Cristian Gabriel VULPOIU: Încă o filă de poveste

ÎNCĂ O FILĂ DIN POVESTE


La ceas de seară scriu o filă din poveste,
Și mă-ncălzesc cu pătura-ți de șoapte
Ce mă poartă prin împărățiile celeste
Iubito, tu ești marea prefăcută-n noapte.

Îți scriu povestea iubito, pe fila unui vis,
Mă arde ruginiul toamnei tutelare
În sânge pianul scrie ode în anticul zapis
Pe o lacrimă de înger la răsărit de soare.

Am să te iubesc ispito, ca-n povești,
Cu vise îmbrăcate-n straie nupțiale
Cu inorogi de foc și alegorice calești
Și heruvimi să îți aducă osanale.

Mă pierd de mine atunci când îți privesc,
Trupul ce parcă tremură a liră
Rog o lacrimă să îți șoptească întâiul TE IUBESC
Coroane din șirag de stele zeii ne-mpletiră.

Încă o filă din poveste iubito îți mai scriu,
În susur de vioară precum al tău alint
Lasă-mă în noaptea grea luceafăr să îți fiu
Lasă-mă nirvană inima să-ți simt.

—————————–————————

Cristian Gabriel VULPOIU

9 noiembrie 2019

Ioana CONDURARU: Și dacă astăzi (versuri)

Și dacă astăzi încă simt o lacrimă pe geană,
Cauza îmi este, dorind să-mi fii aproape Mamă,
În astă toamnă de mister când plâng pe luncă plopii,
Iar de aici, dintr-un ungher dorindu-te îți caut ochii,

 

Privind tabloul prăfuit ce parcă îmi vorbește,
De toate câte-ai suferit, de tot ce-a fost și este.
Și dacă astăzi pot rosti o vorbă de iubire,
Prin naștere mi-ai dăruit acea strălucire,

 

De infinit și stele zeci ce-mi luminează calea,
Când rătăcită pe poteci îți caut îmbrățișarea.
Dar te-ai trecut precum un vis pierzându-te în noapte,
Lăsându-mi tot ce ai promis la margine de ape.

Dacă astăzi sunt prezent, datoare îți sunt ție
Și depun tainic, pertinent o lacrimă târzie,
Pe acest pământ flămând unde îți duci somul,
Rugând tăcută și discret să te aibă în pază Domnul.

Și dacă astăzi nu sunt eu,
Nimeni nu-i vinovat!
Vinovat e dorul tău
Ce-n suflet l-am păstrat!

 

 

Cu Eminescu

 

Mă pierd în lumea fără nume,
Nimic folositor nu-mi este
Dar te citesc și-mi pare bine,
Că-mi ești Luceafăr din poveste.
Și cât n-aș vrea să-ți spun în taină
Când serile coboară încet
Să vii, să vii fără de teamă,
Poetul meu cu un sonet!
Și-mi plâng toți teii zbuciumați
De vântul care prea năvalnic
Bate într-un și înnamorați
Îndrăgostiții trec zburdalnic.
Popas lângă un lac făcui
Privind la plopii părăsiți,
Că nu îi dat așa, orișicui
Iubind să vrea mii de dorinți!
Încet o undă întretaie
Calea lepedei divine
Care plutind, vrea o văpaie
Din lună să poată cuprinde.
Doar salcia mă înțelege
Și poate un cocor pribeag
Că, dragostea e acea lege,
Scrisă de cel care ți-e drag.
E un păcat dorința aspră
De a iubi un Zburător?
Întreb și întrebarea-i castă
Când visul e nemuritor.

 

 

Pierzându-mă

 

Mă descompun în alge și fluturi
În gânduri și triste sărutări,
Iar lupii la pândă privesc
Să poată ataca dacă greșesc.
Ce tulburi sunt norii!
Ce trist e cuvântul
Acum când cocorii
Au umplut zenitul!
Pierzându-mă vreau un îndemn
Dar unde-i iubirea! Simt un blestem
Și inima arde mocnit,
În torțe și candeli cu fitil de argint.
Ce imitație pe altare găsesc!
Unde e crinul regal, îngeresc?
Unde este perla unui cuvânt?
În ce mocirlă zace tacând!
E crud! Este trist
Că timpul se pierde
Pe Calea Lactee
Iar tu mă crezi o simplă: Femeie!
Amarnic te înșeli
Pentru că, mai ieri
Din trup de Femeie născut,
Lumina iubirii ai găsit
Și, tot Ea te-a alăptat
Apoi te-a numit: Adoratul meu băiat.
Ipocriziei, se poate
Dar încă mai sper o dreptate
Acolo unde inima într-una bate.

 

 

Același dor

 

Într-o îmbrățișare iubirea ne unește,
Și zeci de continente sufletul regăsește,
Atomic suntem plasma acestei vieți dorite,
Iar aliajul este unit prin stalactite.

Te regăsesc în toate și-n toate te compun
Dorind favoarea clipei de-a fi al meu oricum,
Căci noaptea e albastră cu tot compusul ei,
Iar din eter doar astrul ne dă chipul de zei.

Te sorb dintr-o privire tu mă alini cu dor
Și astă fericire nu pot să o măsor
De-atâta înverșunare ce-n suflet clocotește,
Parcă încă doare viața ce ne unește.

Același foc ne arde cu fiecare gând
E strigăt și împăcare la tot ce am trăit
Și nu vream să se piardă gingășe sentimente,
Mai bine lăsăm iarna cu doruri să ne-mbete.

Continue reading „Ioana CONDURARU: Și dacă astăzi (versuri)”

Vasile LUNGEANU: omul umbrelor

timpul nu contează pentru nimeni
un algoritm vibrant cenușiu
în ignoranță sunt umbre
umbrele unor umbre
cu ochi de foc
rătăcesc în propriul corp
un preistoric în grota lui
când ura mă năpădește
în mine se deschid ravene
fiară între fiare
prădător cu mine însumi
pe ritmuri închipuite
mă legăn aritmic
catete și ipotenuze arhivate
în tenebrele minții
măsluiesc oglinzi
conving
mă conving
că sunt o zeitate
peste care plouă cu bronz
palme în palme spoite cu ocru
pereți cu simboluri
catete și ipotenuze
desene bizare care slăvesc
care mă proslăvesc
pentru că eu…
pentru că eu…
pentru că eu…

uneori alunec în greșeală
citesc o carte
devin omenos
simt o lumină caldă
cum îmi inundă țesuturile
speriat m-arunc în întunericul umed
în ignoranță sunt mereu umbre
umbrele unor umbre
dezarhivate

—————————-

Vasile LUNGEANU

Noiembrie 2019

Lidia STAN: Elegie

Elegie

Îmi pune Toamna ploaie
de diamante-n deget
Se logodeşte frunza
cu sufletul meu stins
O pătură de vise
îmi ține cald de bruma
Regretelor târzii
ce peste ani mi-au nins

Îmi pune Toamna roşii
mărgele de măceş
Cercei de onix negri
din bozie şi soc
Şi-n rochie-foşnitoare
din păpuriş şi stuf
Mă poartă prin altare
şi-mi zice de Noroc

———————————

Lidia STAN

Elena TUDOSA: Lacrimi de catifea (poeme)

Și iată toamnă

 

Și iată toamnă dragă iarăși pleci
Plângând, și lași căzând în urma ta
Lacrimile-nghețate ale brumei reci,
Ca vălul de mireasă va cădea.

Și iată că te duci iar toamnă,
Te treci ca amintirea unui vis,
Ce vrem să-l retrăim frumoasă doamnă,
În primăvara mugurilor de cais.

Te-nalți precum o ceață densă,
Feericul tău în aer risipindu-l,
În goliciune cu umbra ta imensă,
Te scurgi în vremi tăcută precum gândul.

Te risipești în unda unui vag ecou,
Strigăt, sărut de vânt pe glezna-ți goală,
Mâhniți în suflet te așteptăm din nou,
Să te renaști în verde crud de primăvară.

Și iată ca un abur în aer te propagi,
Cât de orfani rămânem fără tine,
Cu încă un an la anii noștri dragi,
Ne-mbătrânești și ne apeși pe urme.

 

 

Suflet hain

 

Dezgolit mi-e sufletul și îngenunchiat,
Inima în două îmi este sfâșiată,
Hain suflet ce încrederea mi-ai trădat,
În timp ce eu te iubeam nevinovată.

Destrămat mi-e sufletul, zdrențuit,
Îmi ling rănile pumnalului ce ai înfipt,
Ca o oarbă te urmam, ce mult te-am iubit,
Și tu hain suflet cât de mult m-ai mințit.

Sloi de gheață mi-e sufletul ce l-ai ucis,
Nu mai simt nimic în el totul e stins,
,, Ca un șarpe m-ai mușcat, te-ai ascuns”,
Otrăvindu-l i-ai distrus orice urmă de vis.

Sărman suflet sugrumat de minciuni,
Jalea te-neacă ești un ocean de lacrimi,
Străpuns doar de ghimpi și de spini,
Ce iubire să primești de la un suflet hain?

Suflet sfărâmat, bob de nisip împrăștiat,
Descurajat nu vei mai surâde niciodat,
Închide în calendare tot ce te-a întristat,
Va veni și vremea când hainul suflet pentru păcat,
Va plăti trădarea neapărat cu vârf și îndesat.

 

 

De ce

 

De ce vii și îmi stârnești gândul când îmi stă cuminte,
Peste creasta șoaptei dulci într-un vis încântător,
Ce mi te întorci mereu și tot dai târcol prin minte,
Și nu vrei să înțelegi cât în suflet mi-i de dor?!

De ce vrei iubite tu ca pe-un lut să mă frămânți,
Și îmi chinui orice clipă ce îmi pare liniștită,
De ce-mi tulburi chiar și somnul unde cred că mă săruți,
Și în brațe lângă pieptu-ți să mă simt că – s fericită?!

De ce-mi porți tot amăgiri și în pace nu mă lași,
Să-mi port toamnele pe umeri cu sufletul împăcat,
Mă faci să cred că îmi ești, dar nu-ți văd urma de pași,
Și mă mistui ca în lanțuri cu dorul tău să mă zbat?

Dacă tot mă chinuiești și din chingile dorului,
N-am să pot nicicând vreodată ca să mă eliberez,
Să-mi trimiți în miez de noapte de pe bolta cerului,
Praf de stele și magie eu să cred că nu visez,

Nu mă vezi că înșir lacrimi și mi-e dor mult să te văz?!

Continue reading „Elena TUDOSA: Lacrimi de catifea (poeme)”

Anna-Nora ROTARU: Doruri (poeme)

EU SUNT… TU ŞI TU EŞTI… EU

 

Eu sunt ţărmul, tu mi-eşti valul,
Braţele spre tine-ntind…
Din furtuni, zdrobit pe malul,
Te aştept să te cuprind !

Eu sunt marea, tu mi-eşti vântul,
De m-atingi, valuri-mi răsar…
Când ţi-aud şoptit cuvântul
Din abisul meu tresar !

Mi-eşti Luceafăr, eu sunt Luna,
De te văd, mă prind fiori
Şi oftez de dor într-una,
Noaptea-ntreagă până-n zori !

Tu, mi-eşti focul, eu scânteia,
Sunt în tine, l-adăpost…
Din tăciuni mi-aprinzi femeia,
Îmi dai noimă, în viaţă rost !

Eu sunt vultur şi-mi eşti stâncă,
Poposesc de-am ostenit
Şi mă-nalţ în zare-adâncă,
M-aciuiesc de-s prigonit !

Sunt şi mare, chiar şi munte…
Eu sunt… TU şi tu eşti… EU
Şi-mi eşti înc-aceea punte,
Peste lumi, spre apogeu,

Ce m-atrage, mă răpeşte,
Mă şi-afundă în dureri,
Uneori, chiar mă răneşte…
Nu-i uşor să schimb păreri !

Şi-ţi tot spun eu lăcrimând,
Că-mi eşti seva din nervuri,
Iar tu-mi zici că eşti flămând,
Cum să pleci, cum să te-nduri ?

 

 

MI-E DOR DE CE MI-A FOST…

 

Mi-e dor de vremea, când timpul nu-mi măsura clipe,
Necunoscând, că fiecare-nceput avea-va și-un sfârșit…
Când, întinzându-mi brațele, credeam că-mi sunt aripe,
Atunci, când în piept simțeam prime trăiri să se-nfiripe…
Mi-e dor de primii pași lăsați, pe cărărui ce le-am pășit,
Din ce-a fost, părând azi desăvârșit…
Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Doruri (poeme)”

Gia STANCULET: Ferestre prin ochii tăi verzi

Te-am întâlnit prin vântul rece
când pasul își căta alt drum,
pășeam stingheră spre amurg
prin înserări vedeam doar fum…

m-ai întrebat dacă prin păr,
mai am și dor și ‘nalt de visuri
ți-am spus că aripi am să zbor,
dar port cu mine grele-abisuri…

prin ploaia ce mă doare în zori,
venită din dantelele de nor,
din zăpezi căzute peste flori,
prin clipele care nu mor,

privirea-ți lumină dinspre stele
și-ntreabă dacă azi mai știu,
de zborul ce era cândva întreg
m-ai poartă-n aripi ceva viu,

de inima care iubirea știe,
de lacrima ascunsă și pustie
de îngeri căzuți pe pământ,
de noi, de adevăr și de cuvânt.

ferestre prin ochii tăi cei verzi
În palme tot cerul mi-l așezi;
prin șoapte-ți spun: îmi este dor,
de îngeri, de noi… și de zbor !

—————————-

Gia STANCULET

Noiembrie 2019

Mircea Dorin ISTRATE: În streșini lăcrimează toamna (poeme)

CHIPUL  MAMEI

 

Chipul tău rămas icoană în căușul minții mele

Și-a ta vorbă dezmierdată o aud mereu și-acum,

Ce n-aș da să vii tu iară coborând din cer cu stele

Când mi-e dor de tine mamă și-aud pași grăbiți pe drum.

 

Ca o umbră-ngârbovită să îmi vii ca altădată

Și în poarta casei mele să te-oprești de-o răsuflare,

Că duci ani prea mulți în spate și puterile-ți se gată

De cât toate îmi făcut-ai, de-ai ajuns o lumânare.

 

Ți-oi deschide largă ușa și în brațe te-oi cuprinde

Să mă strângi ‘natele brațe ca pe pruncul cel iubit,

Să nu vezi cum lăcrimarea de pe pleopa-mi se desprinde

Fiindcă știu câte făcut-ai, să ajung ce ți-ai dorit.

 

Și vom sta ca altădată povestindu-ne de toate,

Despre mine, despre alții, despre ceia ce-s știuți,

Tu m-asculți ce îți voi spune și în gând le vei socoate

De făcut-am bune, rele, ori mi-s anii sărăcuți.

 

Și cu vorba-ți liniștită îmi vei da câte-o povață,

Și-mi vei spune de e bine cum gândesc și cum aș vrea,

Ca să-mi meargă-un pic mai bine cât mai stau în astă viață

Ce se scurge una-două, dacă-mi treci pe lângă ea.

 

Când iar seară se va face, în ceresc mi te vei duce

Să îți faci cel veșnicitul în a Raiului grădină,

Eu, gândind încă la tine, mi s-o face visul dulce

Că te știu sub umbra crucii, îmbrăcată în lumină.

 

13.11.2019

 

REPROȘURI

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: În streșini lăcrimează toamna (poeme)”

Al. Florin ŢENE: Televiziunea este fereastra deschisă spre lume*

Decalogul 28 pentru ziariști

1. Copii de la noi petrec multe ore în fața televizorului, calculatorului și Huawei (telefon mobil). Chiar mai multe decât la școală?

2. Un miliard de oameni au vizionat transmisiunile cu ocazia aselenizării. Au fost vizionate în o treime din țările globului.

3. Într-un studio din 11 țări, s-a constatat că vizionarea programelor de televiziune a dus la scăderea orelor de somn.

4. Casele de la noi care au wc în curte au televizor.

5. Sunt telespectatori care își organizează ziua în funcție de ce se spune dimineața la la televizor la emisiunea “Horoscop”.

6. Tipul de învățare stimulat de tehnologiile telecomunicațiilor depinde mai mult de structura societății decât de capacitățile tehnologiei.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Televiziunea este fereastra deschisă spre lume*”

Dr. Viorel ROMAN: După d-na Merkel, „Germania First“ / opinie

Dragă Viorel, ai dreptate că UE trebuie să se reformeze și să promoveze în conducerea uniunii profesioniști și vizionari și nu politicieni înguști la minte, prost educați, fără viziuni largi, dar demagogi și loiali unei conduceri stranii care, vrând-nevrând, îmi aduce aminte de „Lagărul socialist” condus de la Moscova. Acești birocrați corupți de putere, slabi intelectuali, urlă în gura mare împotriva Brexitului, amenință, intimidează și simt ei cumva că poate era „corupților și imbecililor cu epoleți politici” s-a cam terminat!

Apoi cred că România și Moldova vor rămâne încă mult timp asa cum sunt deoarece Moldova este prea săracă și deja controlată de „corupții și hoții” ei proprii ca să reprezinte vreun interes pentru hoții de la București. Dacă era vorba de o altă Transilvanie și Banat, așa cum au fost ele înainte de 1918, era interesant pentru București care ar fi preluat un popor muncitor, corect și naiv și l-ar fi făcut harcea-parcea, asa cum de fapt au făcut cu Ardealul și Banatul.

Nu e cam nimic de furat din Moldova, deci dece sa ne unim?

Succes! Tudor Vladimirescu

Nach Merkel, „Germany First”

AfD verzichtet auf eine „fat but impotent” (Churchill) Nation und will keine anglo-mosaische Umerziehung, personifiziert durch Bundeskanzlerin Angela Merkel, mehr.

Heterosexuelle sollen nicht mehr in einer multikulti-geschlechtsspezifischen, fragwürdigen Gesellschaft, diskriminiert werden und auch die Wikommenkultur von Millionen von Muslimen und afroasiatischen Götzendienern, die der Theologie der Arbeit fremd sind, zwingt gerade zu einer Alternative für Deutschland.

Diese Emanzipationsbewegung ist erst nach dem erfolgreichen „America First” von Präsident Donald Trump (deutscher Herkunft) möglich. In der DDR war die Umerziehung autoritär, brutal, nicht demokratisch „fat“ wie in BRD, dennoch Russland zieht friedlich seine Besatzungsarmee zurück und ermöglicht so die Wiedervereinigung.

Ex orient lux? Wohlstand oder Nation? „Deutschland zuerst”?

Viorel Roman

 

Dupa d-na Merkel, „Germania First“ (17)

Alternativa pentru Germania renunta la o natiune „grasa si impotenta/ fat but impotent“ (Churchill), la reeducarea anglo-mozaica din RFG, personificata de d-na Angela Merkel, cancelar federal, de d-le si homosexualii care o inconjoara la Berlin, vor ca heterosexualii sa nu mai fie discriminati intr-o societate Multikulti, Gender, discutabila, impracticabila. Aceasta miscare de emancipare nationala e posibila numai dupa succesul „America First“ a presedintelui Donald Trump, de origine germana.

Continue reading „Dr. Viorel ROMAN: După d-na Merkel, „Germania First“ / opinie”