Nastasica POPA: Inocența crudă

Inocența crudă

 

Împovărat de tine mi-este gândul
Iar ochii mei sub geană-s umeziți
Și se topesc în trupu-mi firavi fluturi,
Din cioburi de oglindă au fost treziți,
În noaptea-n care-și pierde-n zare rândul.

-Iertată-mi fie, Doamne, rătăcirea
Spre o Lumină albă.-mbujorată…
Pierdută-n nestatornicia zilei,
Găsesc o noapte-n ea, incorporată
Fără să aflu-n Soare strălucirea.

Renaște-mi mântuirea-n veșnicie…
Îmi arde-n ochi privirea ca în spuză
Și-mi chem iubirea cu înfrigurare,
Din Cer să se coboare-n trup de muză,
Să potoleasc-a mea zădărnicie.

Și în durere, inocența crudă,
Eternitate în mărgean să curgă,
Să fie-n legea firii osândită,
Cu viață drumul ei să îl parcurgă,
Să nu mai fie suflet tern și trudă.

*zădărnicie-lucru fără rost; ambiție; vanitate;trufie.

——————————-

Nastasica POPA

24 iunie 2019

Lasă un răspuns