COMOARĂ DE SUFLET
De fi-veţi vreodată pe-un umăr de deal
Cu nalbă în flore şi-n iarbă crăiţă,
Să ştiţi că aicea, în vechiul Ardeal
Născutu-sa Doina, din cânt de băciţă.
Pe-aicea şi vântul atunci când adie
Poveşti îţi aduce de-acol’ din trecut,
Cu fir de mătase ea scrisă-i pe ie
Râmână însemne din vremi de demult.
La fel ca răbojul ţinută-i socoată
La câtă durere e-n neam şi pe lume,
Cât râuri de lacrimi sunt puse în soartă,
Cât zile cu soare putut-a s-adune.
De ştii le citeşte şi ele ţi-or spune
Cât doruri, cât jale e-n suflet la neam,
Cât soare-i în galben, în negru-s furtune,
În roşu şi-albastru-s dorinţi câte am.
Cusută cu suflet, cu drag, cum se cere,
Purtat-a ea ia la nunţi şi la mort,
În fală şi-n cinste, că-i mândră muiere
Atunci când se-mbracă în dragul ei port
Iar când de pe lume s-o duce-n uitare
În ladă lăsa-va o taină-nstelată,
Să ştie urmaşii, că neamul mai are
Comoară de suflet cu stele-nflorată.
————————————-
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
24 iunie 2019