” de Ligya Diaconescu, Editura ,,Olimpias”, 2018

Am în mână o carte. Este un buchet de mici cărți deschise din sufletul a patruzeci și doi de autori, poeți și scriitori contemporani, între care și autoarea care a adunat cu migală  florile de cuget ale acestora, Doamna Ligya Diaconescu, Directoarea Revistei ,,STSARPRESS-USA-Canada-România, dar trebuie să  subliniem că însăși editoarea, Doamna Olimpia Sava este printre noi, nu numai spre a da la lumină această Antologie ,, Scriitori în Sărbători” , ci și participând efectiv cu partea sa de  pagini oferite cărții, din spiritul său creator.

 Iată-ne dar, în fața unei Antologii   compusă din optimism, speranțe,  viziuni poetice vizând abstractul sau materialul. Ca o explozie binefăcătoare de entuziasm , de împăcare, de calm, și veselie ne apar imagini care oglindesc într-un conglomerat aceeași fațetă de sărbătoare a cugetului, a limbii scrise, a sufletului nobil și deschis spre artă al românului.

Arta creatoare a românului este izvorâtă din efervescența plămădită în plaiul carpatin  și din care au zburat spre lume descoperiri, idei mărețe, dăruiri, noi românii având suflet larrg, având multe genii în palmaresul creației și o mare dragoste de a ne bucura împreună cu alții de ,,bucatele” de pe masa noastră bogată. Noi creem perpetuu valori spirituale și materiale , dar nu le păstrătăm  numai pentru noi, ci cu mult drag împărtășim și  altora din ele,  în altruismul nostru legendar.

 De ce ?  Fiindcă noi crem continuu, fiindcă suntem pașnici, cu sufletul deschis spre  speranță, credință și iubire și voim ca peste tot și peste toate să planeze acel  suflu  care se numește bine.

Într-o culegere deosebită, această Antologie adună flori spirituale  și  ele sunt așezate într-o îmbinare floristică spre a alcătui un buchet, prin cugetarea și mâna Directoarei,  scriitoarea și poeta Ligya Diaconescu.

 Ca să ne cunoaștem- iar și iar- și ca să ne arătăm părticica noastră de suflet, am adăugat fiecare dintre noi, câte o imagine fotografică și câte o prea scurtă fișă de autor,  care  este cartea nostră de identitate  scriitoricească și cu mici penelări am amintit despre fiecare,  persoana care a înfăptuit  acei pași de grație divină în literatură.

 Răsfoim ordonat, prezența și un vers sărbătoresc, al fiecărui coautor, spre a face un mozaic de suflet, așa cum am învățat de la Mihai Eminescu, prezent și aci, chiar începând de  pe coperta Antologiei, precum și în tot ce scriem noi.

Întâlnim o mare varietate de stiluri, sentimente,  talente, inspirații, gândiri de valoare, un întreg florilegiu, cum am mai subliniat. Am recurs la stratagema enumerării autorilor și a  prezentării domniilor lor, numai sub definiția strictă a sărbătoririi unui eveniment, redării unui fragment, a unei mici informații, deși paginile abundă de nenumărate fațete și realizări  de  maestru.

Volumul  se deschide cu Prefața alcătuită de Domnul Președinte al Ligii Scriitorilor,  Al. Florin Țene. Domnia sa spune, citez: ,,Luceafărul simboliza călăuza călătorilor spre lăcașurile zeilor…În căutarea luceafărului poetul își străbate în felul său viața.  Ceeace ne dezvăluie nouă este prin forța sa de a stăpâni Pegasul la modul sublim, daca stie să-l facă să poposească, pentru contemplația a ceeace zărește, sau dimpotrivă de a-l îndrepta să galopeze năpraznic într-un vârtej de lumi interioare ale eului.  Astfel își realizează Eminescu, partea sa de magie…!” ( AL. Florin Țene,  din Prefața volumului)

Citând,  fac o pajiște, cu flori , care puse alături ca un colaj,  redau atmosfers  de sătătoare a volumului.

Autori  și citate din  Partea I, Poezie

… /,,Păzitor al luminii am devenit /simt o ușoară atingere, / Un înger îmi trimite iubirea. / Asupra mea se revarsă ”/… ( Mariana Popa, din: ,,Poveste de iubire”).

 … /,,Ziua scrie cu lumină în brazde poezie, / Holda aurie, mai trece și-n povești, / Iar poemul scris cu brațul ridică-n chindie / Imn Transilvaniei, Molovei și Țării Românești ” / ( AL.Florin Țene,  din:  ,,Dumnezeu, Țara Domnului o mirunge…”).

… / ,,Aș vrea să mă plimb prin pădurea străveche / Visând să găsesc chiar acolo / Stejarul ce mi-a zis că este poet / Îmi place să-i aud frunzele  cântând… / Să iau și să port această zestre cu mine.” /… ( Melania Rusu Caragioiu,  din: ,,Poet Român”).

… /,,Frunzele-mi de vânt luate hoinăresc / Răzlețe,  cu alte frunze se-ntâlnesc,  / Se îmbrățișează cu altele-n văzduh, / Dorurile mele cu ele se duc… ”/ (George G. Echim,   din: ,,Voi visa…”).

… /Din zări, Crăiasa Nopții apare / Urcând mereu câte un pas / Aducând a nopțiior răcoare,  / Privind rece,  fără de gând. /  Lasă în urmă norii zglobii / Admirând zbuciumatul  Pământ, / Privește spre visătorii copii,  / Care-i închină un cânt ” /…  (Elena Jucan, din:  ,,Trece luna prinre nori”).

… / ,,E  viața cosmică-ncercare, / Tandem de vorbe:  naște, moare, / Metafora zilei fecunde,  / Vibrația unei secunde.” /…  (Constantin Iordan din ,, Pascale/Triumful vieții”).

 … / ,,Citesc și azi bădiță, versurile tale / Limpezi și clare ca unda de izvor: / Găsesc în ele pacea unei catedrale / Și  pururea de tine-mi este dor !” /…(Victor Burde din ,,Omagiu bădiței Mihai”

… /Pune-mi, Doamne / scâncet lângă scâncet / aripă lângă aripă / balada colțului  de suflet / ce-am rămas /  să urce-n noi pârguită / ca o notă încrustată-n cerul gurii / ca un bob de strugure / înainte de sacrificiul viei Tale” /…  Camelia Florescu, din: ,,Baladă pentru Fiul Tău”).

… /,,În seara aceasta de Crăciun / Și gândul  și-l îndreaptă sus / La Pruncul Sfânt, chiar la Isus / Se mângâie că-n suflet spun / Colindul sfânt și bun.” /… ( Ovidiu Jucan, din: ,,Căci asta-i seara de Crăciun”).

… /,,Zarea-și închide pleoapele impure / Și trandafirii-și scutură potirul, / Mai tainic se aprinde-n mierle trilul, / Așchii de cântec zboară sub secure”. /… (Rodica P. Calota, din: ,,Cântare”).

… / ,,E  veselie și colind /Iar viața o găsim frumoasă / Se-aud paharele ciocnind / În seara asta drăgăstoasă” . /… (Florin-Cezar Călin, din :  ,,Anul nou”).

… / ,,O cioară se face umbră pe perete / Fața-i filtrează riduri,lunare / Sertare cu nimicuri / drapează praf peste ceea ce a fost / și ceeace ar fi putut să fie” /… (Mariana Zavati Gardner, din: ,,Eternitatea- un alt vis”).

… /În vechime când veneau / Sânzâienele,  căci ele / Sunt considerate cele / Mai aproape soarelui, / Preotese ale lui / Multe semne s-au păstrat / Că demult au existat / Ritualuri mai avan / Pe masivul Călimani,  /… (Olimpia Sava, din: ,,Legenda Sâzâienelor”).

… / Să aveți sufletul cald, / Plin de multă veselie, / Pe cer zilnic soare bun,  /Paradis pe întreaga glie”. /… ( Victor Manole, din: ,, De An Nou”).

…  / Zice-om horea tot cu hire, / Pe strunuca cea subțire, /Pentru tine, măi fârtat, /  Să se-audă peste sat”. /… Vasile Bele, din: ,,Muzicantul (I)”).

…  / ,,Dar eu nu am ce vă da ! / ,,Nu face nimic , bătrâno ! / Ți-am adus câte ceva,  / Ai un coș plin cu de toate / Să mănânci pe săturate… (Alina Sorinela Didu, din: ,,Darul de Crăciun”).

… / ,,O pasăre în zborul ușor / Carpații și marea veghează / O inimă în mugur extaz / Cu România pulsează”. / (Mioara Oprișan, din : ,, La Balcic”).

… / ,,Doamne, fă-mă primăvară, / fă-mă stea în prag de seară, / fă-mă umbră-n zi cu soare,  / fă-mi iubirea mărțișpare !” /… ( Sorin Micuțu, din:  ,,Mărțișor, Dar deosebit”).

…/ ,,Încercăm să te păstrăm / Cât putem, în minți curate, / Nu doar când aniversăm / Anii tăi, trecuți în moarte”. / (Carmen Pasat, din: ,,Luceafărului”).

… / Ușor- ușor  devine văzduhul o albăstrea / De sus se revarsă parfum primăvăratic și floarea /Albastră, cu bucurie-n inimă cântă ziua de față. /Pe Dumnezeu îL cântă natura blândă și măreață.” / Elena-Alina Grecu, din: ,,Sărbători, sărbători”).

… / ,,Așa-nțelegem ce ni-i dat, / Ce suntem noi în mersul firii / Sensul iertării și iubirii, / Rostind: ,, HRISTOS A ÎNVIAT !” /.  (Teona Scopos, din: ,,Hristoa a Înviat”).

… / ,,Când e a MAMEI – zi de sărbătoare.  / Și vreau să fiu iarăși cu seamă, / Să-i spun ca și bunica-i cea mai bună MAMĂ,” /… (Bianca Georgiana Bele, din:  ,,Ființei dragi, azi îi mărturisesc”).

 / ,,Limba noastră cea română /  E un tril  de ciocârlie. / E cusută de-orice mână / De româncă, pe-a ei ie”. /…  (Iuliana Ciubuc, din: ,,Limba noastră”).

…,,Verbele au devenit icoane sfinte, / transformate în izvoare, să le sorbi, / iar dorul urcă înspre zei, / redând vederea celor orbi…” /… (Titina Nica Țene, din: ,, Eminescu înveșnicind Limba română”).

… / ,,Te voi iubi cum te-am iubit în rai, cândva / Când nu știam de timp și de altcineva / Când plămădeam lumini în ochii ce vor fi / Din dragostea eternă a Lui, se vor ivi.”…  (Doina Guriță din: ,,Te voi iubi mereu”).

… /,,Vom construi un pod al poeziei / Noi care avem legate mâinile de societate / Vom construi  un pod de metafore / Noi care avem pe limbă gustul libertății de sare.” /…   (Ionuț Țene, din:  ,,Podul poeților”).

… / ,, Lumina doare /  în curcubeul răstignit /  pe fiecare lacrimă /  prelinsă / către cer / spre / infinit.”/  ( Ionela Flood, din: ,,Curcubeul”).

…  / ,,Eu am în suflet un dor dulce / Iubitul drag îmi e plecat / Și vine-o seară, ca-n poveste, / Pe-un mândru cal alb-naripat / Și poartă-n ochi marea albastră / Și în priviri doar gânduri bune, / Mă cam topesc când i-aud glasul / Și-mi spune-ntr-una, doar… ,,minune” !” , (Ligya Diaconescu, din: ,,Eminesciana… în taină”).

PARTEA  a II-a. PROZĂ

Terezia Bolchiș Tătaru: ,,Un gând din inimă pentru Luceafăr”, (pag.82-87),

Constantin Zavati: ,,Boboteaza de altădată”, (pag.87-89),

Nadia Urian: ,,Rătăceam într-o grădină”, (pag. 90-92),

Magdalena- Eugenia Albu: ,,Eminescu – Identitatea asumată a poporului  român”, (pag.93-95),

Vasile Szolga: ,,Dealul”,  ,,Lumânarea”, (pag. 95-96),

Lucia Ciupercă: ,,Regăsire”,  ,,Semne de întrebare”,  ( pag. 97-98),

Lucia-Elena Locusteanu: ,,Sentimentul patriei și al istoriei în opera eminesciană”, (pag.99-102),

Victor Manole: ,,Dragostea de țară și politica”,  ,,Din ale vieții”, ( pag. 103-105),

Ecaterina Chifu: ,,Dor de Mihai Eminescu, pentru universal”, (pag.106-108),

Nicolae Dina: ,,Iartă-mă, prietene!” , (pag.108-110),

Damiana Weinberger Zeana: ,,Autointerviu”, (pag. 11-112),

Scopos Teona: ,,Ritual de iarnă la Ciurea”, (pag.113-115),

Camelia Florescu: ,,Dansul cu fata în ziua de Ignat”,  ,,De ce tocmai bunica?”, (pag.116-118),

Zenovia Zamfir: ,, Nașterea Domnului, bucuria nemărginită a omului”, (pag.118-120),

Maria Barnareanu: ,,Cugetare”,  ,,De te-aș prinde”, (pag.120-122),

Rodica Ghinea: ,,Doamna Limbii Române”, (pag.122-124),

Constantin Mănescu: ,,Întreita semnificație a zilei de întâi ianuarie”, (pag.124-127).

Acest grupaj sărbătoresc  –  internațional, pot spune – de gânduri  și suflet al coautorilor  acestei Antologii alcătuită de scriitoarea-poetă Ligya Diaconescu,  ,,Scriitori în sărbători”,  exprimă multa varietae a preocupărilor scriitoricești, care toate converg spre acea afirmare a culturii, erudiției și dragostei de frumos a celor  care și aci reprezintă neamul românesc. Zona de inspirație este plaiul nostru mioritic, universul, viziunea spre viitor, omagii, cercetare istorică, evenimente, Luceafărul poeziei-Mihai Eminescu, sărbpătorile religioase tradiționale, bucuria vieții, pacea, împăcarea și multe altele, nenumărate, concrete și abstracte. Posibilitățile de realizare sunt de maestru,  fiecare autor întrecându-se pe sine în varietatea de stiluri și bogăția metaforelor. Este multă filozofie. Este și decantarea experiențelor vieții, tematica educațională, spicuiri din tradiția satului românesc. Ca gen găsim  toate genurile literare, exceptând genul dramatic. Ca formă de poezie întâlnim  poezia în vers alb și poezia în vers clasic, excelând, sonetul.

Totul este  o strădanie, o afirmare plină de succes a  ,,Creșterii Limbii Române”.

              ST.CONSTANT(Quebec), Canada, februarie 2019

————————–
Melania RUSU CARAGIOIU
8 Martie 2019

Emma POENARIU SERAFIN: Poeme dedicate mamei

Icoana mamei

 

Crapă icoana, trupul mamei moare
Dar iti rămâne mama înrămată,
Şi-o porți cu tine mama-i călătoare
Pentru acum .. și pentru viața toată.

Și-o tot îmbraci în rochii de mireasă
Și de-ți vorbește, ori de n-are grai
Ori de e-n cer, a norilor aleasă
Ori de-a plecat de-a pururi dup-un crai.

Caută-n suflet, ori ți-o inventează,
Icoana sacră , pune-o înapoi !
Și las-o -n minte poate-ți guvernează
Speranțele de trupuri din noroi.

Și spune-i mamei de te treci prin grele
Ca ea e pentru tine cer, pământ,
Iar de te duci s-o întâlnești prin stele,
Icoana ei, te urcă-n cerul sfânt .

 

Mama

 

Cu păr zăpadă-n zi de sărbătoare
E Crișul Alb pe umeri ce-ți coboară
Pe ochii negri, întuneric, seară
Se-aprind de-un veac, mărgăritare.

Iubirea ta-i un lac, ori poate-i mare,
Iar dragostea din suflet îți vibrează
Prin dorul , de departe-ți scânteiază
Şi-ți rupe, și te sapă , și te doare…

Ești mamă poate-o veșnică fântână
Cu trup zidit din stânci in brazda moale,
Din apa ta beau oi… spirituale
Și-apoi se strâng că noapte-n porți la stână.

In zori aștepți copilul să-ți apără
Așa ti- e datu-n viața milenară
Prin timp, și timpuri, vară, după vară,
Și din lumini și pân’ se lasă seară.

 

E ziua ta

 

E ziua ta măicuță, hai suflă-n lumânare
Iubirea strălucindă , ți-o stingi prin strănepoți
Te-ai asfințit pe cale, și-n noi , și peste toți
Dar ai sadit-o-n mine, și-n el , și-n fiecare.

E ziua ta măicuță, ce-i dacă-mi ești batrână
Iar parul tău prin timpuri, ca luna lui Brumar
Nu vezi cum trece timpul, prin noi și călindar
Ca ieri eram eu țâncul ce îl strangeai de mână.

E ziua ta măicuță, mai știi povești cu zmei ?
Și soba proaspăt arsă, prin care urla focul ?
El e nepotul mamă, sositu-mi-a norocul ,
Să-i poți spune pavața… și omenia ce-i. ..

E ziua ta măicuță, ai treburi prin ogradă ?
Pune-ți catrința nouă și poalele brodate ,
Și cozonac pe masă, cum stii tu, toate, toate
Și lasă-ti strănepoții… să vie să te vadă !

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

8 Martie 2019

Mia UNGUREANU: Poeme

O gură de rai

 

Privirea spre țară aruncă și vezi,
În soarele cald al visării,
Ogoare cu grâne, păduri și livezi,
Întinse la marginea zării.

Din falnici Carpati din ape cuminți,
Din câmpuri și văi însorite,
Din plaiul cel sfânt, din omul de rând,
Din tot ce acoperă Cerul,

Din aste minuni , prin Cuvântul cel Sfânt
Poate cine știe? Chiar noi căutând,
Sus acolo în stele, sau jos pe Pământ,
Am putea descifra misterul cel crunt.

Dumnezeu ne-a trimis aici dedemult .
Într-o țară frumoasă , cu soare și vânt.
Cu iubire înzestrați, zămisliti din pamant
Și udați de o lacrimă Sfântă.

Ne-am născut cu-n destin , venerând ce-i frumos.
Păstrători de credință și datini cu rost.
Din adâncul trecut, din legende stravechi ,
Descifrând peste vremi , o istorie ștearsă,

Să ne-aducem aminte , a țării sorginte,
Să iubim sfânta glie , să clădim prin cuvinte.
Să traim cu mândrie de neam si de rasă ,
Să păstrăm demnitatea și – o simțire aleasă.

Creatoru-mi trimite un mesaj prin Cuvânt:
* Are aripi de șoim , sta pe-o creastă de vânt
Cu heraldica-i STEMA , luminează vazduhul .
ROMANIA , e vatra iubirii oricând*

Mioriticul plai, cel râvnit de ochi reci ,
Este DACIA veche , inspiratul Cuvânt,
Este țara înaltă ca Cerul.
E țăranul smerit, conectat la pământ,

ESTE * GURA DE RAI* – Ce ascunde misterul.

 

Dacă aș fi

 

Dacă -aș fi un pițigoi, aș ciripi prin zăvoi.
Le-aș șopti la turturele toate păsurile mele.
Dacă -aș fi un vultur sur, în înaltul cerului
M – aș roti jur împrejur, pe câmpii senine,

Aș pluti deasupra mării, peste valuri line.
Aș alunga vânturile, moartea care vine,
M – aș preface într-un altar, la marginea zării,
Să sfințesc pământul drag, hotarele țării.

Dacă -aș fi un mic pârâu, m – aș preface într-un rău.
” Dunăre ” m – aș denumi, colindând munți și câmpii.
Din susurul apelor, ar clipoci cântecele ;
Doinele românilor , fluierul străbunilor,

Ce-au trăit pe-acest pământ, apărându-l cu dor sfânt.
Val de-aș fi la țărm de mare, m – aș preface într-o chemare,
Și -n vuietul mărilor, aș glasui zărilor .
Le-aș zugrăvi prin cuvânt, călător pe val și vânt ;
„Nebunia -tristă, goala, ce se-așterne peste țară .”

Dacă -aș fi o stea pe cer, înger m -aș preface.
Aș zbura în lung și -n lat, către zări opace.
Aș deschide căile, către lumi mai bune
Și -aș vorbi cu Dumnezeu, despre crezul meu.

Însă sunt un suflet trist, plin de -a ta iubire
Și mă -ntreb încet în gând :”ai uitat de mine? ”
Nici n- aș putea să exist, pe a mea peluza,
Dacă n-aș simți de sus a ta călăuză.

Și umil așa și mic, mă întorc la tine.
Cred într -un tată ceresc, care ne veghează,
Știu că n-ai uitat de noi.
Ești :”Lumina trează „.

Continue reading „Mia UNGUREANU: Poeme”

Laura Cristina CRISTEA: Femeia dulce minune

***

Ce dar să-ți fac acum, că-i primăvară ?…
Din nori îți cos o rochie ușoară.
Din ghiocei îți fac o cingătoare.
La gât îți pun şirag de lăcrămioare.
Te-ncalț cu pantofiori de toporași.
Să fii cea mai frumoasă din oraș.
Vrei și brățări, ba încă și cercei ?
Îți fac un set complet de brebenei.
Şi gata ! Nu mai am, ştii bine…
C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine !
Mai vrei şi pace, bucurii și sănătate ?
Din astea n-am ! La Dumnezeu sunt toate.
Şi-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,
Rugându-mă la El, să ți le dea.

 

Femeia dulce minune

 

Azi poeții-n versuri te dezmiardă
Femeie dulce minune
La mulți ani îți vor cânta
Ție care știi să dăruiești speranța

De ziua ta femeie îți dăruiesc un buchet de flori
Ești rațiunea vieții ce dai veșnicie tinereții
Ești înger, jerfă în flacăra iubirii
Ai primăvara-n suflet cu strălucirea ei

Femeia e totul, pasiune, esența cea pură
E apus și răsărit de soare… în viață
Femeia e roză înflorită cu zâmbet angelic
Azi din suflet îți spun… ești lumină-n întuneric

Poeții-n versuri te dezmiardă
Iar îndrăgostiții te divinizează
Îți aduc flori și daruri multe
Îți închină mănunchiuri de gânduri bune
Și la un
Mulți ani femeie!

Continue reading „Laura Cristina CRISTEA: Femeia dulce minune”

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Pași

afară nu’i nimeni
am venit
aici, între voi
căutam zadarnic un om
eram străin
de lume, de casă
plecasem în lume
cu o pană și o rimă
privirea tăcută, amară
sădeam amintiri în tașca iar goală
fugisem în vară din școală
păseam facultăți, mă loveam de netoți
uneori adunam mătănii de pe drum
viața mea, un cuvânt
era târziu, plecasem
nu am mai rămas
nu aveam casă, nu era nimeni acasă
am rămas lângă cruce
pe drumuri trecând
nu mai puteam duce blestemul
era noapte, drumul era ud
plouă Doamne în lume
ia-mă cu tine veșmânt
ca să cânt printre flori
la un nai prin ropot de cai
cai liberi în noapte aleargă spre rai
bat în uși, nu se deschid
domnii stau la taclale
ce le pasă lor de un poet nebun
mă ascund în noapte, dar zidul e rece
timpul s-a oprit
a stat
bate vântul, plânge toaca
fac o cruce în ceruri
privind la cel de sus
și iar plec pe picioare de lut
spre tainic apus

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

Martie 2019

Mariana POPAN: Poesis

TRECUTUL DIN PREZENT

 

Până apune luna,
Îţi las îmbălsămat
Acest câmp înroşit,
Cum las de-atâtea ori.
Să le-ndrăgeşti cu grijă,
Din taine să le scoţi
A apei vii esenţa
Ce-o sorb,aşa cum poţi.
Din viaţa-ţi din orgie,
Să laşi în urma ta
Convigerea că tu
Eşti ce ai vrut, ce-ai vrea.
C-aşa cum Dumnezeu,
A vrut să fii urmare,
Ai reuşit prin fapte,
Mereu să scrii prin soare:
Cu razele-i albastre,
Din legile nescrise,
Cu razele-i de aur,
Din necitite vise.
Cu roşii raze-n maci,
Lăsându-le ca zestre,
Cuvintele-ţi să fie
Balsam de mâine,peste….!
C-o rază de lumină,
Să ştii,pe unde treci,
Eşti raza infinită
Din nopţi şi zile … reci…

 

ODIHNA DIN SUFLET

 

Vorbind cu muza de pe cer,
Îmi rog din colb stelar să-mi dea
Din nou condeiul, să aştern
Gândirea mea, simţirea mea..
Să vă împrăştii peste ape
Cuvintele de liră plină,
Cu lungi ecouri, multe şoapte
De dor şi drag în noapte lină.
Sub luna paşnică, ridic
Privirea către cerul meu
Şi-n noapte văd un gând prea mic
Ce-mi luminează-aici, mereu.
E o scânteie de nespus,
E dor de dor de neatins,
E ce a fost şi nu s-a dus
Din ce-a cuprins din necuprins.
Scânteia s-ar încrede-n vise.
Eu o aprob, deşi e greu
S-ating din cele necuprinse
Un gând cuprins din gândul său.

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

Martie 2019

Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU: Simfonia primăverii

Simfonia primăverii

 

Mit din poveşti pe scene celeşti,
Vis însetat pe unde purtat.

Flori şi taifun în tube nebun,
Îngeri şi rai pe zări de corai.

Liră de zeu, pe vers de Orfeu,
Taină şi cânt în harul cel sfânt.

Fentă în pas fandând în compas,
Puf de penel râzând în pastel.

Zâmbet ascuns în flaut pătruns,
Glas de viori pe fulgii din nori.

Cros de pian pe val de ocean
Trup unduios în spic furios.

Stol de pribegi cu aripi întregi,
Gâze în roi cu mersul greoi.

Foc în priviri cu noi izbăviri,
Sorţi în duet cu maci în buchet.

Spini şi bujori, obraji în culori,
Vrăji şi descânt în paşi de cuvânt.

Scrâşnet de lut în primul sărut,
Dulce-amar în gândul neclar.

Colţ de oftat, din stei căpătat,
Stele şi-alean prin ochi de ochean.

Braţe-n viraj pierdute-n miraj,
Nopţi de amor pe pante de dor.

Dansul prin ploi în tempo vioi
Prins în vârtej cu fir de prilej,
Zborul fugar pornit din altar
Înspre eter spre lună şi cer…

——————————

Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU

6 martie 2019

Imagine internet