De multe ori mi-am pus întrebarea: de ce scriem monografii și ridicăm statui marilor personalități numai după moarte? Nu ar merita, oare, ca respectiva personalitate, ajunsă la vârsta înțelepților, să se bucure de această recompensă a societății? De ce acest egoism al societății?
Pornind de la aceste întrebări pe care mi-le-am pus, retoric firește, m-am aplecat asupra studiului primei monografii despre Ion Creangă. Alungându-mi din minte întrebările de mai sus, știind că societatea umană este egoistă și ranchinoasă.
Așa cum se stipulează în istoria literară română, în secolul al XIX-lea, aceasta a fost dominată de trei mari personalități din domeniul scrisului: Mihai Eminescu, geniul poeziei naționale, povestitorul Ion Creangă și dramaturgul Ion Luca Caragiale.
Primele decenii ale secolului XX coincide cu apariție unor ediții reprezentative din creația celor trei mari scriitori și a unor contribuții documentare care se referă la biografia acestora. Deși în acea perioadă apăruseră numeroase articole și recenzii despre opera și personalitatea celor trei mari scriitori, nu se poate vorbi încă de adevărate studii critice, care să reliefeze concepția unui autor și calitățile artistice ale operei, într-un cuvânt, personalitatea și originalitatea scriitorului respective
Lucrările de acest gen vor apare abia în perioada dintre cele două războaie.și cu sprijinul Fundației Regale, începând cu studii aprofundate despre viața și opera lui Mihai Eminescu.
O situație particulară, din acest punct de vedere, prezintă Ion Creangă. Cu toate că apăruseră la noi câteva articole sau chiar colecții de documente, în toate provinciile românești, semnate adesea de amator, totuși nu puteau fi citate-la 40 de ani de la urcarea la cer a scriitorului- o monografie Creangă, având la bază principia și metode științifice. În ciuda acestui fapt apare la Paris în 1930 un studio valoros consacrat scriitorului român. Autorul- Jean Boutiere- semna atunci monografia “La vie et l”oeuvre de Ion Creangă”, tipărită la Librăria universitaire J.Gamber, lucrarea a fost tradusă, apoi, în românește de Constantin Ciopraga și publicată în 1976, la Iași, cu titlul “Viața și opera lui Ion Creangă,” 344 p. O a doua lucrare de același tip- și cea mai importantă până acum- aparține lui George Călinescu, care recunoștea în momentul apariției cărții sale “Ion Creangă” apărută în 1938: ”singura sinteză notabilă era până acum cea a unui francez. “
Aflând despre acel scriitor francez am căutat să cunosc mai multe despre acesta. Astfel am aflat că Jean Boutiere este un fiu al Provenței. Ca și celebrul Frederic Mistral, prieten cu Alecsandri, s-a născut în sudul însorit al Franței, la Mallemort, aflat între Aries și Aix-en Provence, la 1 noiembrie 1898. După studii la Marsilia și Toilouse, s-a înscris la Sorbona, unde s-a manifestat ca un student silitor și active, având mari profesori în epocă precum Georges Milliardet, Antoine Thomas și Alfred Jeanroy.
Continue reading „Al. Florin ŢENE: Prima monografie “Ion Creangă “. De ce numai după moarte?”




INSTINCT DE FURIE
Mi-e dor de primii ghiocei din grădina amintirilor mele … Prima zi de martie îmi aducea – o dată cu şoapta plină de afecţiune a acestor clopoţei – şi primele semne ale unui anotimp plin de speranţă. Eram încă la vârsta basmelor, când ghioceii, însoţiţi de mărţişoare – fiecare avându-şi povestea şi semnificaţia sa – , mă aşteptau în mâinile tatălui meu, ale prietenilor şi colegilor mei. Le simt încă răcoarea petalelor în palmele mele fierbinţi. Îmi transmiteau umezeala rece a zăpezii.
HAIKU ADUCE ȘI GHIOCEI…
L-am întilnit la Slănic Moldova, acolo urmează un tratament de recuperare fizică. Un bărbat nu prea înalt, brunet și serios. Calca apasat, semn ca viata cazona si-a pus amprenta. A fost combatant in razboiul din Transnistria; un roman care a luptat pentru neamul si drepturile lui. Nicolae Grecu are 46 de ani, este casatorit si este foarte mindru de cei doi baieti ai sai. Unul este student la Academia de Studii Economice din Bucuresti, iar mezinul face inca liceul la Chisinau. Povestea de curaj si eroism, izvorite din dragoste de tara, a lui Nicolae Grecu, incepe inainte de 1989, cind Republica Moldova era stat in marea Uniune Sovietica. „Rusificarea masiva s-a declansat in anii 1975-1985. Toate cartile, ziarele erau in rusa. La scoala se invata in limba rusa. La serviciu nu puteai vorbi decit in rusa. Daca deschideai gura si ziceai ceva in romaneste, riscai sa fii inchis. In 1982, eram student la Institutul Politehnic din Chisinau si acolo invatam ca limba rusa va fi una unificata, pe tot globul. Nu am acceptat nici un moment, insa, sa renunt la limba in care am scos primele gingurituri la sinul mamei”, isi incepe povestirea Nicolae Grecu.
Dacă nourii plâng