Cristian Em. ȘTEFĂNESCU: Deziluzii (poeme)

INSTINCT DE FURIE

 

furie în degetele căptușite-n piele roasă de lovituri în pereți

nebunie  din praf de meteori uciși într-un impact măreț

ură dezlânată neregulată impasibilă

adâncimi neexplorate încarnate-n firea mea umană

sunt război între clișee un antagonism de sentimente

port în pungile lacrimale otrăvuri și-n iris lumini ucigătoare

consumabile  consumate consumându-mă

n-am suflet l-am ars ucis l-am dezinstalat

fișier corupt de-o generație infectă

consumând dezinfectant

 

mă reneg mă auto reneg și exilez

într-o fâșie a paradisului meu narcoleptic

în care pe-un râu Styx în izvorâre

plutește suav imaginea iubirii

scoasă la o imprimantă veche

pe-o hârtie mucegăită

în care chipul ei s-a deformat

când a plecat de lângă mine

 

răcnesc zbier țip

incantații himere deziluzii

le-adun într-un mare colaps

o explozie de lumină chioară

ce mi-a injectat privirea cu șrapnel de nesomn

în sinea mea însă de ceva timp încoace

oricum mimez  odihna permanentă

 

 

CONFUZII RELIGIOASE

 

coroană de spini poartă lumea mea

iar eu sunt un soare muribund însângerat

o explozie la moartea sufletului

a schimbat atmosfera

respir greu adevăruri greoaie

lăcuiesc scândurile de coșciug

dăltuiesc în forme creștine

toate credințele mele

le-am tras la xerox

le-am pus la păstrare

capsulă temporală atemporală

într-un pământ neroditor peste pieire

mărturisesc un botez cu noroi

apă și pământ întrucât

Dumnezeu și omul s-au  amestecat

omogenizat și dezomogenizat

până la confuzia adevărului

o degringoladă sacră

de la ceruri spre pământ

 

 

DUMNEZEUL MEU ABSURD

Toate mi-s absurde
nici nu mai iubesc nici nu mai urăsc
n-am de ce și nu știu cum
mi-am lăsat credințele deoparte
toate mi-s absurde
și toate-n jurul meu

sunt în chinurile lumii gol
goliciunea e însăși moarte
moare Dumnezeu în mine
și eu sting și eu sting o lumânare
renegând divinitatea

n-am forme și n-am culori
n-am imagini n-am miros
n-am auz sau simțuri clare
să-mi dau seama ce-am făcut
când am realizat absurdul
și l-am înțeles pe tot
în derivă coborând
tot negând negând negând

Dumnezeul meu absurd…

––––––––––––

Cristian Em. ȘTEFĂNESCU

București, 1 Martie 2020

Lasă un răspuns