Mircea Dorin ISTRATE: Comoară de suflet – Ziua IEI

COMOARĂ DE SUFLET

De fi-veţi vreodată pe-un umăr de deal

Cu nalbă în flore şi-n iarbă crăiţă,

Să ştiţi că aicea, în vechiul Ardeal

Născutu-sa Doina, din cânt de băciţă.

Pe-aicea şi vântul atunci când adie

Poveşti îţi aduce de-acol’ din trecut,

Cu fir de mătase ea scrisă-i pe ie

Râmână însemne din vremi de demult.

La fel ca răbojul ţinută-i socoată

La câtă durere e-n neam şi pe lume,

Cât râuri de lacrimi sunt puse în soartă,

Cât zile cu soare putut-a s-adune.

De ştii le citeşte şi ele ţi-or spune

Cât doruri, cât jale e-n suflet la neam,

Cât soare-i în galben, în negru-s furtune,

În roşu şi-albastru-s dorinţi câte am.

Cusută cu suflet, cu drag, cum se cere,

Purtat-a ea ia la nunţi şi la mort,

În fală şi-n cinste, că-i mândră muiere

Atunci când se-mbracă în dragul ei port

Iar când de pe lume s-o duce-n uitare

În ladă lăsa-va o taină-nstelată,

Să ştie urmaşii, că neamul mai are

Comoară de suflet cu stele-nflorată.

————————————-

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

24 iunie 2019

Nastasica POPA: Inocența crudă

Inocența crudă

Împovărat de tine mi-este gândul
Iar ochii mei sub geană-s umeziți
Și se topesc în trupu-mi firavi fluturi,
Din cioburi de oglindă au fost treziți,
În noaptea-n care-și pierde-n zare rândul.

-Iertată-mi fie, Doamne, rătăcirea
Spre o Lumină albă.-mbujorată…
Pierdută-n nestatornicia zilei,
Găsesc o noapte-n ea, incorporată
Fără să aflu-n Soare strălucirea.

Renaște-mi mântuirea-n veșnicie…
Îmi arde-n ochi privirea ca în spuză
Și-mi chem iubirea cu înfrigurare,
Din Cer să se coboare-n trup de muză,
Să potoleasc-a mea zădărnicie.

Și în durere, inocența crudă,
Eternitate în mărgean să curgă,
Să fie-n legea firii osândită,
Cu viață drumul ei să îl parcurgă,
Să nu mai fie suflet tern și trudă.

*zădărnicie-lucru fără rost; ambiție; vanitate;trufie.

——————————-

Nastasica POPA

24 iunie 2019

Florentina SAVU: De Sânziene

Fată mândră, Sânziană,
Coborâtă din povești
În ie, fotă, năframă,
Tare dragă ne mai ești!

Zână dulce, plai divin,
Ne încânți suflet și minte,
De drag sufletul n’-e plin,
Colindăm pe câmp și munte,

Flori de drăgaică culegem
Să ne-mpletim coronițe,
Cu soarele să ne-ntrecem
C-avem aur în cosițe,

Ne vom prinde-apoi în horă,
Focuri multe vom aprinde,
Ielele nu ne adoră,
Dar în lațuri le vom prinde!

Ne-om visa cu drag ursitul,
După-atâtea incantații,
Ne va fi prea sfânt dormitul
Și trezirea în ovații,

Ne-om pune straie de dor,
La biserică vom merge,
Vom bea apă din izvor
Și-om lăsa vise s-alerge,

Vom chiui mult prin văi,
Lunci se vor cutremura,
Suntem Sânziene noi,
Dar ii, toate, vom purta,

Maci și spice, flori albastre,
Rupte din senin de cer,
Toate vor fi ale noastre,
Nu ne-om pierde din mister,

Noi suntem din România,
Cosânzene-Sânziene,
Ne iubim portul și glia
Și suntem, prin timp, perene!

———————————–

Florentina SAVU

24 iunie 2019

Foto internet

Florica PATAN: Revelație în ie

REVELAȚIE ÎN IE

Prinde-mă-n desen cu plaiuri, ciripit de păsărele, flori cu fire
fin cusute, uită-mă acolo secoli lângă-un suflet ce-ndrăgesc și
mă lasă în chemarea unui vis bineștiut, să te-ntorci suspin la
mine, cu alunul, bradul, pinul ori cu nucul sau stejarul, idealul
unui timp ce amarnic s-a tot dus…

Du-mă în istorii aspre, când cu sângele vărsat am păstrat un nume
drag și ea Patrie ne este, prinde-mi în cercei de vară flori de măr
ori de cais… scurge-mă în ape limpezi ce destinul meu îl poartă,
cântă-mă din frunză verde și mă pune-n conștiința neamului ivit
Lumină, printre stele-ntrevăzut…

Ține-mă-n albastru iris și mă poartă printre astre, să-nțeleg jocul
cu moartea, du-mă-n cercul de lumină și-ntr-un salt ondulatoriu
să mă fac un punct pe hartă, în Bucegi, pe lângă Sfinx, unde revelații
spun cum că Totul are-n lume sensul devenirii pure și accelerații
ample, mai rapide ca ideea…

scrie-mă în arhetipuri, vechi legende, cronici puse-n manuscriptum,
ori pe ia seculară, tot așa cum ai făcut…

—————————-

Prof. Florica PATAN

Alba Iulia

24 iunie 2019, „Ziua Internațională a Iei Românești”

Imagine internet, Henri Matisse, „La Blouse Roumaine”.

Alexandra GĂLUȘCĂ: Ia noastră românească

Fată dragă pune-ți ie
Cinsteşte-o prin purtare
Că e strai de sărbătoare.
Ia poart-o la o plimbare,
La horă, joc sau întâlnire,
Cu mândrie şi peste hotare.
Căci este a noastră simțire
Ia e simbolul dorului în ață
Lacrimi, dragoste, speranță,
Credința-i cusuta-n cruciulițe,
Adevărate micuțe iconițe
Pe borangic cu fir de mătase.
Ea duce-n ea dorite vise.
Parcă-s misterioase poeme
Încântare de culori şi teme.
Ia cinsteşte-o cu onoare
Căci e strai de sărbătoare,
Ia arată-n lumea toată
Că româncuța-i frumoasă fată
Harnică, destoinică, elegantă.
Chiar de ia, la blugi ea poartă
La spectacol, servici sau nuntă,
De ie, ea este foarte mândră

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Foto George Grădinaru

Corneliu NEAGU: Regina Nopții

REGINA NOPȚII

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legende venind de nicăieri.
Atunci voi înţelege că undeva anume,
pe-o margine de doruri, fără a şti precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.

Voi arunca din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,
și-n dulcea reverie a clipelor venite,
cu muzica celestă, pe margini de delir,
în prag de aștepare, din șoaptele-ți vrăjite,
să-mi torni pe îndelete licori de elixir.

Ne vor cânta deasupra iubirile întoarse,
cu notele aduse din straniul portativ,
deși Regina Nopții ne va juca doar farse
făcându-ne să credem că visu-i relativ.

————————————

Corneliu NEAGU

București

24 iunie 2019

Elena TUDOSA: Sânziana

Peste dealuri și ponoare,
În ajun de sărbătoare,
Fecioarele de cu zori,
Merg să strângă mândre flori,
Sânziene, flori de câmp,
Bucuroase azi le strâng,
Le adună în buchete,
Și ursita stau s-aștepte,
Cununite -or să – mpleteasca,
Iubiții să – și întâlnească,
‘N culmea casei apoi le-aruncă,
S-afle dacă se mărită.
E noaptea de sânziene,
Când îți spune inimioara,
Dacă iubitul pesemne,
Iti va împlini chemarea,
Zorindu-si însurătoarea.
Sânziene, flori gingașe,
Împletite în cununi,
Iubirile pătimașe,
Le-ntalnesti,le croiesti drum.
Sânziene, flori frumoase,
Astăzi cucu-o să mai cânte,
Fecioarele făr’ a fi geloase,
Vor afla ce-o să se-ntâmple.
Sânziana, floare purtată,
De Dragaica, azi la joc,
Toată fata își așteaptă,
Să cunosc-al său noroc.
Sânziana, mândră floare,
După cum e datina,
Azi de a ta sărbătoare,
La cingători te-or purta,
Și tare nerăbdătoare,
Iubiți-si vor aștepta.
Se vor prinde-n frumos joc,
Toate – mprejurul unui foc,
Și-n îmbrățișări fierbinti
Își vor face jurăminti,
Ca să rămână uniți,
Împreună fericiți.

——————————-

Elena TUDOSA

24 iunie 2019

Imagine facebook

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Rugă

durerea plângea între pleoape
scriam versuri
pe ramuri de noapte
aveam aripile întinse către El
sprea a înțelege lumina
pășeam tăcut printre tainele lumii
rătăcind între pereții de ploaie
visam să renasc între spini
din cuvinte arse a rugă
am întors mâinile către cer
erau aspre de întrebări
a rămas cuvântul răstignit pe o cruce
pe cruce și cuiele plâng
nu am venit între voi ca să să stric
ci să împlinesc cuvântul Lui
cu umilință, speranță și iubire
cuvântul e rugă
e ultimul psalm
stele așteaptă în noapte cuvânt întrupat
zarea, cărarea sfântă spre cer
luminează un surâs în priviri în bezna adâncă
sub cuvânt, timpul se deschide ca un mugur, a floare
susură ape într-un colț de tăcere
din aripi fac astăzi o cruce
privirea să-mi fie ieșire sub taina iubirii

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

24 iunie 2019

Sofia Doina GAVRILĂ: Ie cu flori

Ie cu flori

Astăzi de ziua ta, în zori,
să te îmbrăcăm ie cu flori
cu fir de borangic aleasă
ziua să fie mai frumoasă.

În florile cusute pe altiță
regăsesc a noastră viță,
și fiecare floare brodată
povestește istoria toată.

E mândră iia românescă
cusută-n vatra bătrânească
de înlăcrimatele bunici
țesând fir roșu cu arnici.

Pe ie ne găsim mândria
pe ie se citește România
cu roșu fir te-am alintat
cu inima dor am brodat.

—————————–—–

Sofia Doina GAVRILĂ

24 iunie 2019

Anatol COVALI: Atracţii

Atracţii

Sunt atras şi-atrag la rândul meu,

tot ce-a fost, ce este şi-o să fie,

într-un sacru şi etern mereu

oferit cândva de veşnicie.

Rostul meu este să fiu atras,

ţelul: o atracţie reciprocă

între ce-a trecut şi ce-a rămas,

care în atracţii se evocă.

Noi atracţii se-mpletesc pe rând

cu acelea care ard nuclee,

ca esenţa dintr-un singur gând

să devină ne-ncetat idee.

Şi răspunsul e mereu firesc

fiindcă-atracţii-îl dau pe rând întruna,

demonstrând că-n ele clocotesc

mii de-atracţii, pentru totdeauna.

————————————–

Anatol COVALI

București

23 iunie 2019