„Profesorului Ioan Sava i-a dat cineva o coala de hârtie, un creion și l-a învățat cum se deseneză un punct. Ce a făcut cu ele? A desenat Universul.”

(Ing. Gabriel Guberna)

Inginerul Gabriel Guberna este unul dintre absolvenții Facultății de Îmbunătățiri Funciare din București (parte componentă a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București), promoția 1975-1980, care nu numai că l-a avut dascăl pe Prof. univ. dr. ing. Ioan Sava, omorât în temnița de la Aiud, în anul 1986, ci și model de înalt profesionalism și seriozitate. Dl Guberna a avut amabilitatea de a accepta invitația, pe care i-am adresat-o, anume aceea de a alcătui, din amintiri, nu doar un portret de suflet dedicat memoriei Profesorului Sava, ci și de a contura o mărturie-document, care să releve publicului adevărata dimensiune valorică a fostului său mentor și fondator de școală inginerească, la Sibiu. 

–––––––––––––

+  Dedic acest material torționarilor Prof. univ. dr. ing. Ioan Sava, omorât în temnița de la Aiud

Magdalena ALBU: Domnule Inginer Gabriel Guberna, mi-ați povestit că, după finalizarea studiilor liceale, ați susținut examen de admitere la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare din București, una dintre instituțiile de elită ale acelei vremi. Când s-a produs, de fapt, „întâlnirea” cu facultatea noastră, așa cum ne place nouă, absolvenților, să o numim?   

Gabriel GUBERNA: În toamna anului 1975, mergeam la București pentru că începeau cursurile anului I, secția ingineri, la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare, din cadrul Institutului Agronomic ”Nicolae Bălcescu” din Bucuresti (b-dul Mărăști, 59), unde fusesem admis, în urma examenului de admitere din vara anului 1974. Absolvisem Liceul de Îmbunătățiri Funciare din Turnu Măgurele, promoția 1974, și luasem cu brio examenul de admitere la FIF (Facultatea de Îmbunătățiri Funciare), sesiunea 1974. Înainte de facultate (octombrie 1974 – iunie 1975), însă, am făcut armata la TR (termen redus), 9 luni, apoi, după terminarea acesteia, am lucrat trei luni, în vara lui 1975, pe șantier la TLS (Trustul Lucrări Speciale, de pe platforma Combinatului Chimic Turnu – Măgurele, la valorificare cenușă pirită),  iar, acum, mă prezentam la cursuri, în primul an de facultate. Eram tânăr, cu o condiție fizică deosebită după perioada de armată și de lucru pe șantier, și trăiam sentimentul celor din ”Titanic”, anume acela că ”toată lumea este a mea’’, având  convingerea că totul se poate și că nimic nu este imposibil.

Magdalena ALBU: În perioada acelor ani, admiterea la facultate reprezenta un pas important în viața unui absolvent de liceu, absolvent care trebuia să treacă, mai întâi, însă, de filtrul unui examen de selecție extrem de serios, ce necesita o pregătire anterioară bine pusă la punct. Povestiți-ne, vă rog, despre acest moment de început al Dvs., în universul fascinant al Facultății de Îmbunătățiri Funciare din București!…  

Gabriel GUBERNA: Intrarea mea la facultate nu fusese o întâmplare, un accident, ci era rezultatul unei activități susținute de studiu pe toată perioada celor patru ani, cât a durat liceul. Am beneficiat înca din liceu de cadre didactice bine pregătite, care m-au ajutat în pregătirea mea pentru susținerea examenului de admitere la facultate. Și asta, numai în cadrul programei școlare, fără meditații plătite sau ore după programul de studiu. De mare ajutor, mi-a fost faptul că, în perioada liceului de la Turnu Măgurele, erau în derulare lucrările de amenajare a sistemului de irigații ”Terasa Olt Călmățui”, cu S = 47 000 ha, în sensul că am avut multe cursuri de specialitate, pe care ni le țineau inginerii de la șantier, dar și că aceștia ne organizau  vizite pe șantier, unde vedeam direct cum se realizau lucrările. Această lucrare, la vremea respectivă, a reprezentat amenajarea de irigații cea mai modernă din Europa, realizată cu bani de la Banca Europeana de Dezvoltare și coordonată, în execuție, de o firmă engleză, fiind, practic, legată în mod direct de specialitatea liceului nostru. Aveam, astfel, contacte directe, permanente cu specialiștii de pe șantier, care, normal, că ne-au format și ne-au orientat spre Facultatea de IF.

Magdalena ALBU: Deci, pasiunea pentru Îmbunătățirile Funciare s-a născut, acolo, pe șantier, încă din perioada liceului… Ați avut o mare șansă din partea destinului să începeți prin a participa, în mod direct, la execuția unei lucrări emblematice pentru România și Europa acelor ani!… Cum a fost contactul cu primul an de facultate?

Gabriel GUBERNA: Ajuns în anul I de facultate, am început cursurile, aflând, evident, programa școlară, materiile pe care le aveam de parcurs, examenele, colocviile și, bineînțeles, profesorii, asistenții și laboranții pe care-i vom avea. Lista ”cuielor” din primul an era deja cunoscută de la colegii din anii mai mari, ea cuprinzând atât cursul, dar, mai ales, numele celui care-l preda, anume: Analiză matematică – conf.dr. Gogonea Sorin; Algebră și programare – prof. dr. Claudiu Ionescu-Bujor; Desen tehnic și reprezentări geometrice (Geometrie descriptivă) – conf.dr. Sava Ioan. De la „știrile pe surse” de atunci – colegii mai mari -, aveam deja primele informații despre aceste cursuri grele din anul I, cât și despre profesorii care le predau. Bineînțeles, toate erau descrieri din filmele de groază.

Magdalena ALBU: Nume mari de profesori ale facultății noastre și ale matematicii, precum Profesorul Sorin Gogonea – un dascăl extrem de riguros în activitatea de susținere a cursului, pe care și eu l-am avut în primii doi ani de facultate la aceeași disciplină, ca și Dvs., anume, Analiză matematică -, dar și ale diplomației românești, precum Profesorul dr. matematician Claudiu Ionescu-Bujor. Să ne oprim, însă, asupra celui de-al treilea nume pe care l-ați menționat în relatarea anterioară – Profesorul Ioan Sava, o întâlnire marcantă pentru destinul Dvs.!…  Dacă viața v-ar fi așezată, într-o zi, pe o peliculă de celuloid, cum ar arăta primul cadru al întâlnirii Dvs. cu Profesorul Sava?

Gabriel GUBERNA: Despre cursul de Desen tehnic și reprezentări geometrice, personal, nu-mi făceam griji, mă bazam pe cunoștiințele din liceu, unde avusesem un profesor bun, dar și pe instruirea primită de la sora mea mai mare, studentă tot la IF, și care făcuse deja cursuri de Desen cu d-l Sava. Din ceea ce aflasem de la colegi, știam deja că, la orele Profesorului Sava, trebuia să te prezinți îmbrăcat decent, curat, să fii atent la cursuri și să nu chiulești. Așadar, m-am dus la primul curs de Desen tehnic și reprezentări geometrice, este adevărat, cu idei preconcepute despre materie, dar, mai ales, despre cel care o preda. Ușa s-a deschis, cred, exact în momentul în care ceasul arăta ora exactă și atunci l-am văzut, pentru prima dată, pe Profesorul Sava Ioan. Avea o ținută elegantă, îmbracat la patru ace, cu costum, cravată, pantofi cu toc italian și un halat impecabil de nuanța oului de rață. O ținută decentă, aleasă cu bun gust, fără vreo urmă de extravaganță, care făcea o primă impresie pozitivă și care, deopotrivă, cerea respect.

Magdalena ALBU: Cu alte cuvinte, primul impact emoțional a fost unul determinant, anulându-vă tot bagajul anterior de prejudecăți, ce vă conturaseră o imagine eronată despre Profesor, impact la care s-a adăugat, imediat, și metoda sa deosebită de predare…

Gabriel GUBERNA: Nu pot să spun decât că tot ceea ce făcea Profesorul la curs era realizat cu multă lejeritate, în sensul că nu era grăbit să termine cursul cât mai repede, nu avea sincope în expunere, preda acele cursuri de Desen tehnic și reprezentări geometrice cu multa pricepere și îndemânare! Pentru el, cursurile parcă erau niște momente de relaxare. Mai târziu, după ce l-am cunoscut mai bine, mi-am dat seama că, într-adevăr, orele noastre de curs erau ore de relaxare pentru el.

Magdalena ALBU: Ați fost fascinat de arta pedagogică a Profesorului Sava…

Gabriel GUBERNA: Profesorul Sava Ioan era un om care știa „multă carte”. Nouă, studenților de la IF, ne preda Desen tehnic, dar ținea și cursuri la Arhitectură și, în același timp, avea multe contracte pe teme de soft, de programare și de mecanică. Din ceea ce s-a auzit în acea vreme, se pare că dumnealui ar fi fost strungar, dar absolvise Facultatea de Mecanică și Facultatea de Matematică.

Magdalena ALBU: Și regretatul mare Profesor și critic literar Alexandru Piru (unul dintre asistenții lui George Călinescu), de la Facultatea de Litere a Universității București, a fost, mai întâi, strungar, așa după cum singur mărturisea, cu mulți ani în urmă, la o manifestare cultural-educațională de la Muzeul Literaturii Române din Capitală. Destinul, însă, își urmează, desigur, ca întotdeauna, nestingherit, calea… Pentru Dvs., însă, magia de la catedră, pe care Profesorul Sava o împrăștia în jur, a fost, se simte acest lucru, unică. Ce frază credeți că ar putea defini cel mai bine arta sa remarcabilă de a preda, iată, o… disciplină tehnică?

Gabriel GUBERNA: Profesorului Sava Ioan i-a dat cineva o coală de hârtie, un creion și l-a învățat cum se desenează un punct. Ce a făcut cu ele? A desenat Universul.

Magdalena ALBU: Antologică formulare!…

Gabriel GUBERNA: Da, este adevărat și asta ne-a învățat, din prima oră de curs, și pe noi!… ”Ce înseamnă desen tehnic?”, ne-a întrebat. Stați, mai avem până acolo, haideți să începem cu începutul! Cine știe să deseneze un punct?” Am rămas blocați. „Haideți, curaj, ieșiți careva la tablă și desenați un punct! Vă înțeleg nepriceperea, pentru că, dacă vom ști să desenăm un punct, atunci vom ști să desenăm orice, absolut orice.”

Magdalena ALBU: ” „…dacă vom ști să desenăm un punct, atunci vom ști să desenăm orice, absolut orice.” Altfel spus: punctul, ca bază de construcție a întregului Univers… Continuați, vă rog !...

Gabriel GUBERNA: „Bun, ai desenat un punct, acum ține creta apăsată pe punct și mișc-o într-o direcție! Ce avem acum? Avem un segment de dreaptă, avem o curbă, avem un cerc, avem o elipsă, avem o sinusoidă, avem.. Vă rog să completați lista! Mai departe, dacă am desenat un punct, putem să desenăm și trei puncte! Haideți să unim cele trei puncte! Ce avem? Avem un triunghi. Vă rog să spuneți, pentru patru punncte, avem, da, avem pătrat, romb, dreptunghi, paralelogram, trapez, iar lista poate continua!” Și jocul acesta în plan a continuat cu acele cunoștințe, reguli despre Desen tehnic, începând cu linia, care și ea este linie de bază, linie de cotă, ajutătoare de cotă, linie întreruptă, fiecare tip cu grosimea ei, cu definiția ei. Cam la fel, dar, la un nivel mult mai avansat, au decurs lucrurile, când, de la desene în plan, ne-am mutat la reprezentări în spațiu, tot așa, cu exemple simple, banale, cum ar fi: ”Luați un segment de dreaptă, țineți-l fix la un capăt, iar celălalt capăt plimbați-l pe un cerc! Da, am generat un con! Dar, dacă ambele capete se plimbă pe două cecuri…” Etc., etc. Cursurile au continuat, am ajuns la acele lecții aproape abstracte, atunci când am învățat despre epura obiectului, despre vederi ale obiectelor (în plan, laterale), despre secțiuni, despre intersecții de corpuri.

Magdalena ALBU: Profesorul Sava era un perfecționist…

Gabriel GUBERNA: Profesorul Sava era un perfectionist, stăpânea și aplica, cu rigurozitate, toate detaliile. Cunoștințele lui nu se mărgineau la explicații banale, așa cum le-am arătat mai sus, cunoștințele lui erau multe și aprofundate. El avea model matematic pentru fiecare etapă de desen – mișcarea punctului era o ecuație matematică bine definită, translația, rotația aveau și ele o descriere matematică pe măsură, dar cel mai fascinant era atunci când găsea formule matematice pentru suprafețele generate prin intersecția unor corpuri (ex.: cilindru cu conul).

Magdalena ALBU: Toate acestea au avut o finalitate practică pentru Dvs., în meseria de inginer…

Gabriel GUBERNA: Partea cea mai importantă a fost faptul că tot ceea ce ne-a învățat Profesorul Sava a avut o finalitate practică, în sensul că ne-a predat cu lux de amănunte Desenul tehnic, cum se întocmește, cum se citește și cum se aplică acesta. Toate cunoștințele privind suprafețele generate prin intersecția corpurilor le-am aplicat pe șantier, atunci când, de exemplu, trebuia făcută o reducție pe o țeavă, trebuia făcut un nod hidrotehnic din țevi cu diametre diferite, când trebuia să fixăm piesele înglobate în beton etc., etc. …

Magdalena ALBU: Ce reprezintă Desenul tehnic pentru Inginerul Gabriel Guberna, după cursurile universitare predate de către Profesorul Ioan Sava, în facultate?

Gabriel GUBERNA:  Desenul tehnic este, practic, o limbă internațională, pe care trebuie să o știe orice inginer constructor.

Magdalena ALBU: Ce alte cursuri v-a mai ținut, în acei ani, Profesorul?

Gabriel GUBERNA: Au trecut 44 ani de la data când frecventam cursurile Profesorului Sava, timp în care, printre altele, am folosit programele de desen Autocad. La data când l-am cunoscut, Profesorul știa tot ceea ce se găsește în aceste programe de desen.

Nu exagerez cu nimic, așa cum l-am cunoscut pe Profesorul Ioan Sava, acesta era pregătit și avea suficiente cunoștințe ca să scrie soft-urile respective de desen. Ca să rezum, pe Profesorul Sava îl putem numi Autocadul nostru uman.

Profesorul Sava avea și un cerc de Desen. La vremea aceea, era o practică, anume, ca, la fiecare disciplină, să fie și un atare cerc. Acesta era facultativ, venind în întâmpinarea studenților buni, care doreau să învețe și alte lucruri mai avansate, mai elaborate, mai aprofundate, decât cele comune de la cursul obișnuit.

Magdalena ALBU: Care erau regulile, să spunem așa, pentru a promova examenul la Profesorul Sava sau nu exista așa ceva?

Gabriel GUBERNA: De la prima oră de curs, Profesorul Sava ne-a spus pretențiile, regulile dumnealui, în legătură cu promovarea examenului, care se rezuma, de fapt, la una singură: ”se știe, se trece; nu se știe, nu se trece”. Această regulă, relativ simplă, a aplicat-o permanent, fără patimă, fără ranchiună, ci în mod principial și corect.

Această regulă sau tip de exigență, aș numi-o, mai corect, care, de ce să nu fiu sinceră, mie mi-a plăcut foarte mult, a fost aplicată și de către alți mari Profesori ai facultății noastre, precum: Simion Hâncu, Claudiu Ionescu-Bujor, Bebe Nedelcu, Sorin Gogonea.

Profesorul Sava era din alt aluat, el vedea lucrurile altfel, avea alte tipare, care nu prea semănau cu cele de atunci. La el, nu exista ”lasă că merge și așa”, nu existau nuanțe de gri, ori era albă, ori era neagră.

Magdalena ALBU: Exact pe principiul acesta merg și eu: alb sau negru, fără nuanțe intermediare. Exigența ca mod de a fi…

Gabriel GUBERNA: Da, exigența lui nu era numai la disciplina pe care o preda, existența lui era, într-adevăr, un mod de viață, mai greu de înțeles.

Magdalena ALBU: Greu de înțeles doar pentru cei care nu aleg să își impună standarde înalte de exigență în profesie și în viață!…

Gabriel GUBERNA: Îmi explica, de exemplu, faptul că un inginer trebuie să fie bine pregătit, să aibă prestanță și să onoreze faptul că este inginer. Numai că a trecut examenul de admitere la facultate nu înseamnă că și este inginer. Nu este obligatoriu ca toți studenții să ajungă ingineri. Ajung ingineri cei care învață și care dovedesc că pot face față meseriei de ingineri.

Magdalena ALBU: Acum s-au schimbat profund lucrurile, din păcate, iar viziunea aceasta reprezintă, deja, o mentalitate care ar trebui neapărat reactivată la nivel de societate. A onora faptul că ești inginer e o deviză trecută, actualmente, la indexul uitării.

Să revenim, însă la cercul studențesc al Profesorului Sava!

Gabriel GUBERNA: Când a anunțat data înscrierii la cerc, bineînțeles că s-au prezentat peste 70% dintre studenți. Ne-a mulțumit tuturor celor care ne-am înscris, dar ne-a spus de la început: ”Să nu credeți că, dacă v-ați înscris la cerc, treceți examenul fără să învățați!”.

Magdalena ALBU: Aceleași standarde de exigență și la cercul facultativ…

Gabriel GUBERNA: Da! Dupa prima temă dată, am rămas o duzină, apoi, după un timp scurt, am fost selectați doar 5-6 studenți. Am rămas mirat la vremea respectivă că, la cerc, temele abordate, pe lângă desenele pe care trebuia să le facem, erau cele de matematică superioară si de programare de cel mai înalt nivel. Mai târziu, am aflat că acestea erau, de fapt, teme de cercetare la diferite contracte încheiate cu întreprinderile de atunci de Mecanica fină și chiar cu uzinele Dacia, unde am lucrat la un soft pentru optimizarea formei caroseriei autoturismului.

Magdalena ALBU: Care era ritmul personal de lucru al Profesorului Sava? Bănuiesc, unul extrem de dur!

Gabriel GUBERNA: Profesorul Sava lucra mult, foarte mult. Erau dimineți, când îl găseai lucrând la cabinet și la ora 6, dar și seri când, la orele 22, se vedea lumină la cabinetul lui. De atunci, am văzut că avea o sensibilitate pentru spații neaerisite, pentru mirosuri și locuri cu mizerie.

El funcționa ca un veritabil mecanism fin. Puteai să potrivești ora când intra la curs, dar, la fel de bine, și când termina cursul. La Profesorul Sava, era prețios orice minut, pentru că lucra foarte mult și, așa cum am spus, cursurile erau pentru el momente de relaxare.

Magdalena ALBU: Cei câțiva studenți selectați, cum ați răspuns exigențelor Profesorului, la cerc?

Gabriel GUBERNA: Ne-am obișnuit cu exigențele lui. Am suportat și când am refăcut planșele, pentru că un punct nu era cerculeț perfect, pentru că o linie de cotă era mai groasă, pentru că fâșia de îndosariere nu avea 25 mm, pentru că scrierea nu era STAS etc.

În perioada respectivă, nu erau calculatoare, nici măcar cele de birou, așadar, calculam cu rigla de calcul. Nu erau soft-uri de Desen tehnic, nu apăruseră nici măcar acele truse și șabloane Rottring. De aceea, toate plansele pe care le făceam, ca temă acasă,  începeau cu schița, apoi, desenul la scară pe hârtie milimetrică, apoi, partea finală. Cea mai pretențioasă era desenarea în tuș pe hârtie de calc a desenului.

Magdalena ALBU: Vă înțeleg foarte bine, fiindcă, la rândul meu, în facultate și, mai apoi, în institutul de proiectare-cercetare, am desenat, atunci când a fost nevoie, astfel… Mi-a plăcut acest mod meticulos de a lucra, o modalitate intimă de a interacționa, practic, cu hârtia și cu lucrarea în sine, căreia îi cunoști așa absolut toate detaliile, tot organismul!…

Gabriel GUBERNA: Așa este! Hârtia de calc era o hârtie transparentă, specială, care se lipea deasupra desenului executat la scară, pe hârtie milimetric, în vederea copierii cu tuș a desenului. Operația de desenare cu tuș era dificilă, pentru că se executa cu penițe speciale și cu trasoare de linii care se reglau greu pentru realizarea grosimii liniei de desenat. Îți trebuia multă pricepere, îndemânare…

Magdalena ALBU: Răbdare…

Gabriel GUBERNA: … mai ales răbdare ca să desenezi o planșă, care dura și o noapte întreagă! Or, nu te simțeai bine, când ajungeai la Profesorul Sava, iar acesta o rupea, pur și simplu, dacă nu era bine ceva și îți spunea să o refaci!… Exigența lui, însă, dădea roade, pentru că, dacă planșa era făcută cum trebuia, atunci, într-adevăr, chiar nu aveai nici o problemă, iar nota era pe măsura efortului depus. Oricum, metoda de verificare era una permanentă, cu teme săptămânale, cu lucrări de degrevare, care ne-au ajutat mult la sfârșitul anului, când am dat examenul final. Știu că a fost mulțumit de seria noastră, fiindcă majoritatea studenților au reușit să țină pasul și să treacă examenul.

Magdalena ALBU: Totul e bine când se termină cu bine, însă, nu a fost să fie chiar așa, fiindcă, un an mai târziu, avea să urmeze un moment extrem de dureros pentru Dvs. – despărțirea de Profesorul Ioan Sava, prin plecarea sa, de la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare din București, la Sibiu. Cum s-au petrecut lucrurile din acest punct de vedere, Dle Inginer Gabriel Guberna?

Gabriel GUBERNA: Am terminat anul I (1975-1976) și, la începerea anului II de studii – an în care, față de primul, când avusesem ambele semestre cursuri cu Profesorul Sava, aveam doar în semestrul întâi -, a venit ”știrea cea mare, aceea că pleacă Sava”. Mulți colegi jubilau. „Gata, am scapat de Sava!”, spuneau ei. Nu le-am împărtășit bucuria. Eram trist. Pleca un Profesor deosebit, cu care avusesem ocazia să lucrez și de care reușisem să mă apropii în oarecare măsură. Nu am putut să iau legătura cu Dumnealui, nici măcar să mai vorbesc cu el.

Magdalena ALBU: M-ați întristat!… Se simte și acum durerea de atunci în sufletul Dvs.!… Probabil că era un soi de premoniție neconștientizată asupra a ceea ce avea să urmeze câțiva ani mai târziu, în destinul dur al Profesorului Ioan Sava… Prin urmare, ați început cel de-al doilea an de studii universitare fără Profesorul Sava… Nu-mi vine să vă întreb cum a fost, pentru că am trăit, la rândul meu, aceste sentimente îngrozitoare, când nu am mai avut cursuri, în anii IV și V, cu dascălul meu preferat – Simion Hâncu…

Gabriel GUBERNA: Am început anul II, desigur. Am fost, bineînțeles și la cursurile de Geometrie desciptiva, unde am promovat fără probleme, dar îmi lipseau acele întâlniri de la cerc cu care mă obișnuisem…

Magdalena ALBU: Vă lipsea magia exigenței Profesorului Sava…Ce a însemnat pentru Dvs. plecarea sa la Sibiu?

Gabriel GUBERNA: Plecarea Profesorului Sava m-a făcut să trăiesc experiența unuia, care a ascultat ”Rapsodia Română” interpretată la Ateneul Român, iar acum o ascultă într-o bodegă amărâtă, cântată de un lăutar la vioară… Același curs, dar predat de alt profesor…

Magdalena ALBU: O comparație semnificativă, ce reflectă dimensiunea înaltă a valorii profesionale a Profesorului Sava…

Gabriel GUBERNA: Nu a mai fost ceea ce era pe vremea lui Sava, nici la cursul meu din anul II și nici în anii următori, din câte îmi aduc eu aminte. Geometria descriptivă nu mai era un cui pentru studenți.

Magdalena ALBU: Studenții au scăpat de un ”cui”, precum spuneți, facultatea, însă, de un mare Profesor… V-ați mai reîntâlnit, ulterior, cu Ioan Sava?

Gabriel GUBERNA: Când am terminat anul III, vara, am mers în tabăra studențească de la Pârâul Rece. Acolo, întâmplarea a făcut ca să cunosc un student pe nume Nicu, din Sibiu, coleg de cameră cu mine în acea tabără, cu care m-am și împrietenit.

Magdalena ALBU:  Întâmplarea?!… Destinul, Dle Guberna!…

Gabriel GUBERNA: Era student la Facultatea de Mecanică din Sibiu, unde Sava Ioan era profesor, nu știu dacă și decan. Mi-a povestit despre facultate, despre cursuri, despre colegi. L-am întrebat de Profesorul Sava, despre care mi-a spus că este foarte deștept, că s-a implicat mult în activitatea facultății, că muncește de dimineața până seara, dar că a lăsat pe toamnă vreo 70 de studenți, printre care era și el, la disciplina de Mecanică, pe care o preda. Nu m-am mirat deloc să aflu că, și la Sibiu, Profesorul Sava rămăsese consecvent principiului ”se știe, se trece; nu se știe, nu se trece”, mai ales acolo, unde el era pe profilul lui, adică, pe profilul mecanic. I-am spus noului meu prieten Nicu, faptul că va trebui să ia în serios examenul, să pună mâna să se pregătească, pentru că, altfel, nu va trece. În iarna anului 1979, eram deja la jumătatea anului V de facultate, iar întâmplarea a făcut să prind un loc în tabara studențească de la Sibiu.

Magdalena ALBU: Vă corectez din nou! Nu întâmplarea, ci destinul, Dle Inginer!…

Gabriel GUBERNA: Ajuns la Sibiu, am fost cazat la un cămin studențesc, chiar în oraș. M-am auzit la telefon cu prietenul Nicu, cel de la Pârâul Rece, care trecuse cu bine examenele cu Profesorul Sava și care mi-a spus că îl găsesc pe profesor la facultate. Mi-a dat adresa, numărul de telefon de la decanat și mi-a explicat cum se ajunge la facultate. Aveam o strângere de inimă! Să mă duc, să nu mă duc, să dau telefon înainte?!… M-am hotărât să merg, a doua zi, direct la facultate. Normal că m-am aranjat la frizer, m-am îmbracat la costum, cravată și palton cu fular.

Am găsit, relativ ușor, Facultatea de Mecanică din Sibiu. La intrarea în clădire, îmi aduc aminte că, pe hol, erau afișate, printre altele, o serie de planșe cu profil mecanic, toate listate din calculator. Le-am admirat în sinea mea și mi-am dat seama că, ceea ce făcusem la cerc, aici, se continuase la un nivel mult mai avansat. Am întrebat de Profesorul Sava și cineva m-a îndrumat către biroul lui. Am bătut la ușă. Mi se tăiase respirația. Eram copleșit de emoție. Am auzit : ”Intră!” și… am intrat.

Magdalena ALBU: Cum era, dincolo de ușă, de data aceasta, în etapa sibiană, să o numim, Profesorul Sava ?

Gabriel GUBERNA: Era la birou, aplecat peste hârtii…

Magdalena ALBU: Ca de obicei !…

Gabriel GUBERNA: A dat să zică ceva, dar și-a ridicat privirea și m-a văzut. Am citit în ochii lui atunci o explozie de bucurie. S-a ridicat, zicând: ”Gabi, ești chiar tu?” Da, mă recunoscuse, după atâta timp.

Magdalena ALBU: Trecuseră, deja, patru ani…

Gabriel GUBERNA: M-a rugat să iau loc, apoi, și a început să mă întrebe ce fac, în ce an sunt, ce fac colegii mei, dar profesorii de la București. Nu uitase pe nimeni! Ochii i se umeziseră. Trăia, ca și mine, emoția acelei revederi. Apoi, și-a cerut scuze pentru faptul că era prins cu multe probleme de sfârșit de an, dar m-a invitat să stăm de vorbă, pe îndelete, acasă. Am acceptat invitația, stabilind data și ora întâlnirii. M-am dus în vizită, în seara respectivă. Locuia într-un apartament aranjat și mobilat cu bun gust. Mi-a prezentat-o pe Doamna Sava. Era o Doamnă frumoasă și elegantă. Formau o familie reușită. Erau bine, erau fericiți, vorbeau cu mult drag despre băiețelul lor. Mi-a povestit cât de mult a muncit pentru înființarea Facultății de Mecanica din Sibiu, câte probleme au trebuit rezolvate începând cu cele administrative, clădire, dotări, cantină, cămine și continuând cu cele legate de cadre didactice, de programe, de cărți de cursuri, cu perioade când îl apucă ora 3 dimineața, la facultate.

Magdalena ALBU: Cum vi s-a părut, în acel moment, Profesorul Sava?

Gabriel GUBERNA: Profesorul Sava rămăsese neschimbat, numai că acum cred că muncea mult mai mult decât la București; era deja cunoscut în tot Sibiul și el, și soția – poate și din cauza aplicării acelui… Continue reading „Magdalena ALBU: Interviu cu ing. Gabriel Guberna despre Profesorul Universitar Martir Ioan Sava” →