Ultima filă dintr-o viaţă
E-o dimineaţă albastră, dar nu şi pentru tine, Reyhaneh,
fata din tărâmul de aur, închisă şapte ani,
maltratată şi judecată a fi executată
prin spânzurătoare
pentru împotrivirea întinării ei.
În noaptea aceea blestemată
ar fi fost moartă,
după ce ar fi fost pângarită,
de nu ar fi înfruntat, cu un stilou,
frica şi demonul atacator.
Nouăsprezece ani i-a permis lumea ei să trăiască.
Nouăsprezece ani până să înţeleagă ororile lumii în care-a venit.
În vacarmul asurzitor, sub teroarea supusă,
n-a vărsat lacrimi, n-a implorat,
n-a plâns, nu s-a lamentat,
pentru a fi absolvită de crima comisă.
La acest început de martie, mai bine zis la 11 martie poetul sucevean Ion Cozmei ar fi împlinit vârsta de 66 de ani. Deja al doilea an întâmpinăm un martie fără cunoscutul poet, prozator, traducător, epigramist, profesor și un bun prieten al nostru, al nord-bucovinenilor Ion Cozmei. Era prezent deseori la manifestările noastre de suflet, la Cernăuți, unde ne încânta cu poeziile sale, cu sonetele, dar și cu vocea-i solo căci poseda și o voce bună. Întotdeauna ne aducea cărți și reviste, unde atât el, cât și alți scriitori din sudul Bucovinei, dar nu numai, aveau publicat câte ceva. Era și un bun eminescolog, or, nu odată publicase materiale despre poetul nepereche al neamului, și din spusele domniei sale era chiar o rudă îndepărtată a marelui poet.
Constituţia din 1866. La 11/23 mai 1866, a fost desemnat un nou guvern condus de Lascăr Catargiu, care avea drept principală misiune elaborarea unei Constituţii veritabile. Principele şi guvernul, deopotrivă, erau confruntaţi cu probleme grele interne ale ţării, dintre acestea cea mai dificilă era necesitatea de a obţine fonduri, deoarece Cuza lăsase o datorie publică de 55 milioane piaştri. Cei mai mulţi funcţionari, ca şi ofiţerii armatei nu erau plătiţi de şase luni, iar posibilitatea unui împrumut era exclusă câtă vreme Puterile nu voiau să-l recunoască. Costul vieţii fiind îngrozitor de urcat, era dificil să se aştepte de la cetăţeni să acopere deficitul. I. C. Brătianu încercase zadarnic să convingă Adunarea să decidă o emisiune fiduciară, guvernul fiind silit să trăiască din expediente Ceea ce complica şi mai mult situaţia era o epidemie de holeră, izbucnită în Moldova. După ce a fost supusă unor modificări de către un comitet al delegaţilor secţiilor, proiectul legii fundamentale a intrat în dezbaterea generală a Adunării, la 17/29 iunie 1866. Însă începutul dezbaterilor pe această temă a prilejuit o neaşteptată izbucnire antisemită în Moldova, ce s-a extins rapid în Bucureşti. Încercările progresiştilor din rândurile radicalilor de a obţine emanciparea evreilor au eşuat în faţa curentului contrar din sânul opiniei publice româneşti. S-a ajuns până la arderea unei sinagogi la Bucureşti, ceea ce a silit pe evrei să ceară ei înşişi retragerea acestei măsuri .În jurul redactării noii legi fundamentale, pe baza preambulului ,,Actului adiţional” din 28 iunie 1864, (cf. raportul lui Green din 13 iunie), s-au dezlănţuit chiar de la început dispute aprige între radicali şi conservatori şi numai ,,răbdarea stăruitoare” a principelui a dus în final la o înţelegere între cele două grupări politice Diferenţe de păreri serioase au separat rapid cele două grupări politice într-o serie de probleme, precum importanţa unui parlament bicameral, amploarea sufragiului, prerogativele principelui, în special dreptul său de veto în materie de legi, şi statutul străinilor . A prevalat în general punctul de vedere al conservatorilor, de pildă, Senatul a fost aprobat drept cameră superioară, pentru a mai micşora din atribuţiile Adunării, percepută de ei ca un organism liberal. Apoi, conservatorii şi liberalii se pronunţau deopotrivă pentru sistemul electoral cenzitar, însă opiniile lor difereau mult asupra mărimii averii şi a felului în care diferitele categorii sociale aveau să fie reprezentate în parlament. Şi aici conservatorii şi-au impus optica lor, în tentativa lor de a nu îngădui ca ,,ignoranţii şi cei lipsiţi de experienţă” să ,,slăbească sau să anihileze voturile claselor inteligente şi cultivate”. A fost impus, în final, un venit mare drept condiţie a dreptului de exercitare a votului, iar alegătorii au fost împărţiţi în colegii ce avantajau gradul de instruire şi averea. La insistenţa conservatorilor, a fost acordat principelui dreptul de veto absolut în privinţa legilor Dezbaterile privitoare la drepturile politice ce urmau să fie acordate străinilor, mai ales evreilor, au fost aprinse, însă deosebirea dintre cele două grupări a fost mai mică în acest caz. Opoziţia faţă de acele prevederi ce eliminau criteriul religios a fost puternică, considerându-l un impediment în calea naturalizării. Mulţi nu ignorau concurenţa economică a evreilor şi altor străini, nici privilegiul de extrateritorialitate al sudiţilor. Astfel, în final, articolul 7 al Constituţiei permitea doar străinilor creştini să devină cetăţeni şi să beneficieze de drepturi politice, formulare rămasă în vigoare până în 1879. Totuşi, în ciuda reuşitelor conservatorilor, adversarii lor, liberalii, au repurtat un real succes obţinând aprobarea unui articol ce menţiona că numai Adunarea, chiar fără acordul Senatului, avea dreptul să aprobe bugetul.
Uneori este bine ca anume păreri sa fie repetate și înfățișate din nou. Asta mai ales în condițiile în care o propagandă absolut gigantică împroașcă minciuna și ura în toată lumea. Mai rău, aceasta propaganda este “specializată” pe țări și acolo toacă mărunt și apăsat, folosind stereotipuri, angoase istorice și anti-cultură. Este cazul situației din România unde vechile puncte de atac ale comunismului și “socialismului internaționalist” și care au fost Biserica Ortodoxă, Tradiția Românească și idea de Neam Românesc au fost atacate sălbatic. Noua “ordine globalistă” (Plutocrați din toate țările uniți-vă!) a reluat aceste atacuri după ce le-a dat haina nouă: ”europenism” (?!), snobism de țoapă și pretenții fără rost și acoperire. O multitudine de mijloace sunt folosite, mijloacele de informare, Organizațiile Ne Guvernamentale (toate finanțate de către demonicul George Soros), abominatia #rezist . Iar aceste contracții sunt urmate de jalnica ceată a “imbecililor utili”. Personaje fără minte și pe punctul de a își pierde sufletele și asta pentru nimic. Nu întâmplător în Ortodoxie prostia este considerată un viciu și un păcat. (Ne-purtarea de grijă.)
Anul 2018 marchează Centenarul Marii Uniri și a fost declarat oficial de către Guvernul României ca fiind „An Centenar Aniversar”. Este un an-sărbătoare al tuturor românilor de pe mapamond. De fapt Centenarul a început chiar de pe data pe 1 Decembrie 2017 (Ziua Națională a României) și se va incheia la 1 Decembrie 2018. La această înițiativă s-au asociat câteva instituții majore precum Televiziunea Română (TVR), Teatrul Național București, Patriarhia Ortodoxă Română, Institutul Cultural Român, Primăriile de județ precum și unele organizații non-guvernamentale și asociații românești din străinătate….